Am 40 de ani şi sunt un bărbat bine. Am o carieră frumoasă, am tot ce-mi trebuie din punct de vedere material, dar sunt singur. Am ajuns la concluzia că probabil eu sunt singurul vinovat pentru asta.
De-a lungul timpului am ales greşit femeile cu care am fost, de nu am reuşit să rămân cu niciuna. Dar, trebuie să vă spun că eu cred că nici voi, femeile, nu sunteţi mai breze. Şi mai ales după ce vă măritaţi. Vă dau doar două exemple:
Prima femeie pe care am iubit-o a fost Ana, cu care am fost prieten câţiva ani imediat după liceu. Amândoi intrasem la facultate, eram plini de vise, dar la un moment dat ne-am despărţit, dintr-o prostie. Am stat despărţiţi câteva luni, din orgoliu, deşi ne iubeam – eu cel puţin asta simţeam – trimp în care ea l-a întâlnit pe EL, care a dus-o în America şi acolo a rămas. Înainte să plece definitiv am rugat-o şi în genunchi să nu renunţe la noi. Degeaba. Ce femeie ar fi dat atunci America pe un nimeni în devenire din România?
Viaţa a curs peste noi, în timp mi-am revenit, am găsit-o pe Dana, pe care am ajuns s-o iubesc aproape la fel de mult ca pe Ana. Am convieţuit cinci ani împreună, timp în care eu am pus şi problema căsătoriei. Consideram că e pasul firesc. Dar ea evita mai mereu discuţiile pe tema asta.
Apoi a intervenit moartea părinţilor mei, într-un accident de maşină, şi vreo câţiva ani nu mi-a mai ars de nimic. Relaţia cu Dana a început să scârţâie, iar într-o zi pur şi simplu a plecat de la mine.
Am revăzut-o câţiva ani mai târziu, măritată, cu un copil de câţiva ani, semidespărţită, nefericită, debusolată. Mi-a spus că nu o mai leagă nimic de soţul ei, în afara copilului, şi că a făcut o mare prostie fugând de mine. Am întrebat-o de ce şi mi-a zis „cu tine nu avansam deloc, eu voiam o familie, un copil, iar tu nu ziceai nimic!”. Era în perioada când muriseră ai mei, iar eu nu mai voiam nimic de la viaţă. Dar totuşi înainte o cerusem, am vrut să mă însor cu ea. Nu mi-a spus niciodată de ce s-a codit atunci când eu am vrut.
Câteva luni am reluat relaţia. Era măritată cu celălalt, dar venea în patul meu de câte ori o chemam. I-am zis să-l lase şi să se întoarcă la mine. Eu eram dispus să ne refacem viaţa împreună, cu copil cu tot. Din ziua în care i-am zis asta a dispărut din nou. La telefon mi-a zis că nu poate să-şi părăsească familia. Care familie?
Acum câteva luni am regăsit-o pe Ana pe Facebook. Şi, ce credeţi, e nefericită în căsnicie. Oare de ce nu mă mai mir? Nu mi-o luaţi în nume de rău, nu sunt un îngâmfat să cred că ambelor le merge rău pentru că mi-au dat mie cu piciorul, dar nu pot să nu remarc un model. După câţiva ani de căsnicie parcă li se goleşte creierul. Se plictisesc şi vor ceva nou.
Ana mi-a zis că relaţia ei cu soţul e rece, că tot ce-i mai ţine împreună e copilul adolescent şi business-ul pe care-l au acolo. Totuşi, nici ea nu vrea să divorţeze, ca să nu traumatizeze copilul. De parcă copilul ăla nu simte, nu vede că relaţia părinţilor lui e de faţadă. O aberaţie, după părerea mea. Dar deşi nu vrea să divorţeze, Ana s-a pretat la flirturile mele, şi chiar am ajuns de câteva ori să facem sex virtual, de dragul vremurilor trecute. După ce i-am zis că eu vreau mai mult, că vreau să facem cumva, să vină ea în ţară sau să merg eu acolo, a decis să întrerupem relaţia virtuală.
Vouă vi se pare normală atitudinea asta? Ce e în neregulă cu femeile măritate, oameni buni? Ce vă lipseşte după câţiva ani de căsnicie?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
© Copyright:
Poveste adevărată: "De ce sunt femeile nefericite după ce se mărită?"
Am 40 de ani şi sunt un bărbat bine. Am o carieră frumoasă, am tot ce-mi trebuie din punct de vedere material, dar sunt singur. Am ajuns la concluzia că probabil eu sunt singurul vinovat pentru asta. De-a lungul timpului am ales greşit femeile cu care am fost, de nu am reuşit să rămân cu niciuna.
Comentarii (15)
Veziti de viata ta.asa am dat eu de o femeie care se intorcea in trecut mereu.nu iti trebuie femei nesigure pe ele ca alea sunt cele mai periculoase.trebuia sa tai legatura cu amandoua si sa te indrepti spre alta femeie dearece amandoua nu teau iubit cu adevarat ca daca te iubeau nu se duceau cu altii. Ciorba reincalzita nu va mai fi acceasi si niciodata nu o sa aibe femeile astea doua 1 sansa sa lase a 2 impresie
bine dar nimeni nu s a gandit sa trateze si cazul femeilor nefericite..ele exista..si satule de rutina din famile..si poate si satule de lupta de a pastra acea famile...ca sa fim realisti in fiecare zi i ti dai silinta sa mearga toate bine...sunt obosite si daca mai sunt si neapreciate de catre sotii lor..cauta confort si afectiune intr o veche iubire care sa vezi ironie a sortii e prezenta sa le asculte oful si sa le ofere intelegere...si daca mai pui cazul ca stie sa apese pe taste sensibile..pt ca au fost candva impreuna...se ajunge intr un paradox...sunt confuze ele si confund si ideile celui care le asculta...amicitia este confundata cu o veche iubire reinviata..dar trebuie tinut minte ca"o flacara reaprinsa nu face altceva decat sa te arda"......
Am mai mult de 25 ani de casnicie cu bune si rele si as afirma ca o casnicie este o cursa in doi si nu o calatorie de placere; aceasta s-ar traduce prin a nu avea asteptari exagerate din partea partenerilor alesi, a fi tolerant si constient ca vor interveni probleme, schimbari de atitudine sau chiar plictiseala; de aceea trebuie o permanenta atentie si stimulare a partenerului pentru reimprospatare permanenta a relatiei: pretinzi si oferi in proportii necontabilizate, s-ar putea sa dai mai mult si sa primesti mai putin, ceea ce conteaza este ca primesti atat cat se poate....restul este toleranta.... deci, o cursa nu calatorie de placere este casnicia dlor.
De ce ne-ar interesa atat de tare care sunt motivele nefericirii lor. Ca regula, cu exceptia 'femeilor-leguma' ele au tot timpul ceva care sa le faca nefericite. Oricum, cred ca iti consumi prea multa energie incercand sa intelegi in conditiile in care nu este problema ta. Ai 40 de ani si esti singur? Ei si ce? Am 40 de ani si sunt singur. In cazul meu nu am fost parasit, am parasit eu. Fie pentru ca nu imi mai convenea mie fie pentru ca am simtit ca doamna devine 'nefericita'. Ce rost ar fi avut sa o chinui, nu-i asa? Paradoxul este ca mi-au trebuit 40 de ani sa imi dau seama ca imi place sa fiu singur. Toata tineretea am alergat dupa iubire, relatii, familie etc. pentru a realiza intr-un final ca valorile in transformare ale presupuselor noastre tovarase de viata le fac sa nu mai reprezinte o atractie pentru mine. Au probleme? Sunt ale lor. De ce te intereseaza pe tine sau m-ar interesa pe mine? Au viata de secol 21 pentru care au 'luptat' de secole. Vezi-ti prietene de viata si lasa-le pe ele, ca se descurca. Ai vazut vreodata o pisica sa moara de foame?
Din 2 trairi mai profunde in decurs de 20 de ani (!), inca nu stii ce vrei! Cauti , si cauti si cauti ; Ce cauti? In tot acest rastimp ai trait cu reminiscenta unor amintiri care sunt ale tale si ale trecutului! Intre timp "doamnele" au trait si traiesc , in timp ce tu esti blocat in intrebari si cerinte inutile! Miscati fundul spre realitate si vezi ce gasesti! Hotaraste acum si aici sa traiesti! Asa au facut "doamnele din viata ta dinainte si ele vad acum in tine doar un surogat pe timp de "nori"! Deschide usa spre propria-ti viata chiar acum! Inchide usa trecutului ferm! Da buna ziua vietii Tale! ( nu a altora)!
As vrea sa iau legatura cu acest barbat si eu sunt singura si vreau sa ne cunoastem! Poate iese ceva...
Unii dintre noi avem, din diverse motive, un tipar de persoana de care ne cramponam in viata. Cumva, ne alegem, inconstient, dar de fiecare data, partenerul gresit. unii au atractie pt parteneri care ii domina, unii pt parteneri care-i fac sa sufere. Nu pot sa-mi dau cu parerea despre viata ta, necunoscand intreaga poveste si eventual si variantele partenerelor tale, si nici nu pot sa-ti spun de ce respectivele sunt nefericite, probabil au ales si ele gresit la randul lor. Dar am observat la cuplurile in varsta, cu vechime mare, ca desi nu pot trai unul fara celalalt si se sting rapid dupa ce celalalt moare, totusi se suporta cu greu, se cearta si duc un razboi permanent. Pobabil ca numai cei care stapanesc desavarsit arta de a convietui in cuplu reusesc sa-si pastreze o realtie frumoasa cu partenerul pana la sfarsit. Si mai e ceva: nu trebuie sa asteptam ca ceilalti sa ne faca fericiti, depinde numai de noi daca suntem fericiti sau nu.
cred ca tu ai o problema serioasa. de ce te agati si urmaresti femeile care ti-au trecut prin viata - doar doua in sa zicem 20 de ani de viata sexuala?! - si mai mult le canti in struna ca sa isi insele barbatii??? ce e in neregula cu tine? cu ce au gresit aia ca voi nu v-ati impacat ?cauti sa te razbuni pe ei? lasa-i frate in pace cu alegerile pe care le-au facut nu te mai crampona atata de ele sui de trecut. chiar asa de greu e sa iti gasesti una cu care sao o eie de la zero, dar zero zero zero????
e simplu.Tot timpul vrei ce n-ai. E unul care se roaga de tine? il tratezi cu indiferenta.Nu semai roaga de tine - il vrei inapoi. Tot timpul ce e la altul pare lucios si nou ca la inceput. Toti avem impresia ca intr-o zi vom gasi pereche cu care totul va fi lapte si miere.Si ne inchipuim ca alaturi de persoana ideala totul e ideal, si ne intelegem minunat,chiar telepativ, 24/24, 7/7 pana la nunta de argint si dupa aia.Si nu e asa.O relatie presupune compromisuri, sunt si momente bune si momente grele,fiecare persoana are defecte pe care ajungem sa le uram si calitati care ne urca in al 9 lea cer.Asa e viata,asa suntem noi : pretentiosi si nehotarati. Trebuie sa ne dam seama ca nu exista alegeri bune sau alegeri rele, toate sunt ALEGERI.Si depinde de noi cum facem sa ne fie cat mai bine.
Faptul ca ai gasit 2 cazuri de acest tip nu inseamna ca poti vorbi despre o regula. Si, daca ar fi, cred ca principalul motiv este ca noi chiar ne dorim din suflet o familie si, atunci cand vine, viata nu este chiar asa cum ne-am asteptat... La voi, e invers: va ganditi cu groaza la casatorie si ajungeti sa vedeti ac e chiar ok.
sunt unele femei cam dificile, ce vor? (vor ca tu sa poti trai si fara ele nu le pune pe ele ca singurul motiv pentru care traiesti, gaseste un hobby, o cariera pe care sa o iubesti si pentru care sa te dedici, cand ceri intalnire unei femei cu care vrei sa ai o relatie serioasa te rog din tot sufletul sa nu incepi sa-i povestesti de fostele sau sa o intrebi tu pe ea de fostii ca sa te intrebe si ea apoi, arata-i ca esti un tip cu care te poti distra dar pe care te poti si baza, ca te gandesti si la tine nu doar la ea, daca totusi se ajunge la discutia despre fosti raspunde scurt apoi schimba cu un subiect mai placut, atunci cand crezi ca ai intalnit femeia pe care vrei sa o ceri de sotie intreab-o mai intai cam cum s-ar vede dupa cativa ani, ce parere are despre tine, nu ramane in rutina cu iubita ta poti sa-i faci surprize nu doar de ziua ei sau de sf.valentin, daca vrei sa ai copii puteti de exemplu sa faci in asa fel incat sa fiti nevoiti sa aveti grija de vre-un nepot pt. ceva vreme impreuna sau varianta clasica cu cainele, nu astepta asa mult sa ceri in casatorie pe cineva, daca intr-un an pana in doi nu simti sa-i faci propunerea cam incepi sa te obisnuiesti cu a nu fi casatorit si nu gasesti ca ai avea si alte avantaje daca ai face pasul asta) sper ca sfaturile mele iti sunt de folos
Pentru ca in majoritatea cazurilor dau peste un barbat de genul autorului acestui articol. Si din pacate nu isi dau seama ce fel de om e decat dupa ce se marita cu el. In cazurile fericite,(vezi Ana si Dana din poveste...) isi dau seama si fug; renunta. Asta nu garanteaza ca vor alege bine a doua oara, of course. Daar...nefericite sunt numai cele ce doresc sa fie asa; fie ele maritate sau nu.
Eu cred ca esti un ingamfat !! cauti cumva perfectiunea ? de ce nu te-ai dus dus dupa ana dupa ce te-a parasit ca sa o convingi sa se intorca la tine.. Ai lasat-o asa si ai crezut ca se va intoarce ea la tine oricum si casatorita si cu copil. TREBUIA SA ACTIONEZI ATUNCI CAND A PLECAT INSISTAND SI CAUTAND-O , FACAD-O SA CREADA CA ESTE IMPORTANT PENTRU TINE UN VIITOR ALATURI DE EA SI ARATANDUI NECONTENIT IUBIREA TA . ESTI UN FRUSTRAT SI ASA O SA RAMAI TOATA VIATA . CU SCUZELE DE RIGOARE :)
Tu mereu te intorici la trecut, dk nu ti-a mers cu aia din trcut o iei pe alta tot din trecut..si uite as atreve vitaza si ai ramas singur.. nush ce sa zi, dar si mi-e mie frica de casatorie deorece sunt o persoana activa mai ales mental si imi trebuie pe cineva care sa tina ritmul cu mine, sa fie in pas cu mn..si de aceea nu prea ma incred in casatorie de frica sa nu ma plictisesc si pe parcurs sa cunosc pe altcineva mai bun decat actualul
Nu este nimic in neregula cu femeile maritate, insa este tot timpul ceva in neregula cu fosta! Trateaza o femeie care a fost in viata ta ca pe una din trecut, nu o sa te intorci decat acolo unde s-a terminat.
Posteaza comentariu