Verucile vulgare, cunoscute popular sub denumirea de negi sunt proliferari de natura benigna ale pielii si mucoaselor cauzate de infectia cu HPV (Human Papilloma Virus). Cand apar si cum se trateaza?
Aceste virusuri nu produc semne si simptome acute, ci induc o multiplicare localizata, lent progresiva, a celulelor epiteliale care duce la formarea de excrescente de diferite dimensiuni. Leziunile pot trece nebagate in seama lungi perioade de timp sau, dimpotriva, se poate ajunge la dezvoltarea unor mase tumorale impresionante care pot persista luni sau chiar ani de zile.
Au fost identificate mai mult de 100 de tipuri diferite ale HPV. O clasificare le imparte in functie de locul de aparitie a leziunilor si forma acestora:
- tipuri cutanate (extra-genitale): HPV-1, -2, -3 si -4;
- tipuri mucoase (genitale): HPV-6, -11, -16 si -18;
- tipuri identificate in boala denumita epidermodisplazia veruciforma (o afectiune caracterizata prin aparitia de extrem de numeroase veruci): HPV-5 si -8.
Este important de mentionat faptul ca anumite tipuri de HPV au potential malign si aici este vorba de cele implicate in epidermodisplazia veruciforma si cele genitale.
- tipuri cu potential malign ridicat: HPV-16 si -18;
- tipuri cu potential malign scazut: HPV-6 si -11.
Cum se manifesta?
- verucile vulgare – sunt proeminente, de forma emisferica, cu suprafata rugoasa, hiperkeratozica, de culoarea pielii sau cenusii, asimptomatice, localizate la nivelul degetelor si mainilor, in special in jurul unghiilor. Cele care apar pe fata au un aspect filiform;
- verucile plantare – de cele mai multe ori plane sau doar putin reliefate, dure, hiperkeratozice, asemanatoare unor bataturi, localizate la nivelul talpilor, foarte dureroase la apasare sau mers;
- verucile plane – frecvente la copii sau la persoanele cu imunitate scazuta. Apar sub forma de mici proeminente cu suprafata relativ neteda, de culoarea pielii sau rozalii, iar localizarile cele mai frecvente sunt fata, spatele mainilor, bratele, genunchii si fata anterioara a gambelor;
- vegetatiile veneriene sau condiloamele genitale – denumite popular “creasta de cocos”, apar in zona genitala si anala, atat la barbati cat si la femei. Se transmit pe cale sexuala, iar la femei pot aparea si la nivelul colului uterin, nefiind observate sau simtite, de aceea este extrem de utila efectuarea anuala a testului Babes-Papanicolau, care identifica precoce prezenta leziunilor.
Metodele de transmitere nu sunt complet intelese, insa se pare ca rezervorul de virus este reprezentat atat de individul contaminat, cat si de virusul prezent in mediu.
Ce optiuni de tratament avem?
Metodele de indepartare a verucilor sunt multiple, in functie de localizarea leziunilor si extinderea lor, medicul fiind singurul in masura sa stabileasca ce tratament va fi urmat:
Metode fizice:
- crioterapie, prin aplicarea directa de azot lichid la nivelul verucii;
- electrocauterizare, laser sau excizie chirurgicala (sub anestezie locala).
Metode chimice, prin substante locale care distrug progresiv veruca:
- podofilotoxina;
- imiquimod;
- 5-fluorouracil;
- acid lactic, salicilic, citric, malic in diverse concentratii.
Niciun tratament nu influenteaza reaparitia leziunilor, deoarece nu actioneaza asupra cauzei. Fiind vorba de o infectie virala, odata contactata nu mai poate fi eradicata si se manifesta in momente de scadere a imunitatii.