Care este corelația dintre Alzheimer și problemele cu somnul?
Studiul a fost publicat în JAMA Neurology și evidențiază schimbări în ritmul circadian al persoanelor care pot dezvolta această afecțiune. Schimbările au loc înainte să apară orice indicație a pierderii memoriei în cazul pacienților. S-a constatat că persoanele cu boala Alzheimer preclinică au o fragmentare mai mare a tiparelor de activitate circadiană, mai multe perioade de inactivitate sau de somn în timpul zilei și mai multe perioade active în timpul nopții. Cercetătorii au urmărit modelele de somn de la 189 de adulți, cu o vârstă medie de 66 de ani și au fost folosite diferite tehnici de scanare pentru a stabili prezența Alzheimerului. Dintre participanți, 139 de persoane nu prezentau niciun indiciu al bolii și cele mai multe aveau cicluri normale de somn / trezire. Întreruperile de somn ale celorlalți au fost corelate cu alte cauze, cum ar fi vârsta avansată sau apneea de somn.
Cei 50 de pacienți care au prezentat indicii ale bolii au avut și întreruperi semnificative ale ciclurilor circadiente. Rezultatul a rămas același chiar și când cercetătorii au încercat să ia în calcul și alți factori care le făceau probleme. Nu a fost vorba despre faptul că oamenii care au participat la studiu erau privați de somn, ci despre faptul că somnul lor avea tendința de a fi fragmentat. A dormi opt ore pe timp de noapte este foarte diferit de opt ore de somn în reprize de câte jumătate de oră sau o oră în timpul zilei.
Cercetătorii au făcut și un studiu separat pe șoareci de laborator, care a fost publicat în Journal of Experimental Medicine, în care s-a arătat că perturbările aduse tiparelor obișnuite de somn au dus la o creștere a plăcilor proteice, care sunt suspectate ca fiind una dintre cauzele bolii Alzheimer. În decurs de două luni, șoarecii cu un ritm circadian cu întreruperi dezvoltă mult mai multe plăci amiloide decât șoarecii cu ritmuri normale. Șoarecii au prezentat și schimbări la nivelul ritmurilor din timpul zilei în ceea ce privește proteinele amiloide din creier. Sunt primele date care demonstrează că întreruperile ritmurilor circadiene ar putea accelera depunerea plăcilor.