Persoanele deprimate folosesc aceste cuvinte mai des decât altele

De obicei, momentul în care oamenii îşi dau seama că sunt deprimaţi vine destul de târziu, iar ei simt deja consecinţa acestui fenomen groaznic. Depresia este, în esenţă, o perioadă lungă de emoţii negative, în care persoana în cauză simte efectele persistente ale unei dispoziţii proaste şi un sentiment pronunţat de neputinţă. Tulburarea se înrăutăţeşte treptat şi în paşi lenţi, iar oamenii nici măcar nu simt că ei cad într-un abis până când nu ajung la fund. Să scapi de depresie nu e atât de uşor, pentru că, de cele mai multe ori, oamenii nici măcar nu înţeleg că sunt deprimaţi. În această perioadă, ei au nevoie ca prietenii lor apropiaţi să fie lângă ei, astfel încât ei să ştie că nu sunt singuri.

Cea mai mare responsabilitate, prin urmare, le revine persoanelor apropiate care trebuie să observe semnele şi schimbarea comportamentului, şi să intervină atunci când simt că victima ar putea trece prin această încercare teribilă. Există semne subtile care trebuie urmărite şi, de asemenea, anumite cuvinte, deoarece persoanele deprimate încep să vorbească într-o altă limbă.

Conform thedailynet, un studiu publicat recent în Clinical Psychological Science a oferit o perspectivă bună asupra utilizării limbajului şi a formulării cuvintelor persoanelor deprimate comparativ cu celelalte. Studiile anterioare s-au bazat pe notiţe luate din jurnalele persoanelor deprimate. Acest studiu recent a luat în considerare discursuri ale unor oameni precum Kurt Cobail sau Sylvia Plath, care s-au luptat perioade lungi cu depresia.

1. Adjective negative

Oamenii care luptă împotriva depresiei sunt mai înclinaţi spre folosirea adjectivelor negative. Folosirea cuvintelor precum "singuratic", "trist", "mizerabil" formează o mare parte din conversaţia lor verbală. Ei vorbesc inconştient despre starea lor mentală. Ideea este că aceste cuvinte sunt într-adevărat indicatoare pentru sentimentele lor adevărate. Tristeţea, în special perioadele lungi de tristeţe, îi face sp simtă totul destul de profund. Mizeria pe care o trăiesc prin schimbările lor de dispoziţie este ceva ce trăiesc în fiecare zi şi, dacă vorbesc despre aceste lucruri morbide, atunci acestea apar ca un semn. Cuvinte precum: moartea, plecarea şi chiar sinuciderea ar putea deveni o parte din conversaţia lor zilnică într-un mod care pare complet natural şi normal pentru ei, dar nu şi pentru cineva care nu e deprimat. O persoană relativ normală îşi poate face griji cu privire la frecvenţa acestor cuvinte.

2. Pronumele

Depresia este una dintre cele mai singuratice perioade din viaţa unei persoane. Se întâmplă destul de des ca persoana în cauză să se confrunte cu singurătatea şi să nu aibă pe nimeni în jurul ei cu care să vorbească despre asta. Ea se simte izolată şi singură şi nu pot nici măcar să împărtăşească acest lucru cu ceilalţi. Izolarea şi singurătatea reiese prin folosirea pronumelui "eu" mai des decât altele. Sentimentul de a fi singur face să îi internalizeze ideea că nu există nimeni care să ăl ajute şi trebuie să sufere în singurătate. Şi nu e de mirare ca acest lucru se reflectă în pronumele pe care îl foloseşte.

3. Generalizarea

Oamenii care sunt deprimaţi generalizează lucrurile mai mult decât o fac ceilalţi. Ei încep să facă afirmaţii clare şi nu se gândesc prea mult la nuanţe. Opiniile lor sunt ghidate de sentimentele lor, iar acestea, la rândul lor, afectează discursul. Folosirea unor cuvinte precum "întotdeauna" sau "complet" înseamnă că lasă puţin spaţiu pentru îndoială şi vorbesc în termeni absoluţi. Lumea lor, într-un fel, apare în alb şi negru şi nu simt că au energia pentru a face faţă subtilităţilor. Există, de asemenea, o tendinţă pronunţată printre ei de a se învinovăţi pentru multe lucruri care nu au de-a face cu ei sau asupra cărora nu au control. Dar având în vedere starea lor emoţională scăzutp, ei nu se află într-o stare de înţelegere a subtilităţilor.

Aceste tipare de vorbire şi folosirea cuvintelor oferă o înţelegere bună a persoanelor care suferă de depresie şi indică o stare emoţională care nu este chiar la limită. Frecvenţa, contextul şi tonul discursului lui spun foarte multe. Atenţia acordată acestor mici detalii ar putea ajuta într-adevăr pe cineva care e deprimat. Depresia nu trebuie măturată sub covor!