Iertarea, un drum spre pacea interioara

Persoana cu rea intentie ne raneste nevoile noastre, ce sunt diferite in functie de momentele si de situatiile de viata in care ne aflam. Avem nevoi fiziologice (apa, aer, hrana, sex, odihna, etc.), nevoi de autonomie (de a ne alege obiectivele, valorile si de a ne alege modul in care ni le indeplinim), nevoia de integritate (respect de sine, demnitate, autenticitate, etc.), nevoia de dependenta reciproca (acceptare, apreciere, iubire, incredere, respect, consideratie, intelegere, etc.), nevoia de joc, nevoi de comuniune spirituala (frumusete, ordine, pace etc.).

In momentul in care o nevoie a noastra nu este satisfacuta, traim sentimente de furie, manie, rusine, iritare, tristete, dezamagire, frustrare, confuzie, derutare, neajutorare, descurajare, pesimism, etc. De asemenea, dorinta unei persoanei de rea credinta este si de a ne face sa ne simtim vinovati, sa ne fie rusine si sa simtim frica fata de el. Ulterior, pot aparea depresia, dorinta de razbunare ("ochi pentru ochi"), precum si alte comportamente autodistructive.

"Sa cantam viata" -  e nevoie sa ne regasim vitalitatea. Iertarea agresorului nostru este o alegere constienta pentru iesirea din deriva si pentru stabilirea noului curs al vietii.

Ce nu este iertarea?

Exista mai multe exemple despre erorile care le facem atunci cand ne hotaram sa iertam sau cand spunem ca am iertat. Astfel, a ierta persoana care a ne-a facut unele nedreptati nu inseamna:

• reprimarea propriei furii;  
• uitarea nedreptatii facute;
• sa te prefaci ca totul este in regula si nimic nu s-a intamplat;
• negarea drepturilor noastre ca persoana;
• "iertarea falsa";
• redobandirea calmului;
• automutilarea;
• autoculpabilizarea;
• impacarea cu ea;
• devalorizarea personala;
• izolarea si retragerea personala;
• agresarea fizica sau verbala a acesteia;
• agresivitatea pasiva sau realizarea de comportamente provocatoare fata de aceasta;
• impacarea de sarbatori, cu ocazia onomasticilor, a zilelor de nastere sau a altor evenimente din cadrul grupului;
• dreptate;
• reconciliere.

    

Ce este iertarea?

Iertarea este o alegere si nu o constrangere a celui care a fost nedreptatit, fiind un lung si dureros proces de transformare si de dezvoltare personala.

Iertarea inseamna sa admitem ca am fost raniti, sa ne acceptam furia si sa ne-o exprimam intr-un mod prosocial, sa nu asteptam o recompensa de la perfid, sa renuntam sa ne intrebam in mod repetat si insistent "de ce agresorul procedeaza sau a procedat astfel?", sa ne dam voie sa ne descoperim resurse pentru a putea sa reluam viata, poate chiar mai imbogatita cu alte interese si scopuri, cu noi cunostinte si prieteni.
Se vorbeste chiar despre a simti compasiune si mila fata de agresor, si chiar de a i se face un cadou (ex.

trimiterea unei felicitari sau vizitarea la spital a agresorului etc.), ceea ce ne-ar face sa dezvoltam ganduri, sentimente si comportamente pozitive fata de acesta.

Iertarea ne face sa ne modificam perceptia fata de persoana care ne-a agresat, in ciuda actelor sale reprobabile. Stim ca ne-am iertat agresorul atunci cand il putem privi ca pe un individ care face parte din comunitatea umana, fara a mai avea resentimente fata de el. Iertarea nu este un dar pentru agresor, ci este o binecuvantare pentru noi insine, pentru ca noi sa ne putem bucura din nou de viata. Nimeni nu ne poate obliga sa iertam agresorul, dar uneori este un  drum spre pacea noastra interioara.