Iată ce se întâmplă dacă stai prea mult jos!
De ce nu e bine să stai prea mult jos?
Cercetătorii de la un centru din Los Angeles au folosit RMN-ul pentru a examina creierul a 35 de adulți sănătoși, cu vârstele cuprinse între 45 și 75 de ani, fără probleme cognitive sau tulburări psihice, și au analizat istoricul detaliat al stilului de viață folosind un chestionar. Deși cercetările sunt limitate de mărimea lor restrânsă, rezultatele publicate arată că volumul creierului din regiunea asociată cu evenimentele este mai mic la persoanele care petrec mai multe ore stând jos, sugerând faptul că lipsa de activitate poate micșora această regiune de-a lungul timpului.
După ajustarea diferențelor care ar putea fi cauzate de vârstă, sex, indicele de masă corporală și nivelul de educație, o analiză statistică a seturilor de date a evidențiat o tendință către o relație liniară negativă între grosimea lobului temporal medial și numărul orelor petrecute stând jos.
Autorii au descoperit că asocierea dintre volum și comportamentul sedentar este mai puternică în cortexul parahipocampal, o secțiune cunoscută pentru faptul că mediază crearea și recuperarea memoriei legate de recunoașterea mediului înconjurător.
Ca în cazul altor studii, constatările reprezintă corelații între factorii stilului de viață și rezultatele de sănătate și nu pot spune definitiv că un factor cauzează o anumită reacție. Cu alte cuvinte, nu ar trebui să sărim la concluzii, ci să așteptăm să fie realizate mai multe studii pe baza acestui subiect.
Este posibil să existe două grupuri distincte: cel în care oamenii stau jos și sunt mental activi și cel în care oamenii stau jos și sunt mental inactivi. Atunci când vine vorba de cei care stau jos și sunt mental activi, aceștia pot participa la sarcini cognitive solicitante, cum ar fi cuvintele încrucișate, cercetările, scrisul sau jocurile video. Iar persoanele care stau jos și sunt mental inactive se pot angaja în activități pasive, cum ar fi uitatul la televizor.
Din cauza faptului că participanții nu au fost urmăriți de-a lungul timpului, este imposibil să se stabilească dacă volumul creierului reprezintă rezultatul degenerării anterioare sau pur și simplu reprezintă dimensiunea de bază a creierului.