Fibromul uterin (cunoscut de asemenea şi ca leiomiom sau miom) afectează până la 40% dintre femeile cu vârste între 35 şi 55 ani. Potrivit specialiştilor, fibromul uterin este cea mai frecventă tumoră benignă, solidă a tractului genital feminin în rândul femeilor aflate la vârstă fertilă. Descoperă tot ce trebuie să ştii despre factorii de risc, simptomele, diagnosticul şi tratamentul recomandat în caz de fibrom uterin!
Din ce motive apare fibromul uterin?
Factorii care duc la formarea fibroamelor uterine nu sunt cunoscute cu precizie, însă factorii de risc sunt:
1. Factori ereditari: Dacă în familie (mama, sora) a fost diagnosticată un fibrom uterin, există un risc crescut să apară această afecţiune.
2. Rasa: Fibromul uterin are o incindenţă mai mare în rândul femeilor de culoare decât în rândul femeilor caucaziene.
3. Obezitatea: Femeile cu un index al masei corporale peste limită au un risc crescut să dezvolte fibrom.
4. Sarcina şi naştere: Studiile arată că sarcina şi naşterea au un efect protector şi pot reduce riscul de a dezvolta fibrom uterin.
Ce simptome apar
Acestea sunt foarte variate şi în unele cazuri pot să apară foarte târziu. Însă, cele mai importante simptome semnalate sunt:
- sângerările excesive
- anemia
- durerile şi presiunea abdominală
- frecvenţa cu care urinezi
- infertilitate.
Ce analize sunt necesare pentru depistarea fibromului uterin?
Fibroamele uterine sunt diagnosticate în general prin examen pelvic sau ecografie vaginală realizate de un ginecolog.
Câte tipuri de fibrom uterin există?
În funcţie de zona în care sunt situate în interiorul uterului, există trei tipuri de fibrom uterin:
- Fibroamele subseroase sunt situate la nivelul stratului extern al uterului, pe suprafaţa acestuia şi pot creşte dinspre perete spre interiorul cavităţii abdominale. Aceste fibroame nu provoacă decât rareori tulburări menstruale, dar pot crea dureri la nivelul altor organe.
- Fibroamele intramurale cresc în interiorul peretelui uterin, determinând creşterea lor. Creşterea uterului poate fi confundată cu creştera în greutate sau cu sarcina. Este cea mai întâlnită formă de fibrom, iar simptomele sale includ sângerări excesive, dureri abdominale, urinări dese şi presiune pelvină.
- Fibroamele submucoase se dezvoltă sub endometru şi pot determina sângerări excesive şi prelungirea ciclului menstrual. Este cea mai rară formă de fibrom uterin.
Cum se tratează fibromul uterin?
Potrivit specialiştilor, opţiunea de tratament depinde de vârsta femeii şi de dorinţa ei de a-şi păstra sau nu fertilitatea şi să evite o intervenţie chirurgicală precum histerectomia.
Cel mai frecvent tratament al fibromului uterin este intervenţia chirugicală, incluzând:
- Histerectomia
- Embolizarea arterei uterine
- Miomectomia
- Ecografie ţintită ghidată cu rezonanţă magnetică.
Scopul tratamentului este să atenueze simptomele prin reducerea fibromului. De aceea, printre tratamentele care se încearcă înainte de operaţie se numără:
- Hormonul eliberator al ganodotropinelor (GnRH): Tratamentul hormonal a fost aprobat pentru prima dată în 1995 şi ajută la tratarea fibromului uterin prin reducerea nivelului de estrogen şi progesteron pentru a induce o stare temporară de menopauza. Odată ce se încheie menstruaţia, fibromul se reduce şi anemia se diminuează. Utilizarea este limitată la şase luni, totuşi, GnRH poate cauza simptome hipoestrogenice, inclusiv reducerea densităţii osoase.
- Modulator selectiv al receptorilor de progesteron (SPRM): Aşa cum a fost publicat în New England Journal of Medicine, tratamentul de 12 săptămâni cu administrare orală zilnică (vs. GnRH) este eficient în oprirea sângerării, corectează anemia şi reduce volumul fibromului înainte de realizarea operaţiei. Astfel, îmbunătăţeşte calitatea vieţii şi are mai puţine efecte secundare decât GnRH. Urmând datele favorabile privind eficienţa şi siguranţa din studiul PEARL III şi extensiei sale, tableta de 5 miligrame de ulipristal acetat are acum licenţă în UE pentru două cure de tratament pre-operator de 3 luni pentru tratarea fibromului uterin.