Orice formă de abuz sexual aduce o expunere forţată la unele trăiri extrem de intense şi negative, cărora persoana nu este pregătită psihologic să le facă faţă. Efectele pe termen lung sunt complexe şi diferite de la o persoană la alta, dar comună rămâne suferinţa şi riscul mărit de dezvoltare a unor tulburări psihice.
Iată opt dintre efectele violului despre care ne-a vorbit psihoterapeutul Lena Rusti:
1. Tulburări de stres posttraumatic sau altele de tip anxios sau depresiv
Foarte întâlnit la persoanele care au trecut printr-o trauma sexuală este să dezvolte tulburare de stres posttraumatic sau alte tulburări de tip anxios sau depresiv. Acestea pot aduce depresie până la risc suicidar, neputinţa de a mai face faţă sarcinilor sociale sau profesionale, sentimentul permanent de eşec, risc de consum de substanţe, răspunsuri comportamentale impulsive sau parasuicidare, mutilare compulsivă, tulburări de alimentaţie, tulburări de somn (insomnia, coşmaruri, atacuri de panică în somn) şi multe altele.
2. Dificultăţi în crearea unor relaţii sociale normale
Încrederea este unul din elementele de bază în construirea relaţiilor dintre oameni. Pentru a avea încredere şi a stabili relaţii deschise, îi investim pe cei de lângă noi cu reguli morale comune şi comportamente predictibile. Trecerea printr-o traumă sexuală poate perturba fundamental această încredere, astfel încât crearea unor relaţii fireşti, deschiderea către experienţe noi, socializarea cu necunoscuţi, dar şi depăşirea de către cunoscuţi a unor limite de siguranţă pot să devină extrem de stresante şi chiar imposibil de suportat.
3. Dificultăţi de concentrare
În cele mai neaşteptate momente, flashback-uri ale momentului pot aduce emoţii puternice, neputinţa de a se concentra şi de a se detaşa de suferinţa din interior. Performanţele cognitive pot fi încetinite de faptul că mare parte din atenţie şi memorie sunt aglomerate şi blocate cu amintiri, scene, emoţii legate de trauma sexuală.
4. Distrugerea fiinţei sexuale
Trauma sexuală perturbează uneori definitiv evoluţia vieţii sexuale a persoanei. Suferinţa şi vulnerabilitatea pot apărea pentru victimă ca o consecinţă a sexualităţii sale. Negarea sexualităţii devine un fals mod de protejarea a siguranţei. Chiar în condiţiile în care reuşeşte să aibă o relaţie stabilă, bazată pe încredere şi iubire, există riscul de a nu putea trece peste traumă şi de a asocia mereu apropierea sexuală cu trauma sexuală. Consecinţa va fi scăderea sau lipsa apetitului sexual sau alte disfuncţii sexuale corelate care, la rândul lor, pot duce la dificultăţi în păstrarea unei relaţii intime.
În cazul traumelor sexuale care au loc la copii, reacţia poate fi opusă şi anume dezvoltarea unui comportament promiscuu sexual, întrucât acesta este modul în care au învăţat în mod greşit să stabilească relaţii bazate pe intimitate.