A avea o identitate inseamna, in mod practic, a fi cineva, a ocupa o anumita pozitie in contextul social, a juca un anumit rol, a dispune de un anumit statut.
Transformarile ce se produc in intreaga structura a personalitatii adolescentului nu raman fara urmari sub aspecte foarte variate. In cadrul numeroaselor particularitati pe care le prezinta procesul formarii si dezvoltarii personalitatii adolescentilor un loc important il ocupa "marile cautari si nevoi". Una dintre marile cautari de la varsta adolescentei este cea a unei noi identitati.
Maturizarea fiziologica, dezvoltarea capacitatii de cunoastere, aparitia unor dorinte si sentimente dau adolescentului impresia ca este o persoana noua. Abandonarea vechilor identitati creeaza un vid, lasand adolescentul, adesea descumpanit.
Prin aceasta raportare la alte modele, adolescentul ia progresiv cunostinta de ceea ce este. Este un proces firesc, fiindca numai confruntandu-se cu lumea externa omul dobandeste constiinta propriei sale existente si valori.
Constient de noile sale posibilitati, el respinge copilul care a fost si cauta sa arate acest lucru si anturajului in forme variate (excentricitatea, modificarea ortografiei prenumelui etc.). Chiar si in conditiile noilor posibilitati, abandonarea vechii identitati il poate descumpani.
Cautarea echilibrului prin noi identificari, descoperirea noii identitati - in conditiile incertitudinii cu privire la ce este el in realitate - nu sunt usoare si pot duce nu numai la dificultati de integrare, ci si la manifestari de nonconformism.
Unii specialisti acorda idealului de viata ca obiect al identificarii o importanta deosebita in procesul formarii personalitatii adolescentilor, considerand ca in numele lui, acestia iau pozitie in politica, arta, filozofie, religie sau ca influenteaza direct viata afectiva, constiinta de sine si integrarea sociala.
O redusa experienta sociala a acestora poate genera multe "identificari" cu modele neadecvate (ca insusiri, sau preluand global modelele cu insusirile, dar si cu defectele lor), sau poate duce la faurirea de idealuri inaccesibile (peste posibilitatile reale ale fiecarui adolescent) si chiar identificarea cu false idealuri (incarcate cu valori scazute, non valori, sau insusiri necorespunzatoare cerintelor societatii date in care traiesc adolescentii).
Primele modele de identificare a adolescentilor raman tot parintii, insa eroii literaturii beletristice exercita o puternica influenta in alegerea de modele si faurirea de idealuri, ca si biografiile oamenilor de seama. Aceste surse si modele nu se reflecta de la sine si pozitiv in obiective ale identificarii din cauza unor limite ca slaba capacitate de apreciere obiectiva a personalitatii si lipsa de experienta sociala.
Din cauza subaprecierii acestor limite, la unii adolescenti "noile identitati" nu numai ca nu le depasesc valoric pe cele anterioare, dar cuprind numeroase componente negative, concretizate in conceptii si comportament.
Un proces al intelegerii de sine a adolescentului este dezvoltarea sinelui social, constientizarea ca sinele este strans legat de cei din jurul sau. Grupul prin cerintele pe care le formuleaza il ajuta pe adolescent sa-si constientizeze mai mult calitatile si, mai mult, sa si le demonstreze in activitatile comune. Astfel, incepe sa se defineasca in termenii trasaturilor pe care le manifesta in relatiile cu persoanele din jur si sa incorporeze statutul de membru al grupului social in autodescrierile sale.
In concluzie este foarte important sa-i lasam adolescentului libertatea de care are nevoie sa se dezvolte dar in acelasi timp sa-i si supraveghem atent fiecare pas pentru a-l putea indruma in cazul unei nereusite.