Copilul in fata durerii

La copilul mic un diagnostic al durerii se pune numai dupa ce a fost observat indeajuns. Plansete, tipete, agitatie, apar in cazul durerilor acute sau de reactivare a unei dureri permanente, dar intensitatea lor nu este proportionala cu durerea. Copilul cu varsta peste sase ani isi ascunde frecvent durerea de frica unor eventuale consecinte (de exemplu intepatura, operatie) sau dintr-un sentiment de culpabilitate.
        

Sa fie durere sau depresie?

La copil este dificil de diferentiat intre durerea cronica si depresie, cele doua avand manifestari asemanatoare. Copiii au nevoie de a fi fizic activi, se dezvolta prin activitatea fizica desfasurata; isi dezvolta corpul si placerea de a-si stapani propriile actiuni. Exista o placere spontana, curiozitate si nevoie de a urmari in activitatea copiilor. Aceste calitati cer o disponibilitate de putere si energie. Copiii care au o durere fizica isi pot pierde din aceasta energie si putere. Insa ei nu sunt in mod necesar constienti de acest lucru.
        
Ca adulti trebuie sa ne obisnuim sa fim ingrijorati atunci cand copiii prezinta o pasivitate prea accentuata. Atata timp cat copilul se bucura de o stare de sanatate buna, el parcurge in mod armonios drumul sau spre independenta si autonomie. Dar, cand suferinta fizica apare, copilul revine adesea la comportamente regresive, cautand la cei care il ingrijesc afectiune si protectie.
         

Fii receptiva la durerile copilului tau!

Cand copilul se plange de durere de cap nu trebuie sa consideri ca aceasta este un pretext, chiar daca el nu stie sa localizeze exact durerea. Durerea de cap poate ascunde un dezechilibru psihologic, depresie, anxietate, protest, stare de tensiune; de asemenea, apare adesea cand copilul incepe scoala si se amelioreaza in timpul vacantelor. Mai sunt posibile si durerile de cap simptomatice in cazul afectiunilor grave, cum ar fi tumorile cerebrale si meningitele, de exemplu.
        

Cum sa fii langa el si sa previi complicatiile?

Controalele periodice la medic pot preveni sau depista de timpuriu eventualele tulburari sau afectiuni. In aceste intalniri, parintele este informat si sfatuit despre bolile specifice copilariei, despre masuri de prevenire a accidentelor, etc.

In apropierea copilului, atunci cand acesta simte o durere, o atitudine calma si insotita de o voce care sa inspire incredere si afectiune, este cel mai la indemana remediu pe care il are o mama. O atingere prelungita, mangaieri si masaj, sunt menite sa ajute la confortul si relaxarea copilului in acele momente.
        
Pentru copiii mai mari, care pot verbaliza ceea ce simt si cum si-ar dori sa se faca din nou sanatosi, jocul si imaginatia sunt acele resurse pe care copilul poate fi ajutat sa le foloseasca pentru a depasi durerea si discomfortul emotional creat de ea.

de Viorica Dragomir, psihoterapeut, Clinica Aquamarin