Endometrioza poate fi:
- interna (in grosimea peretelui uterin) sau adenomioza
- externa (in afara uterului) sau endometrioza
Adenomioza e mai des intalnita la femei in jur de 40 de ani cu nasteri si avorturi in antecedente, pe cand endometriza e mai ales o afectiune a femeii tinere ,sterile sau cu fertilitate scazuta.
Tabloul clinic al adenomiozei este dominat de menoragie (sangerari menstruale prelungite, abundente, cu cheaguri) si durere cel mai frecvent aparuta in intervalul dintre menstruatii). Uneori insa, durerea poate sa imbrace aspectul dispareuniei profunde (dureri la contactul sexual) sau al dismenoreei(durere la menstra). Diagnosticul adenomiozei se pune pe simptomatologia clinica, examenul clinic genital (uter moderat marit de volum fixat in pelvis) si investigatii paraclinice( histerografia si laparoscopia ). Diagnosticul de certitudine este dat de examenul anatomopatologic al pisei de histerectomie .
Tratament
Singurul tratament care confera satisfactie in adenomioza este histerectomia. Totusi, la femeia tanara tratamentul de prima intentie este medicamentos si consta in :
- administrarea unui norsteroid 2-3 cp/zi in zilele 6 - 25 ale ciclului menstrual – adesea ineficace
- utilizarea de analogi GnRH
Endometrioza, poate fi :
Genitala, interesand ovarele, trompele, peritoneul pelvian, ligamentele utero- sacrate, colul, vaginul, vulva, perineul, uneori cicatricele obstetricale
extrogenitala, interesand intestinele, vezica urinara, ombilicul, pleura, plamanii, sanii, membrele.
Tabloul clinic al endometriozei este dominat de durere, care imbraca cel mai frecvent caracterul dismenoreei – secundara si progresiva (apare la un moment dat, pe parcursul vietii genitale a femeii si se intensifica in timp).
Tardiva (in general ziua a 2- ziua a 3 de menstruatie), intensa si rebela la analgezicele uzuale.
Hemoragiile (meno sau metroragiile) sunt rare si necaracteristice. Diagnosticul se pune pe simptomatologia clinica, examenul clinic si investigatii paraclinice (histerosalpingografia, laparoscopia). Examenul anatomo-patologic reprezinta certitudinea diagnostica.
Complicatiile endometrizei:
- sterilitate tubara
- sarcini ectopice
- fisura sau rupture unui chist endometriozic ovarian, cu semne de iritatie peritoneala.
- Uretero-hidronefroza prin reactie scleroasa periureterala
- Malignizare ( evolutie spre adenocarcinom endometroid)
- Hematurii, rectoragii, tulburari de transit intestinal.
Tratament:
MEDICAL
In formele minore, fara dismenoree importanta se recurge la analgezice uzuale. Daca femeia nu doreste o eventuala sarcina se poate recurge la un tratament progestativ norsteroidian , din ziua 16 pana in ziua 25 a ciclului menstrual (Duphaston, Lynestrenol, Orgametril)
In formele severe se administreaza:
- Un progestativ in cura continua (exemplu: medroxiprogesteron acetate non-stop 6-9 luni). Administrat pe cale injectabila, acest medicament opreste menstruatia si proliferarea implantelor endometriale, reducant astfel semnele si simptomele endometriozei. Printre efectele sale secundare se numara luarea in greutate si starile de depresie.
- Un estro-progestativ cu profil progesteronic (anticonceptionale exemplu - LYNDIOL). Anticonceptionalele orale administrate continuu, fara pauza tipica de 7 zile in care apare normal menstruatia si progesteronul sintetic amelioreaza simptomele endometriozei, blocand ovulatia, astfel ca endometrul este supresat si nu mai sangereaza lunar. Lipsa menstruatiei previne formarea de noi leziuni si determina atrofia celor existente.
- Danazol – blocheaza producerea de hormoni ce stimuleaza ovarele , oprind menstruatia si simptomele endometriozei. In plus, acest medicament intrerupe proliferarea endometrului. Preferat in prezent in tratamentul endometriozei – derivat sintetic al testosteronului se administreaza in doza de 800 mg/zi timp de 6 luni. I se imputa, insa, costul ridicat si unele efecte secundare: simptomatologie proprie menopauzei, crestere in greutate, edeme, usoara virilizare)
- Analogi ai GnRH (cel mai modern, dar si cel mai brutal tratament) - aceste medicamente blocheaza eliberarea de hormoni care stimuleaza ovarele. Astfel se intrerupe menstruatia si se reduce nivelul de estrogen , determinand micsorarea implantelor endometriale. Agonistii si antagonistii de GnRH antreneaza o menopauza artificiala ce poate avea efecte adverse, precum bufeurile de caldura sau uscaciunea vaginala. O doza mica de estrogen poate fi luata odata cu aceste medicamente pt a reduce efectele secundare.
- Inhibitorii de aromataza - acesti inhibitori, utilizati in tratamentul cancerului de san, pot fi eficienti si in tratarea endometriozei. Inhibitorii de aromataza blocheaza conversia hormonilor androstendiona si testosterone in estrogen precum si producerea de estrogen de catre implantele endometriale. Astfel organismul este lipsit de estrogenul necesar pentu proliferarea endometrului.
CHIRURGICAL
Este rezervat focarelor endometriozice voluminoase, complicatiilor sau cazurilor rezistente la tratament medical. La femeile tinere, tratamentul va fi cat mai conservator posibil: excizie chirurgicala prin electrocoagulare sau laser a focarelor accesibile, excizia unui eventual chist endometriozic ovarian, rezectie de nerv presacrat in dismenoreea severa. La femeile mai in varsta se procedeaza la histerectomie totala cu anexectomie bilaterala.
TRATAMENTUL SIMPTOMATIC IN ENDOMETRIOZA
Simptomul cel mai separator in endometrioza este durerea. Exista mai multe metode de a atenua disconfortul produs de durerea din endometrioza:
- repausul fizic
- aplicarea de caldura locala amelioreaza durerea aparuta in endometrioza
- evitarea constipatiei cronice deoarece accentueaza durerea din endometrioza si menstruatie
- administrarea medicatiei antialgice si antiinflamatorii: indometacin, fenilbutazona, diclofenac, ibuprofen.
PROFILAXIA ENDOMETRIOZEI
Cu toate ca s-au facut mai multe studii medicale, inca nu s-a descoperit pana acum nici o metoda de profilaxie a endometriozei. Nu exista inca nici un tratament care sa garanteze vindecarea completa a afectiunii, care recidiveaza de cele mai multe ori.
Tratamentul endometriozei implica o echipa de medici specialisti, incluzand: medicul de medicina generala, ginecologul, chirurgul, endocrinologul, imunologul, nutritionistul, asistenta medicala, psihologul si specialistul in durere.
