Kinetoterapia si afectiunile respiratorii ale bebelusilor

Kinetoterapia poate fi folosita in majoritatea tulburarilor pe care le sufera bebelusii. Conf. univ. dr. Pasztai Zoltan, specialist in kinetoterapie si motricitate speciala ne vorbeste astazi despre metodele folosite in ceea ce priveste afectiunile respiratorii pentru aceasta categorie de pacienti.

Potrivit specialistului, kinetoterapia este indicata, chiar obligatorie in majoritatea tulburarilor, intarzierilor in dezvoltarea neuropsihomotorie si in toate afectiunile suferite de nou nascut, sugar sau bebelus, precum:

• prematuritate;
• malnutritie fetala;
• asfixie primara;
• hipoxie fetala;
• leziuni traumatice ale fatului in timpul nasterii;
• cefalhematom;
• fracturi ale oaselor craniene, ale oaselor lungi;
• paralizia faciala, paralizia plexului brahial la diferite nivele afectiuni si boli ale aparatului respirator, cardiovascular, in special dupa interventii pe cord;
• malformatii congenitale;
• afectiuni si boli ale sistemului nervos central;
• encefalopatia asfixica;
• hemoragia subdurala, subarahnoidiana;
• icter nuclear prelungit;
• boli ereditare;
• anomalii cromozomiale, boli metabolice si endocrine;
• rahitism;
• obezitate.

Pe baza informatiilor desprinse din examinarea, anamneza complexa efectuata de echipa de specialisti (medici de toate specialitatile necesare, psihologi, kinetoterapeuti, ergoterapeuti, psihopedagogi -defectologi-logopezi, asistenti sociali si altii) se elibereaza un prognostic diagnosticat pe termene privind evolutia, insotit de un plan, protocol sau program detaliat de tratament profilactic tertiar - recuperator, reabilitator.

Kinetoterapia in tratamentul afectiunilor respiratorii

   
Prin intermediul aparatului respirator organismul ia contact cu aerul atmosferic si cu toate elementele poluante. Acest contact se realizeaza pe o suprafata enorma, de peste 30-35 ori mai mare decat pielea.

• particule minerale si organice care patrund in functie de diametru, forma geometrica, gradul de hidratare si incarcare electrica;
• bacterii si virusuri;
• agenti gazosi care pot deveni agresivi;
• corpi toxici (plumb, molibden, mucegai, prafuri vegetale, detergenti, etc.)
• elemente climatice (ceata, vant, siliciu, azbest).

Obiective prioritare in recuperarea copiilor cu disfunctii respiratorii sunt:

• stiinta absorbirii aerului (inspir pe nas, expir pe gura);
• insusirea formelor si tipurilor respiratorii: respiratie diafragmatica, toracica, subclaviculara, respiratie inferioara si superioara, respiratie completa;
• corectarea posturilor respiratorii;
• reechilibrarea musculara care participa la respiratie;
• inlaturarea unor obstacole care perturba comanda ventilatorie.