Ce rol are "gasca"?
Poate ca unii dintre adulti isi amintesc de aceasta gasca din care au facut parte in adolescenta si pot sa aprecieze ce rol a avut pentru ei. La acel moment, acel grup este de fapt o lume intreaga pentru adolescent, acolo sta, acolo ii place, acolo se intampla mai toate lucrurile care il intereseaza. Se identifica cu unul dintre membrii acelui grup, se cearta cu altii, se indragosteste de cineva de acolo, merge la petreceri cu ei, la munte, trec prin diferite incurcaturi si aventuri impreuna.
Ne intrebam de ce prefera sa-si petreaca timpul acolo si din ce in ce mai putin cu familia. Parintii sunt ingrijorati si incearca adesea sa-i interzica sa se intalneasca cu prietenii, intrebandu-se si ei despre ce ii aduce aceasta gasca si despre motivele pentru care o prefera familiei. Un aspect al acestei "preferinte" este demersul adolescentului de a-si constitui o identitate proprie, de a se diferentia de familia lui, de a incerca o anumita autonomie. De altfel, ei spun adesea "ma descurc" desi uneori nu este deloc asa in realitate. Deci "gasca" indeplineste rolul de "lume exterioara" si este in mod firesc in opozitie cu familia, care este mediul in care a crescut pana acum. A pleca cu gasca este pentru adolescent semnul ca este mare, ca este independent, ca are lumea lui, ca face ce isi doreste, ca nu mai este dependent de parinti, ca nu mai este "bebelus".
Cum se formeaza grupul si care ii sunt membrii?
Raspunsul este diferit in fiecare caz, dar putem mentiona ca cel mai adesea este vorba despre colegi de clasa sau de scoala sau de vecini. Parintii devin ingrijorati cand membrii grupului sunt mai mari ca varsta decat copilul lor sau cand nu stiu nimic despre ei. Daca adolescentul face un sport, foarte posibil sa isi formeze o gasca din cei cu care petrece mult timp la antrenamente sau in cantonamente. In acest grup, exista asemanari si deosebiri intre membrii sai. Ei sunt intr-o intimitate, au legaturi stranse o perioada, dar apoi se despart, atunci cand grupul nu mai are un scop, o sarcina comuna.
Adultii mai tin legatura doar cu 1-2 dintre acesti prieteni din gasca din adolescenta. Asta inseamna ca exista multe diferente intre acesti adolescenti si parintii le scot mereu in evidenta spunand: "Copilul meu nu este ca ceilalti de acolo". Diferente intre capacitatea intelectuala, rezultatele scolare, situatia materiala, gradul de educatie si cultura sunt doar cateva aspecte care ii sperie pe parinti, dar pe care adolescentii le neaga pentru ca ei se simt bine in acel grup, mult mai bine decat cu alti copii "de nivelul lor", cum spun parintii.
Cum se simte adolescentul in grup?
Acest "a se simti bine" ii intriga pe parinti si adesea si pe alti adulti si asta pentru ca nu exista un argument logic pentru aceasta stare. Este drept insa ca intr-un grup ne simtim bine sau nu si asta nu tine de ceva anume, pe care sa-l putem numi. De multe ori ne asteptam sa ne simtim bine intr-un grup nou in care intram pentru ca acolo sunt oameni cu care ne potrivim si cu toate astea, starea traita in grup nu este cea asteptata.
De aceea este dificil de inteles cum se poate adolescentul simti bine intr-un grup si prost in altul cand logic ar fi sa fie invers. Cel mai aproape putem fi de trairea adolescentului, fie amintindu-ne de aceeasi perioada din propria nostra viata, fie incercand sa ne punem in locul lui.
Ce se intampla cand grupul nu exista?
Cand insa acest grup nu exista, ne confruntam cu o problema legata de capacitatea lui de a intra in legatura cu ceilalti. Fie el nu se simte acceptat de un grup, fie nu gaseste modalitati de a "fi impreuna" cu altii intr-o activitate oarecare, de a se adapta unui grup, de a intra in legatura cu oameni noi.
Apartenenta adolescentului la grup
Grupul din care face parte adolescentul ii exaspereaza adesea pe parinti care fie nu sunt de acord cu acesti prieteni, considerand ca ii influenteaza in rau copilul, fie sunt angoasati pentru ca nu-i cunosc si nu stiu nimic despre ei. "Nu stiu unde si cu cine este copilul meu" - iata una dintre plangerile frecvente ale parintilor de adolescenti.