Molluscum contagiosum este o infectie cutanata benigna de origine virala care afecteaza de obicei copiii mici. Cum se manifesta afectiunea si ce optiuni de tratament avem?
Apare la nivelul pielii ca mici proeminente de forma unui dom, nefiind o infectie care sa puna viata in pericol, fiind insa deranjanta din punct de vedere estetic. Pacientii si familia sunt ingrijorati datorita faptului ca infectia are evolutie prelungita, putand dura uneori ani de zile. Durata este prelungita si simptomele sunt mai severe la cei cu imunitate scazuta (de exemplu la pacientii cu HIV) si la cei cu dermatita atopica.
Tratare infectia cutanata cu molluscum: cum se transmite
Virusul se raspandeste in general prin contact direct piele pe piele sau pe mucoase. Si manevrarea obiectelor contaminate, cum ar fi prosoapele, pot contribui la raspandirea infectiei.
Un risc mai mare de infectie il au cei care frecventeaza piscinele, saunele sau practicantii sporturilor care presupun contact direct.
In cazul adultilor, infectia se poate transmite si prin contact sexual.Cum arata infectia cutanata?
Molluscum contagiosum se prezinta ca mici proeminente rotunde de culoarea pielii, rozalii sau caramizii, cu centrul ombilicat si suprafata neteda, avand intre 3-5 milimetri. In timp pot creste in dimensiuni, putand ocazional ajunge la dimensiuni de cativa centimetri, caz in care sunt denumite molluscum gigant. Majoritatea pacientilor dezvolta numeroase leziuni, localizarile predilecte fiind pliurile: pleoapele, axilele, spatele genunchilor si zona inghinala. Copiii prezinta frecvent leziuni in zona genitala si perianala, infectate prin scarpinare. Rareori, pot fi un semn al abuzului sexual.
Leziunile apar grupate sau au dispozitie liniara.
Uneori, baza este circumscrisa de un halou eritematos acoperit cu scuame fine. Aceste modificari eczematoase sunt denumite dermatita molluscum. Molluscum este contagios atata timp cat leziunile sunt prezente.Tratare infectia cutanata cu molluscum: Cum se pune diagnosticul?
In general diagnosticul se pune pe baza aspectului clinic. Daca sunt suspectate si alte boli, medicul poate examina o mostra de leziune la microscop (biopsie). Cu toate ca multi pacienti nu au simptome, pruritul (mancarimea) poate fi o adevarata problema in anumite cazuri, in special la cei cu dermatita atopica. Leziunile de la nivelul pleoapelor se pot complica cu conjunctivita cronica. Scarpinarea leziunilor poate duce la suprainfectie bacteriana.
Cum se poate trata?
Evolutia naturala a bolii se caracterizeaza prin disparitia spontana a leziunilor, insa majoritatea familiilor doresc tratament cand afectiunea dureaza mai mult de o luna sau doua. Tratamentul este util in primul rand pentru a impiedica transmiterea infectiei la alte persoane sau in alte zone ale corpului.
Tratamentul local este reprezentat de curatarea leziunilor, crioterapie (terapie prin inghetare) sau aplicarea de diverse creme care provoaca exfolierea progresiva a pielii din zona proeminentelor.
Tratamentul general este reprezentat de medicatie orala si este recomandat numai in cazul persoanelor cu imunitate scazuta.
Cum putem preveni raspandirea infectiei?
Pana la disparitia leziunilor cateva reguli simple vor fi de folos:
- evitarea scarpinarii proeminentelor;
- evitarea folosirii in comun a prosoapelor si a altor obiecte cu alte persoane;
- evitarea practicarii sporturilor ce presupun contact direct cu alte persoane;
- evitarea frecventarii piscinelor si saunelor.