Malformatiile cardiace congenitale: efecte psihologice

Unele dintre ele pot fi depistate inainte de nastere, gratie ecogafiei fetale, pe cand altele pot fi sesizate doar la nastere si in anumite cazuri nu se fac simtite un timp pana cand copilul are cateva saptamani, cateva luni sau chiar ani.


Sentimente de furie, vinovatie, regret...

Fara sa intram in detalii medicale legate de gravitatea acestor malformatii congenitale, putem spune ca depistarea lor atat inainte de nastere cat si imediat dupa nastere pune parintii intr-o situatie foarte dificil de gestionat din punct de vedere afectiv. Ei resimt profund orice malformatie congenitala a copilului lor cu furie, vinovatie, regret, dorinta de razbunare, sentimente de nedreptate, de inutilitate si neputinta, tendinta de abandon si depresie in mod special in cazul inimii ca fiind un organ vital si foarte investit psihologic.

In privinta cauzelor pe care parintii le cauta uneori cu disperare, majoritatea sunt necunoscute dar sunt descrise situatii cu risc crescut cele in care exista afectiuni asemanatoare in familie, daca mama a consumat alcool, droguri, medicamente in exces in timpul sarcinii sau a avut diferite boli, daca bebelusul este nascut prematur sau are alte boli innascute.


Uneori anomalia este depistata tarziu dupa nastere

In cazul in care anomalia este depistata inainte de nastere sau imediat dupa nastere, medicii vor decide tratamentul sau o eventuala interventie chirurgicala. Dar uneori, afectiunea nu este observata si va produce diferite simptome in functie de tipul ei si de varsta copilului. In functie de aceste simptome, parintii se adreseaza medicului si dupa diferite investigatii, se descopera problema cardiaca. Respiratia dificila, respiratii prea rapide, oboseala, somn excesiv, piele cianozata, crestere prea lenta in greutate etc. sunt doar cateva dintre ele. Medicul de familie sau pediatrul sunt primii carora parintii le cer ajutor, ei urmand sa trimita copilul pentru investigatii mai complexe la cardiolog.


Investigatiile se realizeaza cu ajutorul electrocardiogramei

In ceea ce priveste investigatiile din timpul sarcinii, ele se realizeaza cu ajutorul unui tip aparte de electrocardiograma facute asupra inimii fatului, folosind ultrasunete, in cazurile in care exista malformatii ale inimii in familie sau mama a facut tratamente sau a avut boli cu risc de producere a acestor malformatii. In cadrul investigatiilor prenatale se pot pune in evidenta probleme ale structurii inimii dar nu si probleme functionale. Acestea se pot vedea la nastere sau dupa. In cazul in care la nastere viata copilului este in pericol din pricina gravitatii unei afectiuni a structurii inimii, se decide o interventie chirurgicala de urgenta. In functie de rezultatele investigatiilor medicale si de capacitatea copilului de a rezista unei interventii chirurgiale, ea este facuta mai repede sau este amanata pana cand copilul o poate suporta cu riscuri mai mici. Uneori o singura interventie chirurgicala este suficienta, alteori insa sunt necesare mai multe. In afara de interventiile chirurgicale, exista numeroase tratamente care ajuta copilul si actioneaza terapeutic. Aceste tratamente pot fi foarte costisitoare sau pot solicita un efort deosebit din partea parintilor.


Parintii sunt coplesiti de o eventuala moarte a copilului

Din perspectiva psihologica, impactul anuntarii unei malformatii cardiace congenitale este deosebit de puternic, parintii fiind coplesiti de eventualitatea mortii copilului si de neputinta lor. Fenomenele psihice sunt numeroase si complexe avand o latura constienta si una inconstienta, in sensul ca exista trairi, sentimente, atitudini, tendinte care pot fi exprimate in cuvinte si deci sunt constiente si altele care nu ajung niciodata la suprafata, fiind prea dureroase sau prea conflictuale. Parintii pot avea atitudini pe care nu le pot controla in incercarea de a se adapta sau de a accepta ceva cu totul neasteptat pentru care nu exista o reactie adaptativa. Amenintarea care planeaza asupra lor in privinta pierderii copilului are efecte de lunga durata. Chiar daca ei fac fata cu bine atat din punct de vedere al efortului pe care trebuie sa-l depuna cat si din punct de vedere al unei stari psihice considerata buna, incarcata de optimism, ingrijorarea, disperarea, teama raman in adancul lor.


Socul poate avea efecte de lunga durata asupra parintilor

Chiar si in cazurile fericite in care anomalia este rezolvata prin interventie chirurgicala sau tratament si cand copilul se dezvolta normal si nu mai exista riscuri, urme ale socului initial exista in relatia parinte-copil, desi nimeni nu-si da seama de ele. Alte dificultati sau simptome aduc copilul mai mare la psiholog si cu destula dificultate parintii fac legatura cu trairile de la aflarea vestii, din timpul spitalizarii, al interventiei chirurgicale. Departe deja de orice risc, ei pot intr-un demers terapeutic sa isi aminteasca si sa exprime in cuvinte ceea ce atunci se straduiau din rasputeri sa nici nu gandeasca si sa alunge imediat.