- Plictiseala.
- Supradotare.
- Conflicte psihice.
- Tulburari emotionale.
- Anxietate.
- Depresie.
- Mediu familial conflictual.
- Pubertate.
- Deficit de atentie.
- ADHD (deficit de atentie asociat cu hiperactivitate).
- Deficit de invatare.
- Deficit de auz sau vedere.
- Abuz sexual.
- Tulburari tiroidiene.
- Tulburari mintale.
- Alergii alimentare.
Este dificil de diagnosticat hiperactivitatea deoarece trebuie sa tinem seama de mai multe criterii.
Un criteriu important tine de persoana care evalueaza comportamentul deoarece ceea ce unii percep ca fiind excesiv, pentru altii apare ca normalitate. De exemplu, un profesor de sport sau un antrenor apreciaza energia fizica "inepuizabila" a unui copil hiperactiv ca pe o cerinta necesara sustinerii unui efort fizic prelungit.
Alt criteriu la care ar fi bine ca parintii sa se raporteze se refera la contextul in care se manifesta hiperactivitatea copilului. De exemplu, parintilor li se pare mai tolerabil comportamentul hiperactiv al copilului dimineata in parc, decat seara tarziu acasa. Este mai acceptabila agitatia din timpul unei petrecerii a copiilor, decat atunci cand copilul se joaca singur (sau cu fratele) acasa.
Deloc de neglijat este criteriul continutului si particularitatilor sarcinii pe care un copil o realizeaza. De exemplu, in cazul pregatirii temelor, unui adult i se pare mai problematic comportamentul "neastamparat" al copilului, decat in cazul jocului liber.
Un alt criteriu evalueaza persistenta in timp a comportamentului hiperactiv, respectiv daca se manifesta in toate activitatile pe care le desfasoara copilul sau numai in anumite perioade specifice (de exemplu, in timpul pauzelor, in excursii).
Hiperactivitatea este observabila in primul rand de catre parinti si educatori, iar impresia generala este ca persoanele din jur sufera mai mult de pe urma efectelor ei negative decat copilul hiperactiv. In realitate, copilul este cel mai afectat in urma interactiunii cu ceilalti, consecintele constand in trairi ale tristetii, deprimarii, persecutiei sau izolarii.
El poate intampina dificultati de relationare cu alti copii, poate incalca reguli scolare privind disciplina si rolul de elev si poate primi adesea pedepse nemeritate in raport cu responsabilitatea redusa pe care o poarta fata de comportamentul sau hiperactiv.
Sfaturi practice pentru parinti
In educatia oricarui copil este esential sa-i orientam resursele energetice in directii constructive si creative si nicidecum sa-i limitam sau sa-i inhibam manifestarile spontane si naturale de explorare a mediului de viata.
O solutie eficace de "ardere" cu folos a energiei este practicarea unui sport, a unui hobby sportiv (mersul pe bicicleta, role, dans sportiv, tenis sau badmington, etc.) plimbarea, alergarea in parc sau pur si simplu, practicarea oricarui fel de exercitiu fizic acasa. Daca alegeti sa va implicati alaturi de copil in desfasurarea unei activitati fizice (de exemplu, dansul acasa), castigul va fi dublu pentru ca, pe de o parte, veti "imblanzi" hiperactivitatea copilului, iar pe de alta parte, veti profita din plin in urma interactiunii atat dvs., cat si copilul.
Amenajati un raft, o cutie, un spatiu pe care le puteti chiar si denumi dupa inspiratie (de exemplu, Cutia Magica, Raftul Plictiselii, Spatiul Micului Artist) pe care sa le dotati cu creioane colorate, carioci, acuarele, carti de desenat, plastilina, puzzle-uri, forme geometrice de jucarie, montaje diverse sau orice alte obiecte de interes. Copilul hiperactiv se plictiseste repede, iar mintea lui cauta in permanenta stimuli noi si atractivi. In absenta lor, el tinde sa revina la vechile obiceiuri de care incercam sa-l dezvatam.
Imaginatia dirijata poate scoate la iveala din copilul dvs. povesti nebanuite, surprinzatoare si seducatoare pentru mintea noastra mult prea ancorata in concret, real, logic, normat. Alegeti un loc confortabil din casa si plecand de la jocul cu cateva jucarii sau de la lectura unei povesti dintr-o carte cu poze sau de la rasfoirea unui album de poze sau picturi incepeti impreuna cu copilul depanarea unei povesti, unei calatorii imaginare etc.
Copilul hiperactiv se dovedeste greu de disciplinat, prin urmare este utila adaptarea lui la un program fix, bine structurat, rutinier in care vor alterna activitatile placute lui cu cele mai putin agreate (de exemplu, pregatirea temelor).
Putem incerca sa-l calmam prin diverse modalitati: tehnica respiratiei profunde (inspiram pe nas, expiram pe gura), ii facem un mic masaj sau o baie cu spuma pentru a-l detensiona de stresul de peste zi. Sa nu uitam ca stresul nu este exclusiv apanajul adultilor.
Alimentatia este un aspect important in dezvoltarea fizica si psihica a copilului. Unele studii releva importanta deosebita pe care o are alimentatia sanatoasa in cazul copilului hiperactiv. Este recomandabila evitarea exceselor atat in privinta dulciurilor, sucurilor, produselor fast-food, cat si a alimentelor cu un continut semnificativ de coloranti si aditivi.
Foarte important este sa recompensam comportamentele din afara sferei hiperactivitatii si sa le sanctionam usor pe cele din sfera hiperactivitatii, si intr-un caz si in celalalt insotindu-le de explicatii corespunzatoare nivelului de intelegere al copilului.
de Mihaela Vitui - psiholog
Comentarii (15)
dA CRED POVESTEA DEOARECE SUNT SI EU UNUL DIN COPII CARE S-AR PUTEA SA SUFERE DE HIPERACTIVITATE:
eu am o fetita de 2 ani si jumatate. acum 6 luni am trecut printr-o asemenea experienta. sfaturile de mai sus le-am primit de la medicul fetitei mele, dr. nicoleta terzea. am fost cam neincrezatoare la inceput, dar apoi s-a dovedit ca d-na dr. stia ce spune. acum este mai linistita dar sunt atenta sa ii canalizez atentia.
Eeste mult adevar in aceste articole traite de unii parinti dar eu ca tata al unei fetite de 10 ani pot sa va inpartasesc din experienta mea ca am tras o concluzi aceea ca fetita mea de cand face sport( badminton)este mult mai buna in tot ceia ce face inclusiv rezultate la scoala si binenteles si in sport. Deci mai pe scurt cum e pe teren asa-i si la scoala si in orce activitate, tot timpul este intr-o competitie ceie ce o face cu chef de viata.
Asa cum s-a scris si mai sus canalizarea consumului energetic al juniorului pe un anumit domeniu in care considerati ca se pricepe cat de cat si care sa ii si placa.
Am un baietel de 2 ani care se regaseste in portretul copilului hiperactiv. Trebuie sa tineti cont ca si eu am avut acelasi gen de comportament pana la 6 ani. Nu ne mai intelegem cu el de nici un fel.Sunt perioade din zi cand se joaca linistit cu jucariile dar cand ii spun sa nu faca ceva sau sa faca ceva ii sare tandara si incepe sa planga. In situatia asta cedez si eu nervos (ca nu mai pot) si incep sa tip la el. Exista vreun tratament natural pentru cazul meu? Va multumesc.
Am un baiat de 12 ani care dupa ce am citit articolul "HIPERACTIVITATEA COPILULUI" am senzatia ca l-am recumoscut. Am doua intrebari la care as dori sa-mi raspunde-ti care ar putea fi sporturile care se portivesc unui copil hiperactiv (in orasul in care locuim poate practica baschet, rugby, tenis). A doua intrebare este legata de ultimum paragraf din articol: Foarte important este sa recompensam comportamentele din afara sferei hiperactivitatii si sa le sanctionam usor pe cele din sfera hiperactivitatii, si intr-un caz si in celalalt insotindu-le de explicatii corespunzatoare nivelului de intelegere al copilului." Care sunt recompensele care l-ar stimula si motiva tinand cont de faptul ca el este un copil dependent de calculator. Cu multumiri , Cristina Porumb astept raspuns pe adresa gheea_c2007@yahoo.com P.S. La psiholog am fost
ma nunesc cristina si imi caut nepotica din germania pe care sora mea a abandonato intr-o maternitate .daca poate cineva sa ma ajute sa ma indrume sa o pot gasi il rog frumos sa imi raspunda
baietelul meu in varsta de 6 ani a fost diagnosticat acum 1 an cu adhd,cand a inceput tratamentul cu strattera;am observat o ameliorare vizibila la el,ne intelegem,stabilim reguli de acasa cand plecam undeva,daca le respecta e recompensat, daca nu e pedepsit,in general mai agitat e in preajma copiilor unde doreste sa faca concursuri pe care sa le castige, sau ii mai loveste;noi speram ca suntem pe drumul cel bun
Citesc de ceva vreme acest gen de articole, vreau sa ajung cu baietelul meu in varsta de 9 ani la un medic specialist, dar nu stiu unde, va rog sa ma ajutati. Tot ce citesc aici mi-a fost de ceva ajutor dar as vrea si parerea unui specialist.
Am un copil in varsta de 16 ani,care este atat de plictisit de scoala incat s-a hotarat sa renunte.A fost plecat de acasa 3 zile.Este un copil istet,dar nu-i place sa citeasca si nici sa scrie si abordeaza o mare lipsa de interes fata de scoala abordand o atitudine scarbita in ceea ce priveste scoala,disciplina.Ma inteleg foarte greu cu el cand este vorba sa invete,sa ma ajute acasa cu ceva.Este nelinistit,are purtari necontrolate si iesiri necontrolate si din pricina ca a lipsit mult de la scoala aproape e in prag de repetentie.Il suspectez de adhd,deoarece si eu in clasa a x a ma concentram destul de greu si am probleme de concentrare desi nu s-ar spune ca nu ma duce capul,si cam asa este si el.As dori un sfat de la un cadru medical avizat. Cu multumiri SG
ASTEPT CU NERABDARE SA INCEAPA GRADINITA ,SA O POT INSCRIE INTR-O GRUPA CU PROGRAM SPORTIV
as dori sa aflu cum ar trebui procedat cu un copil hiperactiv care are 1 an si 8luni
am si eu un baietel cu asemenea comportament si vreau sa-l tratez as vrea sa mai citesc si alte articole acesta a fost foarte interesant mi-a folosit mai scrieti despre copiii cu asemenea probleme chiar tratamente care au avut succes chiar si pe baza naturala multumesc
asa ceva!!! are 5 ani, este fetita si este foarte greu de domolit. intr-adevar nu accepta programe si, in general, nu este de acord cu nimic. foarte greu e de acord sa facem lectii, insa pricepe repede. totusi, lasata sa termine singura , de exemplu,un rand cu o anumita litera, se opreste pur si simplu, fataie picioarele, fixeaza peretii, sau mazgaleste cartea si isi reia lucrul doar cand ma intorc. acelasi lucru se intampla si la masa. daca stau langa ea, mananca, daca plec putin se opreste (un mic dejun constand intr-o tartina dureaza si pana la 1h - 1,5h). Este foarte greu sa ai asemenea copil. Din pacate, cauzele ar putea fi cateva dintre cele enumerate in articol.
gasesc acest articol deosebit de interesant si nu mi-ar displace sa mai citesc si altele asemenea
Posteaza comentariu