Cum tratăm febra copilului mic

„Temperatura de peste 380C, măsurată axilar, este considerată febră. Cauzele febrei pot fi multiple: poate fi o reacţie a organismului post-imunizare, poate fi asociată cu erupţia primilor dinţi, iar mai ales la vârstă foarte mică este corelată frecvent cu o infecţie. Febra poate fi generată de infecţii cu bacterii sau cu virusuri, cum ar fi răceala comună, gripa, amigdalita, otita, boli invazive ca meningita sau septicemia şi altele. Episoadele febrile apărute după vaccinare fac parte din reacţia de răspuns a organismului, care garantează răspunsul imun şi trebuie supravegheate fără panică. Ţinând cont de multiplele cauze ale febrei, copilul este bine să fie consultat de medicul de familie sau pediatru, iar până la consultul medical, părinţii pot administra un medicament antitermic. Administrarea tratamentului este urgentă când febra este rău tolerată de copil, putând apărea complicaţii cum ar fi deshidratare, stare de rău, convulsie febrilă.

Este important ca medicamentul ales să corespundă vârstei copilului şi să fie utilizat conform prospectului, respectând indicaţiile de dozaj, în funcţie de greutate.”  declară Prof. Dr. Evelina Moraru, medic pediatru la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Sf. Maria”, Iaşi.

Pe de altă parte, „Părinţii ar trebui să ştie că antibioticele nu sunt recomandate în cazul răcelii comune sau a gripei, afecţiuni determinate de infecţii cu virusuri, asupra cărora această clasă de medicamente nu acţionează. În plus, administrarea de antibiotic este important să se realizeze numai pe bază de reţetă, eliberată de medic, după consult.”, completează Prof. Dr. Evelina Moraru.

Valoarea temperaturii copiilor poate varia în funcţie de modul în care aceasta este măsurată: axilar, intrarectal sau la nivelul urechii; iar valoarea maximă a normalului variază şi ea: până la 380C – măsurat axilar şi până la 38,50C – măsurat intrarectal. Pentru confortul copilului şi în acord cu recomandările internaţionale, măsurarea temperaturii se face axilar, cu un termometru incasabil şi dacă se poate cu vârf flexibil.

Obiceiul unor părinţi de a verifica temperatura cu mâna pe fruntea copilului, poate să conducă la false aprecieri şi nu este recomandat să se iniţieze un tratament antitermic pe această bază.

Alegerea de către părinţi a medicamentului antitermic va ţine obligatoriu cont de vârsta minimă de la care acesta poate fi administrat. În farmacii sunt disponibile suspensii şi supozitoare cu efect antitermic, care se pot utiliza începând cu vârsta de 3 luni. Aplicarea unor metode fizice pentru reducerea febrei necesită mare atenţie, deoarece există riscul ca din lipsă de expertiză starea generală a copilului să se agraveze în acest fel (împachetări, duşuri, frecţii cu diverse amestecuri care pot fi nocive).

Acceptarea medicamentului de către copil este influenţată de diferiţi factori, printre care gustul, mirosul şi aspectul acestuia.

Pentru un tratament preferat de copii, părinţii au la dispoziţie suspensii cu aromă de portocale sau de căpşuni, care nu conţin coloranţi sau alte ingrediente potenţial dăunătoare. Experienţa medicilor şi a părinţilor a arătat că utilizarea corectă a unui antitermic adecvat este foarte eficace, redând imediat confortul copilului.

Pe lângă administrarea antitermicelor, menţinerea nivelului optim al temperaturii copilului febril ţine şi de o bună hidratare a acestuia, de aerisirea constantă a încăperilor în care cel mic doarme, de menţinerea unei temperaturi ambientale constante - între 200- 240C şi evitarea acoperirii şi îmbrăcării excesive a copilului.

Să reţinem că febra este un simptom al unei afecţiuni, că reprezintă un mijloc de apărare a organismului şi nu este o boală în sine. Este important ca părinţii să apeleze la specialist pentru a identifica corect cauza febrei şi să respecte întocmai recomandarea medicală de tratament. În acelaşi timp, este un deziderat ca orice mamă să aibă cunoştinţe corecte despre acest simptom şi despre recomandările de administrare şi alegere a unui medicament sigur, eficace şi acceptat de copil, până la întâlnirea cu specialistul.