Cum se manifesta fobia sociala?
Cele mai frecvent intalnite manifestari care indica prezenta fobiei sociale sunt:
- teama excesiva de a socializa;
- tendinta spre izolare si limitarea interactiunilor ce presupun iesirea in societate;
- starea de panica (transpiratie abundenta, uscarea gurii, nod in gat, puls crescut, balbism, stare de ameteala) care ne cuprinde cand suntem pusi in situatia de a interactiona.
Totodata, cercul restrans de prieteni si cunostinte, absenta vizitelor si a iesirilor in grupuri mai mici sau mai mari, refuzul de a participa la reuniuni sunt alti indicatori care pot arata prezenta fobiei sociale.
Mecanism inconstient de aparare
Fobia sociala reprezinta calea prin care ne aparam inconstient de o suferinta profunda pe care undeva, candva... demult, am trait-o in relatie cu cineva apropiat noua, intr-un anumit context. Cu cat trauma a fost mai profunda cu atat am ingropat-o mai adanc in inconstient si cu atat tulburarea fobica sociala poate fi mai puternica. Fobia sociala functioneaza ca orice alta fobie, pe principiul de a ne apara, proteja de ceva traumatic din noi insine (situatie, experienta parcursa) fiind astfel un mecanism de aparare de ceva prea dureros, ori intolerabil de suportat.
Fobia sociala: timiditate excesiva si cronicizata
Fobia sociala se poate dezvolta initial ca stare de timiditate. De altfel, daca este sa vorbim despre fobie sociala fara sa folosim termenii de specialitate, putem spune ca fobia sociala reprezinta o stare de timiditate excesiva si cronicizata.
Timiditatea se manifesta printr-o stare de anxietate generalizata care creeaza stari de disconfort si ingreuneaza interactiunile cu ceilalti. Diferenta intre timiditate si fobie sociala consta in intensitatea starii de tensiune si disconfort interior resimtite in contexte ce implica sfera sociala. Astfel, persoanele timide reusesc sa faca fata anumitor situatii sociale (este adevarat uneori, cu dificultati mari si un consum de energie emotionala mare) in timp ce, persoanele care se confrunta cu tulburarea fobica – sociala nu reusesc, de cele mai multe ori, sa treaca cu bine prin relatia cu socialul. Timiditatea ingreuneaza relatia cu tot ceea ce inseamna social (relatii, inter-relatii, interactiuni, comunicare inter-relationala) in timp ce fobia sociala ne conduce la disfunctionalitati majore in ceea ce priveste capacitatea noastra de a ne integra in social si de a putea socializa.
Ce provoaca declansarea fobiei?
Fobia este provocata de iesirea brusca la suprafata nivelului constient a suferintei resimtite intr-o situatie trecuta. Cu cat contextul prezent reproduce mai apropiat premisele re-amintirii experientei dureroase prin care am trecut, cu atat putem gasi inconstient solutia de a ne apara de retrairea acestei secvente dureroase prin declansarea fobiei sociale. In fobia sociala evitam iar si iar si iar, ne luam toate masurile de precautie astfel incat sa reducem pe cat putem de mult re-parcurgerea traumei suferite fie in copilaria timpurie, fie mai tarziu, la un anumit moment.
La ce varsta incepe sa se dezvolte aceasta fobie?
Dat fiind faptul ca la baza sta o stare de timiditate dezvoltata in timp, putem spune ca fobia sociala incpe sa se intaleze de timpuriu la persoanele care au un teren predispozant pentru aceast aspect. Prin urmare o stare de timiditate si emotivitate crescuta ca si trasatura a personalitatii copilului la care se adauga un mediu favorizant pentru dezvoltarea acesteia (excesiv autoritar, nemotivant, taios si critic excesiv, perfectionist si constrangator, parinti absenti din relatia cu copii) sunt premisele pentru ca viitorul adolescent, iar mai tarziu adult, sa dezvolte si sa treaca prin tulburarea fobica – sociala.
Maniera in care parintii relationeaza si interactioneaza atat cu copilul cat si cu adultii din jurul lor este transmis si perceput de catre copil inca din primele luni de viata. Transmiterea intergenerationala (intre generatii) si transgenerationala (de-a lungul generatiilor familiei) are un rol important atat in dezvoltarea copilului cat si in maniera in care acesta se construieste in relatie cu ceilalti, cu lumea din jurul lui si cu mediul social.
Ce inseamna de fapt aceasta transmitere inter si transgenerationala? Bagajul modelelor invatate si introiectate (integrate in dinamica interna la un nivel profund, inconstient) este transmis implicit (prin memoria procedurala la nivel inconstient) din generatie in generatie si receptat implicit (prin aceleasi mecanisme interne) de cel mai nou membru al familiei. Acesta este un prim mod de a invata o atitudine timida, sensibil emotionala.
O alta etapa sensibila si importanta in viata fiecarei persoane este perioada in care stabilim primele contacte sociale: respectiv doi, trei ani cand incepem sa mergem fie la cresa, fie la gradinita. Si aici un rol important il au parintii si desigur educatorii si adultii care incep sa interactioneze cu noii membrii ai societatii. Cu cat modalitatea de interactiune este mai sever-autoritara si constrangatoare, cu atat comunicarea afectiva este mai restrictiva si cu cat se pune accentul mai mult pe imperativul "trebuie", pe sistemul "pedeapsa – recompensa", cu atat sansele dezvoltarii si intretinerii unei stari de timiditate excesive este mai mare.
Cum poate fi tratata?
Psihoterapia de durata medie si lunga este calea de a gasi solutii benefice pentru o stare de confort si echilibru interior.