Avortul - doar o modalitate de a scapa de sarcina
Daca fata este minora, asa cum se intampla adesea, intreruperea de sarcina nu poate fi efectuata fara acordul unuia dintre parinti, astfel incat de multe ori fetele amana cat pot de mult decizia de a le spune sau chiar de a merge la medic. Marea lor majoritate nu au fost niciodata la ginecolog si nu stiu care este ramura medicala ce se ocupa de aparatul genital feminin. Despre intreruperea de sarcina, ele afla de la alte fete fara insa sa afle si detalii privind aceasta interventie. O considera doar o modalitate de a scapa de sarcina. In ce consta, care este desfasurarea, care sunt complicatiile ce pot aparea, efectele si sechelele fizice si psihice - nu au niciun fel de informatie.
Frica de parinti le impinge la gesturi periculoase
La acest nivel, la care ele se gasesc complet singure in fata necunoscutului, cand frica de parinti le impinge sa faca cele mai periculoase gesturi fara sa clipeasca, cand tot ce inseamna propriul corp si inteventie medicala le este strain, nici nu putem vorbi despre copilul pe care l-au conceput si care pentru ele nici nu exista. Ele stiu doar ca vor sa "scape" cat mai repede. De ce anume scapa, ce inseamna o sarcina, despe copilul tocmai conceput si despre urmarile intreruperii de sarcina, nu-si pun problema. Asta pentru ca din punct de vedere psihologic ele nu au conceput un copil si nu sunt capabile sa-si asume sarcina. Ele insele sunt niste copii speriati, lipsiti de informatii si adesea abuzati.
Exista si cazuri cand sarcina nu e o "greseala"
Sigur ca nu doar varsta scazuta este cea care aduce aceste probleme. Exista populatii, culturi pe glob unde fetele devin mame la varste foarte mici, la care dezvoltarea anatomica, fiziologica si hormonala are loc de timpuriu si ele pot avea copii de la 13-14 ani. Doar ca in acele locuri si civilizatii, acest lucru nu este o surpriza si ele sunt pregatite pentru aceasta experienta. Desi aparuta la o varsta frageda, sarcina nu ia pe nimeni prin surprindere si mai ales nu este o "greseala". Intr-o situatie similara sunt fetele din anumite localitati rurale, adesea izolate, care abandoneaza scoala devreme si se "casatoresc", ocupandu-se de la varste mici de treburi gospodaresti si construindu-si o familie in adevaratul sens al cuvantului. Maternitatea poate incepe in cazul lor de la 15-16 ani fara ca ele sa intre in cazurile problematice de care vorbeam la inceput.
Nu fac legatura intre actul sau jocul sexual si sarcina
Ne intoarcem insa la intreruperea de sarcina a celor care sunt luate prin surprindere de sarcina, care n-au un partener sau care nu fac legatura intre actul sau jocul sexual si sarcina. Aceste fete nu au cu cine comunica, nu au informatii si nici nu stiu sa le caute. Printre ele gasim multe care fac ele insele diferite manevre pentru a scapa de sarcina, inghitind diferite substante sau introducandu-le in vagin. De asemenea, unele recurg la "ajutorul" unor persoane fara calificare medicala, in spatii improprii pentru o interventie cum este intreruperea de sarcina. Hemoragii, infectii, septicemie, perforari de uter si altele sunt efectele acestor manevre in urma carora multe dintre ele ajung in urgenta.
Apar sentimente de regret, vinovatie, rusine...
Pentru cazurile in care ele reusesc sa ajunga la medic si intreruperea de sarcina este facuta in conditii medicale normale, raman problemele psihologice si sociale aferente acestui eveniment, fie ca ele sunt sau nu simtite imediat. Regretul, vinovatia, rusinea, tristetea, certurile cu familia, sentimentul de esec apar mult mai incolo intrucat aceste evenimete au constituit niste traume si nu sunt uitate niciodata. Ele vor reveni in amintire in alte situatii dificile din viata. De asemenea, relatiile cu parintii si cu viitorii parteneri vor fi marcate de aceste probleme de la o varsta foarte frageda cand fata nu este capabila sa gestioneze ceea ce i se intampla. Ea este victima a celor intamplate, fie ca este o victima a lipsei de informatii, a dorintelor altora, a deciziilor altora. Nu poate, nu stie ce vrea, nici ce are de facut, nici daca are de ales sau nu. Nu este in situatia de a decide pentru viata ei si nici pentru a copilului pe care il poarta.
In cazurile de care vorbim, intreruperea sarcinii este vazuta ca singura solutie de adultii din jur si de fata insasi ceea ce nu inseamna ca este o solutie buna. In primul rand din cauza urmelor pe care le lasa si a neasumarii acestei decizii. Fata nu stie ce face sau ce i se face. Ea nu doreste practic sa intrerupa sarcina ci sa anuleze greseala pe care a facut-o cand a ramas insarcinata.
© Copyright:
Intreruperea de sarcina in adolescenta
In conditiile in care o adolescenta afla ca este insarcinata, prima solutie care ii vine in minte atat ei cat si adultilor din jur este intreruperea sarcinii. Ea este vazuta ca o metoda simpla si rapida de a anula ceea ce s-a intamplat si de a "scapa" de sarcina.
Comentarii (6)
imi place articolul..in ziua de azi in societatea in care traim a fi informat este probabil unul din cele mai importante lucruri. Am 19 ani si mama a fost pers care a vb despre sex avort contraceptii ciclu si orice altceva ...este f importanta comunicarea dintre fiica si mama despre subiecte delicate ca sa zic asa... fetele trebuie sa inteleaga ca singura pers care va fi alturi este mama... am trecut si eu printr-o spaima de genu " oare am ramas insarcinata" dar faptul ca am vb k mama si ca o stiu alaturi de mine orice ar fi ma facut sa trec peste multe ...atunci cand dorim sa facem un copil in primu rand trebuie sa ne gandim daca suntem capabili noi pt al creste .. degeaba faci copil la 16 ani dak nu ai nimik .. contraceptia este cea mai importanta atunci cand avem un cat sexual
Este adevarat acest articol... am 17 ani si acum cateva luni mi se putea intampla si mie, deoarece pur si simplu s-a rupt, cand insa am vazut ca imi intarzie destul de mult am intrat in panica si singurul lucru la care ma gandeam era "ce o sa fac de acum inainte?". Inainte de aceasta situatie ma gandeam ca daca mi se va intampla vreodata acest lucru, nu voi recurge la un avort, dar aflandu-ma in situatia aceea singurul lucru la care ma gandeam era cum sa merg la doctor mai repede, si am mustrari de constiinta ca am gandit asa. Oricum, ma bucur enorm ca nu a fost cazul, dar oricum a fost ca o lectie pentru mine si de acum inainte voi fi mult mai atenta.
Imi place articolul. Intr-adevar multe fete avorteaza din frica de parinti. Asta de ce? Au ajuns copii sa gandeasca mai matur ca partintii? Odata ce o fata care se afla in aceasta situatie, face un avort, inseamna ca parintii acesteia nu sunt in stare sa discute cu ea despre ceea ce inseamna viata sexuala. Eu una sunt in aceasta situatie. Nu am ramas insarcinata si sper sa nu raman incerc sa am grija pentru ca recunosc ca si eu as face avort din 2 motive: parintii si faptul ca sunt prea tanara si nu cred ca voi fi prea responsabila. Am incercat sa vorbesc cu mama mea despre viata sexuala si intotdeauna amana subiectul si imi spune ca is prea tanara ca o sa am timp cand o sa mai cresc. Si totusi am 17 ani. Daca i-as spune ca nu mai sunt virgina s-ar mira intr-un hal dar sa mai raman si insarcinata si sa-i mai si spun. Ce-i cu gandirea asta oameni buni? Desteptati-va... chiar trebuie sa faca o fata insarcinata o prostie doar de frica parintilor?
In ziua de azi mamele nu mai discuta cu fiicele decat "ce note ai luat azi?" exista lucruri mult mai importante decat o nota idioata... ele considera ca trebuie sa fi virgina pana la 18 ani, iar multe o fac in ambitia mamelor... eu am avut o mama care imi zicea toata ziua ca sunt o curva... desi nici nu stiam atunci ce inseamna acest cuvant! La un an dupa ce am suportat atatea insulte am facut-o nu o regret, dar dupa ceva timp am ramas gravida... am facut avort fara sa spun la cineva iar apoi am cazut intr-o depresie de care nu am scapat nici azi... si nu stiu daca am sa scap vreodata... din cauza comunicarii ajung multe tinere la gesturi extreme! Ar trebui sa fie un psiholog al parintilor, dar ei sa fie obligati sa se duca... si sa le explice ca nu e o crima sa iti inveti copilul de la 10 ani ce presupune/impune etc relatia sexuala. Aaaa si intreruperea se face LOGIC in ziua de azi fara acordul parintilor.
Sunt de acord cu acest articol chiar daca nu i-am vazut morala... Care este? Dati vina pe parintii ai caror plozi sunt inconstienti in momentul in care parintele ii spune, in termeni ocolitori poate, ca este bine sa se priveze de sexul prematur? Toti parintii la un moment dat ne-au spus in timp ce ieseam pe usa: "Sa fii cuminte", "Ai grija ce faci" sau "Sa te pazesti bine". E problema copilului. Si eu eram inca minora cand mi-am inceput viata sexuala si am avut momente de iresponsabilitate si stateam cu teama in fiecare luna in asteptarea menstruatiei. Dar nu am dat vina pe mama. Si daca ramaneam insarcinata, nu as fi lasat pe cineva sa o judece pe mama pentru inconstienta mea, minora, ce-i drept. Cazurile izolate in care parintii sunt reticenti fata de discutiile cu proprii copii despre sex, mi se par deja de nediscutat. Iar pitipoancele astea mici care raman insarcinate, si a caror vina le apartine lor si partenerului de sex, nu au decat sa se pazeasca singure. Articol eronat din punctul meu de vedere. Si inca ceva, in legatura cu faptul ca parintii sunt cei care decid in privinta copilului nenascut din burta fiicei, mi se pare normal! Daca e copila minora, cine credeti ca va creste acel prunc? Nu parintii fetei ? Daca vi se pare ca vreun partener de sex isi asuma responsabilitatea de tata pentru totdeauna, va inselati. Daca ei Erau maturi si pregatiti sa creasca un copil, nu se culcau cu o minora, asta implicand o relatie instabila. So, it's not fair for our parents! We are guilty.
Eu cred ca daca mamele noastre ar vorbi cu noi despre tot ce inseamna viata sexuala alta ar fi situatia. Si eu am ramas insarcinata la o varsta frageda iar reactia parintilor a fost intreruperea sarcinii. Dar nici dupa acest fapt nu au avut timp sa ma educe in astfel de situatii.
Posteaza comentariu