boala Graves;
- gusa toxica;
- adenom toxic-tiroidian;
- mola hidatiforma;
- hipertiroidism iatrogen (ca urmare a tratamentului de substitutie tiroidiana necontrolat);
- carcinom folicular tiroidian etc.
Afectiunea este adeseori preexistenta starii de gravidie insa uneori este nediagnosticata si ca urmare netratata. De aceea, prezentarea gravidei la medicul endocrinolog pentru evaluarea gravidei inca de la inceputul perioadei de sarcina este esentiala din cauza riscurilor acestei afectiuni atat pentru fat cat si pentru mama.
Astfel, hipertiroidia netratata in sarcina prezinta pentru mama risc de:
- preeclampsie;
- insuficienta cardiaca;
- dezlipire de placenta
- infectii si hemoragii postpartum;
- anemie;
- avort spontan.
Pentru fat riscurile care pot aparea sunt:
- nastere prematura;
- moarte fetala;
- tireotoxicoza fetala.
Simptomele hipertiroidiei sunt secundare excesului de hormoni tiroidieni din circulatie si sunt in functie de varsta pacientei si de momentul instalarii hipertiroidiei.
Principalele simptome sunt reprezentate de:
- nervozitate si iritabilitate excesiva;
- transpiratii excesive;
- intoleranta la caldura.
Acestea sunt puse adesea pe seama starii de graviditate. Acestea sunt insa insotite si de alte manifestari care orienteaza catre diagnostic precum:
- palpitatii;
- tremor al extremitatilor;
- scadere in greutate;
- oboseala;
- modificari ale somnului;
- hiperlacrimare;
- fotofobie;
- cresterea in volum a glandei tiroide;
- insomnie;
- modificari ale tranzitului intestinal.
In urma consultului de specialitate medicul va descoperi semne ale tireotoxicozei precum tahicardia, gusa, tremor al extremitatilor, modificari oculare, modificari ale tegumentelor.
Argumente care pot orienta suplimentar catre diagnostic sunt existenta unor membri de familie care au suferit hipertiroidie sau boli autoimune.
Diagnosticul de laborator al hipertiroidismului se pune pe baza analizelor de laborator.
Este absolut necesar ca afectiunea tiroidiana sa fie depistata anterior sarcinii si tratata pentru ca gravida sa necesite doar monitorizare pe perioada gravidiei si doar minime interventii terapeutice pentru a minimaliza riscul fetal.
Atitudinea terapeutica are in vedere atat mama cit si fatul, medicul fiind obligat uneori sa gaseasca solutii de compromis. Medicul endocrinolog trebuie sa colaboreze strans cu medicul obstetrician pe toata perioada sercinii, pentru monitorizarea atenta a cresterii fatului care poate fi afectat atat de tratament cat si de afectiunea mamei in sine.
Se recomanda atenta monitorizare a pulsului, a ritmului cresterii in greutate, a variatiilor parametrilor hormonali pe perioada sarcinii.
Tratamentul hipertiroidiei la gravida care doreste sa isi duca sarcina la bun sfarsit ridica serioase dificultati medicului specialist, presupunand o buna colaborare intre viitoarea mama si endocrinolog, monitorizare atenta, etc. Sub un tratament bine condus sansele unei sarcini reusite sunt mari in cazul in care gravida da dovada de complianta crescuta si daca tratamentul este bine condus si adaptat permanent in functie de starea mamei si a fatului.
Tratamentul medicamentos se face cu antitiroidiene de sinteza, in special propiltiouracil. Trebuie mentionat inca de la inceput ca medicatia antitiroidiana traverseaza placenta si in mod inevitabil afecteaza functia fetala, determinand un risc pentru fat.
Hipertiroidia la gravide netratata prezinta riscul major al aparitiei unei crize tireotoxice care poate pune in pericol viata mamei si a fatului deopotriva.
Simptomatologia este reprezentata prin:
- febra;
- tahicardie;
- scadere in greutate;
- stari confuzionale;
- diaree;
- varsaturi.
Tratamentul consta in antitiroidiene de sinteza, betablocante (care sunt in mod normal contraindicate in sarcina deoarece determina bradicardie fetala), corticoterapie.
Ceea ce doresc sa mentionez este ca tratamentul medicamentos cu antiroidian de sinteza, in doze terapeutice medii, poate determina hipotiroidie fetala (cu risc de hipotiroidie fetala si afectarea dezvoltarii intelectuale a copilului). Incidenta hipotiroidiesmului fetal este estimata la 12-15% si este in functie de doza de propiltiouracil administrata.
Articol realizat in colaborare cu Dr. Fraga Paveliu, medic primar endocrinolog Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti