Cine nu s-a intrebat vreodata de ce se intampla ca cineva sa tipe la noi? Si cine nu spune dupa aceea: "Dar eu nu am facut nimic!". Cati dintre noi putem afirma cu sufletul deschis: "eu ma inteleg bine cu ceilalti si asta deoarece ma cunosc bine, ii cunosc bine si pe ei si, in plus, mi-am insusit in mod constient tehnici si abilitati de a comunica clar si eficient"?
Limbajul neacceptarii se exprima prin: apreciere, sentinte, dascalire, amenintare, dojana, control. Aceste semnale de neacceptare provoaca partenerului de dialog:
- Teama (deoarece se simte atacat, caz in care va trebui sa ne asteptam la reactiile sale de aparare);
- Indispozitie (pregatire de atac, pozitia "saparii de transee", asteapta momentul sa-si doboare "inamicul");
- Pretext de a-si pastra problemele proprii doar pentru sine;
- Sentiment de culpabilitate;
- Sentiment al propriei fiinte amenintate;
- Sentiment de insatisfactie, disconfort.
Multi considera ca lipsa reprosurilor intr-o conversatie ar trebui interpretata, indirect, ca tinaind locul unei aprecieri.
A presupune ca esti acceptat si a ne manifesta acceptarea sunt doua lucruri diferite. In imensa lor majoritate, oamenii sunt inclinati sa considere acceptarea ca pe o stare pasiva, ca pe o dispozitie sufleteasca, ca pe o atitudine sau un element afectiv.
Exista insa anumite elemente prin care te poti armoniza cu cealalta persoana si poti reusi sa stabilesti un grad adecvat de apropiere. Aceste elemente sunt: stabilirea contactului vizual, corelarea distantei intime intre partenerii de discutie, adecvarea tempo-ului si volumului vocii.
Purtarea unei conversatii cu cineva care vorbeste mult mai repede si mai tare decat tine, de exemplu, este usor neplacuta. De asemenea, este dificil de vorbit cu cineva care nu stabileste cu tine un contact vizual. Unii oameni agreeaza un grad ridicat de contact vizual si il mentin mult timp. Altii sunt mai timizi si nu-l mentin intr-un grad la fel de mare. Cu toate acestea, pe masura ce oamenii devin mai apropiati, au tendinta sa asigure contactul vizual intr-o mai mare masura si pentru perioade mai indelungate de timp.
Coreleaza-ti apropierea
Care este apropierea confortabila? Preia tempo-ul si volumul vocii interlocutorului, astfel incat sa nu vorbesti mai repede sau mai incet decat el. Nu incerca sa preiei totul exact. Este mai important sa eviti sa creezi o corespondenta care lasa de dorit cu o alta persoana si sa o faci sa nu se simta in largul sau.
In cadrul unei conversatii, intr-o anumita masura, toti intram cu ceilalti intr-o armonie la nivel fizic si, de obicei, nu suntem constienti de acest lucru. Cu cat este mai puternica si mai profunda relatia, cu atat mai fidela este corespondenta realizata. La inceput, te ajuta sa urmaresti constient elementele mentionate mai sus, in timp reusind sa te simti din ce in ce mai mult in largul tau.