Cum sunt sarbatorile adolescentilor cu parintii divortati?

Vacantele si sarbatorile, Ziua Copilului, sebarile si alte evenimente aduc foarte aproape faptul ca parintii nu mai sunt impreuna si copilul nu poate beneficia de prezenta lor concomitenta. Desi sunt situatii in care parintii, chiar divortati hotarasc sa se intalneasca ambii cu copilul in anumite situatii. Este vorba despre cazul in care relatiile dintre ei sunt suficient de bune si chiar daca au hotarat sa divorteze, se pot intalni, mai ales daca este vorba de a petrece cateva ore cu copilul lor.


Cu mama sau cu tata?

Ce-i drept in majoritatea situatiilor, adolescentul are de ales intre a ramane la parintele caruia ii este incredintat sau a merge la celalalt in zilele de vacanta sau de sarbatoare, in vacante in alte orase sau tari. Pentru unele familii, regulile sunt clare. Incepand de la divort, copilul petrece prima zi din sarbatori cu un parinte si a doua zi cu celalat sau un an cu unul si urmatorul an cu celalt.

Sigur ca unii resimt regulile ca avand un rol bun, organizator, continator sau structurant, dand claritate si prevenind neintelegerile si conflictele. Pe cand altii, le simt ca aducand multa frustrare si au mereu tendinta de a le incalca.

    

Sarbatorile: perioada de nostalgie pentru adolescenti

Exista multe situatii familiale in cazul adolescentilor cu parinti divortati. Chiar daca adolescentul are norocul sa traiasca intr-o familie recompusa in care se simte bine alaturi de unul dintre parinti si de partenerul acestuia, chiar daca situatia este mai frustranta, Craciunul aduce o traire aparte, de tristete, nostalgie si regret.

Acel "impreuna" care defineste Craciunul lipseste pentru adolescent. Cu atat mai mult, cu cat spre deosebire de copii, adolescentii nu mai sunt fascinati de Mos Craciun sau de brad. Ei au trairi interioare profunde si isi pun intrebari despre parintii lor, despre despartirea lor, isi imagineaza cum ar fi fost daca nu ar fi divortat. In aceasta perioada, apar dificultati serioase in relatia parinte-adolescent, adesea parintii simtind ca nu mai fac fata, iar adolescentii exprimand si ei ca "nu mai pot".


Cum sa-ti ajuti adolescentul sa se bucure de sarbatori?

Unii dintre ei reusesc sa exprime in cuvinte ceea ce simt. Fie ca se simt mai apropiati de unul dintre parinti, fie ca au frati, pieteni sau rude, este bine sa fie o persoana care sa-i ascute fara tendinta de a le da sfaturi, a-i certa, lauda sau influenta. Adesea oamenii au nevoie doar sa fie ascultati si nu compatimiti, indrumati, admonestati sau criticati.

Pentru un adolescent este un ajutor mare sa fie incurajat sa exprime trairile lui asa cum sunt ele: tristete, furie, invidie, entuziasm, suparare, dezamagire etc. Mult mai complicata este situatia in care ei se inchid si refuza sa mai comunice considerand ca nu sunt intelesi.

Parintii au un rol important in a fi alaturi de ei, nu doar ca prezenta fizica, ci si ca apropiere. Activitati comune, discutii, plimbari, un sport sau un hobby impreuna ajuta adolescentul sa reuseasca sa elaboreze trairile lui cele mai dificil de suportat legate de separarea parintilor. Lucruri simple, cum ar fi confectionarea unor cadouri sau pictarea unor felicitari, impodobirea bradului sau prepararea unor prajituri pentru Craciun, aduc un strop de bucurie atat langa un parinte cat si langa celalalt.

In acest mod, adolescentul se poate bucura de sarbatori si poate constientiza ca fiecare dintre parintii lui il iubeste in modul sau. Cu tata merge la schi iar cu mama cumpara podoabe pentru brad. Tatal ii povesteste cum petrecea Craciunul cand era mic, pe cand mama prefera sa petreaca sarbatorile in alta tara impreuna cu adolescentul si actualul ei sot.

Placute sau mai putin placute, toate experientele merita traite, incercate. Este importanta mentinerea curiozitatii adolescentului si deschiderii lui catre tot felul de activitati, distractii sau locuri noi pentru ca la polul opus ii gasim pe cei carora nu le arde de nimic, pentru care sarbatorile nu inseamna mare lucru, care joaca aceleasi jocuri pe calculator sau privesc la televizor indiferent daca este seara de Craciun sau noaptea de Paste.


Dincolo de aparente...

Dincolo de aceasta conduita refractara, deprimata sau stereotipa, exista multa suferinta, imposibilitatea de adaptare, pierderea capacitatii de a gusta noul sau de a simti bucuria. Daca ne-am intreba prin ce se deosebesc zilele de sarbatoare de zilele obisnuite? Poate prin posibilitatea de a sta mai mult timp impreuna, de a fi mai odihniti si mai putin stresati de scoala sau serviciu, de a putea pleca intr-o excursie, de a face cadouri si surprize prietenilor si rudelor, de a merge la un spectacol sau macar la o plimbare, la patinoar sau de a vedea un film, de a sta la masa impreuna sau de a revedea fotografii.

Sarbatorile ne apropie de noi insine si de familia noastra. Aceasta apropiere nu este neaparat fizica pentru ca tot de sarbatori ne amintim si de cei care nu mai sunt printre noi. Sunt momente in care iesim din tumultul vietii cotidiene, din alergatura catre serviciu sau din vartejul cumparaturilor. Ne putem odihni, aminti, "rasfata" cu dulciuri sau fructe confiate, cu globuri si colinde, cu miros de brad si de cozonac.

Este important insa ca starea adolescentului este in relatie cu starea parintelui lui. Un parinte deprimat, plictisit, nefericit are el insusi nevoie de ajutor pentru a se putea bucura de sarbatori. Uneori copiii si adolescentii reusesc sa aduca zambetul pe buzele parintilor lor. Alteori insa acest lucru este prea mult pentru un adolescent care are el insusi nevoie de un cadru cald si continator in care sa se apropie de interiorul sau si sa invete ce inseamna trairea unei sarbatori.