"Am o durere vie si grea care ma apasa de cand am aflat ca sunt gravida, adica acum doua zile. Am luat hotararea repede, pentru a nu ma razgandi. In spatele acestei sarcini nu e povestea de dragoste care sa ma faca sa vad lucrurile in roz. Imi doresc un copil, dar nu din intamplare, nu pentru ca am baut o bere in plus si cand ne-am trezit in pat nu aveam prezervativul. Sunt rationala, dar asta nu inseamna ca sufar mai putin. Credeam ca atunci cand stii ce vrei e mai usor. Dar nu e...
Nu sunt genul care face avorturi. Nu cred ca exista un gen care face avorturi, dar eu nu am crezut ca lucruri de acest fel se intampla cu adevarat. Adica, cel putin nu mie. Am riscat de multe ori si nu s-a intamplat niciodata. Ajunsesem sa cred ca atunci cand imi voi dori un copil va fi greu sa il am. Sau nu m-am gandit la asta, nu stiu. Cand medicul mi-a spus (un om pe care il vedeam prima oara in viata) m-a atins cu raceala si umorul vulgar cu care m-a trimis undeva jos, in durere si neputinta: “Esti bortoasa, duduie”. M-a tutuit din prima. Poate un om care iti pipaie vaginul are acest drept, sa iti spuna “tu” fara sa iti ceara voie, dar eu, cu picioarele in sus, umilita, vinovata, fara ajutor, simteam nevoia de putina demnitate. Si ma simt si vinovata ca tocmai in astfel de moment m-am gasit sa imi recastig demnitatea.
Medicul m-a chemat azi la spital, pentru ca e de garda si era mai usor. As fi putut merge la o clinica privata, dar am simtit ca nu e momentul sa tin la confortul meu, asteptand o programare care putea dura zile in sir. Timp in care as fi ramas singura cu gandurile mele, cu constiinta mea. Am asteptat vreo doua ore pe holul spitalului, ca avea alte programari si lumea intra si iesea. Pana la urma a venit si m-a luat o asistenta. Se pare ca anestezia locala e mai sanatoasa pentru organism, dar am insistat sa imi faca anestezie totala. M-am gandit ca in acest fel imi va fi mai usor. Din nou m-am gandit la mine si din nou m-am simtit vinovata. Insa, o prietena care facuse un avort cu anestezie locala mi-a spus ca a simtit tot, in afara de durere. Cum ii razuia uterul si cum desprindea fatul. Auzea cum medicul facea comentarii despre ce si cum si la sfarsit i-a si aratat bucatile sangerande adunate cu chiureta. Am citit undeva ca medicii chirurgi au o latura sadica, asa cum o intalnesti si la unii criminali, doar ca la un chirurg ea se dezvolta cu respect social. Si nu vreau sa vad daca medicul meu e unul dintre ei.
Apoi m-am trezit ametita si cu o bucata mare de vata intre picioare. Am reusit in cele din urma sa ajung acasa. De dimineata am vrut sa iau un taxi, dar apoi am preferat sa iau masina. In felul acesta trebuia sa vorbesc cu o persoana mai putin. La intoarcere insa mi-am dat seama ca nu o sa pot conduce. Am chemat o prietena cu care nu am vorbit de vreo 2 ani. E cea de care spuneam cu avortul. A fost singura care am stiut ca va intelege si nu va pune intrebari la care nu am chef sa raspund. E deja seara si am tacut tot drumul. Imi spunea ceva despre faptul ca stie ca sufar, dar o sa fie bine. Nu sufar si ii spun ca nu am nimic, doar sunt obosita.
Maine ma duc la birou. Totul va fi ca inainte. Nu stiu altfel cum sa trec prin asta. Nu am vorbit cu nimeni si nici nu vreau sa o fac. Daca nu spun, poate problema va disparea de la sine, ca si durerea de acum. Nu exista. Nu exista. Nu exista".
Intra pe blogul "Viata, negru pe alb" ca sa descoperi si alte subiecte despre durerea si problemele fiecareia dintre noi, tratate de psihoterapeutul nostru Lena Rusti.
Care sunt consecintele avortului si cum sa ai grija de tine dupa un avort sunt cateva dintre materialele TopSanatate care te pot ajuta la nevoie. Tu ce parere ai despre avort? Asteptam parerile tale pe care le poti posta mai jos in pagina.
"Azi am facut un avort"
E despre mine. E despre tine. E despre durerea si problemele fiecareia dintre noi. Un subiect care vorbeste pentru fiecare dintre noi, cele care am trecut prin aceasta experienta traumatizanta.
De TopSanatate