Cum se manifesta fobia sociala?
Cele mai frecvent intalnite manifestari care indica prezenta fobiei sociale sunt:
- teama excesiva de a socializa;
- tendinta spre izolare si limitarea interactiunilor ce presupun iesirea in societate;
- starea de panica (transpiratie abundenta, uscarea gurii, nod in gat, puls crescut, balbism, stare de ameteala) care ne cuprinde cand suntem pusi in situatia de a interactiona.
Totodata, cercul restrans de prieteni si cunostinte, absenta vizitelor si a iesirilor in grupuri mai mici sau mai mari, refuzul de a participa la reuniuni sunt alti indicatori care pot arata prezenta fobiei sociale.
Mecanism inconstient de aparare
Fobia sociala reprezinta calea prin care ne aparam inconstient de o suferinta profunda pe care undeva, candva... demult, am trait-o in relatie cu cineva apropiat noua, intr-un anumit context. Cu cat trauma a fost mai profunda cu atat am ingropat-o mai adanc in inconstient si cu atat tulburarea fobica sociala poate fi mai puternica. Fobia sociala functioneaza ca orice alta fobie, pe principiul de a ne apara, proteja de ceva traumatic din noi insine (situatie, experienta parcursa) fiind astfel un mecanism de aparare de ceva prea dureros, ori intolerabil de suportat.
Fobia sociala: timiditate excesiva si cronicizata
Fobia sociala se poate dezvolta initial ca stare de timiditate. De altfel, daca este sa vorbim despre fobie sociala fara sa folosim termenii de specialitate, putem spune ca fobia sociala reprezinta o stare de timiditate excesiva si cronicizata.
Timiditatea se manifesta printr-o stare de anxietate generalizata care creeaza stari de disconfort si ingreuneaza interactiunile cu ceilalti. Diferenta intre timiditate si fobie sociala consta in intensitatea starii de tensiune si disconfort interior resimtite in contexte ce implica sfera sociala. Astfel, persoanele timide reusesc sa faca fata anumitor situatii sociale (este adevarat uneori, cu dificultati mari si un consum de energie emotionala mare) in timp ce, persoanele care se confrunta cu tulburarea fobica – sociala nu reusesc, de cele mai multe ori, sa treaca cu bine prin relatia cu socialul. Timiditatea ingreuneaza relatia cu tot ceea ce inseamna social (relatii, inter-relatii, interactiuni, comunicare inter-relationala) in timp ce fobia sociala ne conduce la disfunctionalitati majore in ceea ce priveste capacitatea noastra de a ne integra in social si de a putea socializa.
Ce provoaca declansarea fobiei?
Fobia este provocata de iesirea brusca la suprafata nivelului constient a suferintei resimtite intr-o situatie trecuta. Cu cat contextul prezent reproduce mai apropiat premisele re-amintirii experientei dureroase prin care am trecut, cu atat putem gasi inconstient solutia de a ne apara de retrairea acestei secvente dureroase prin declansarea fobiei sociale. In fobia sociala evitam iar si iar si iar, ne luam toate masurile de precautie astfel incat sa reducem pe cat putem de mult re-parcurgerea traumei suferite fie in copilaria timpurie, fie mai tarziu, la un anumit moment.
La ce varsta incepe sa se dezvolte aceasta fobie?
Dat fiind faptul ca la baza sta o stare de timiditate dezvoltata in timp, putem spune ca fobia sociala incpe sa se intaleze de timpuriu la persoanele care au un teren predispozant pentru aceast aspect. Prin urmare o stare de timiditate si emotivitate crescuta ca si trasatura a personalitatii copilului la care se adauga un mediu favorizant pentru dezvoltarea acesteia (excesiv autoritar, nemotivant, taios si critic excesiv, perfectionist si constrangator, parinti absenti din relatia cu copii) sunt premisele pentru ca viitorul adolescent, iar mai tarziu adult, sa dezvolte si sa treaca prin tulburarea fobica – sociala.
Maniera in care parintii relationeaza si interactioneaza atat cu copilul cat si cu adultii din jurul lor este transmis si perceput de catre copil inca din primele luni de viata. Transmiterea intergenerationala (intre generatii) si transgenerationala (de-a lungul generatiilor familiei) are un rol important atat in dezvoltarea copilului cat si in maniera in care acesta se construieste in relatie cu ceilalti, cu lumea din jurul lui si cu mediul social.
Ce inseamna de fapt aceasta transmitere inter si transgenerationala? Bagajul modelelor invatate si introiectate (integrate in dinamica interna la un nivel profund, inconstient) este transmis implicit (prin memoria procedurala la nivel inconstient) din generatie in generatie si receptat implicit (prin aceleasi mecanisme interne) de cel mai nou membru al familiei. Acesta este un prim mod de a invata o atitudine timida, sensibil emotionala.
O alta etapa sensibila si importanta in viata fiecarei persoane este perioada in care stabilim primele contacte sociale: respectiv doi, trei ani cand incepem sa mergem fie la cresa, fie la gradinita. Si aici un rol important il au parintii si desigur educatorii si adultii care incep sa interactioneze cu noii membrii ai societatii. Cu cat modalitatea de interactiune este mai sever-autoritara si constrangatoare, cu atat comunicarea afectiva este mai restrictiva si cu cat se pune accentul mai mult pe imperativul "trebuie", pe sistemul "pedeapsa – recompensa", cu atat sansele dezvoltarii si intretinerii unei stari de timiditate excesive este mai mare.
Cum poate fi tratata?
Psihoterapia de durata medie si lunga este calea de a gasi solutii benefice pentru o stare de confort si echilibru interior.
Comentarii (15)
anxiar m-a ajutat f mult! inca am momente in care nu pot iesi sa iau o paine si am doar 25 ani. prietenul ma ajuta f mult dar relatiile mele sociale sunt nule. nu ies cu prietenii, poate cateodata cu familie. cel mai rau e la magazine daca vreau sa cer ceva. prefer sa ma duc in supermarket sa iau ce vreau si sa platesc la casa doar ca sa nu interactionez. dar am momente cand ma simt relaxata si sunt sociabila. da!!! oau si eu ma mir si nu explic ce se intampla. imi zic mereu..viata merge mai departe cu rele si bune
Am 21 de ani si nu am avut niciodata o prietena, nu am tinut de mana vreo fata din motiv ca sunt timid cum fac sa depasesc aceasta timiditate imi poate spune cineva va rog, simt ca trece viata pe langa mine, pur si simplu nu pot privi o femeie in ochi ca ma intimidez vreau sfaturi va implor
cu cat constientizezi mai bine aceasta problema,cu atat te afunzi mai tare in ea.daca ai observat ca iti tremura mainile,vocea..intr-un anumit context social,vei tinde ca a-2a data,sa eviti circumstante similare.din pacate,procedand asa,nu ajunji decat sa eviti evenimente ce ar putea fi foarte importante in viata ta.Poate ar fi bine sa nu declari razboi timiditatii,si sa nu cauti toate metodele prin care sa o indepartezi din viata ta.poate ar fi bine ,sa inveti sa o accepti.pana la urma aceasta prietena lipicioasa ,te poate si amuza...asa ca nu uita dupa ce ai iesit din casa,si ai incuiat usa,sa o iei si pe "ea"cu tine.Propune-ti sa ai conversatii cu fel si fel de oameni pe care ii cunosti...si ai sa intelegi ca banalul si ridicolul fac parte din viata de zi cu zi,asa ca nu mai fugi atat de ele.Mult succes :)
Eu am obtinut rezultate bune cu xanax si serlift.
consta in tratamentul clasic (cunoscucut de psihiatrii) : expunerea repetata si permanenta utilizand IMAGINATIA (la situatia de care ne e teama) ..in jur de 20- 30 de minute pe sedinta sa fii expus PERMANENT .subconstientul se obisnuieste cu situatia si apoi nu te mai temi .e indicat sa ti imaginezi mai multi oameni nu 1 singur : cand vb mult , fac pauze lungi ,cand vb tu mult.si la fel lucrat si cu fizicul.cand faci ceva, cand mergi etc
Am o mare problema , si eu , cum ies din casa sau vorbesc cu persoane sau fac un lucru cu mainile incep sa imi tremure si lumea incepe sa rada , si atunci ma pierd psihic , am tendintee sinucigase , va rog ajutatima
Si eu sunt retras, dar totusi eu am pasiuni ca oamenii normali: ascult hip-hop, joc counter-strike, am chef oricand sa ies in oras.
Stati linistiti oameni buni, si eu am avut aceasta problema: m-am izolat complet(adica am cam stat 2 ani in casa). Eram un om normal doar foarte timid cu persoanele necunoscute(mi se punea nod in gat cand vorbeam cu ele sau incepeam sa ma balbai si capul ma durea ingrozitor). Totul a atins punctul maxim acum 2 ani, in anul 3 la facultate cand am facut o depresie.(faculta la care am luat examenul de admitere cu nota maxima si in primii 2 ani m-am descurcat destul de bine, insa probemele mele erau altele - frica exesiva fata de oameni ) Acum m-a reintorc la facultate, reiau pentru a 3-a oara anul 3(ce coincidenta) si sunt hotarat sa schimb totul la mine, am vointa, am putere, am curaj! Pur si simplu refuz sa ma gandesc ca exista lucruri pe care nu le pot face si ca sunt oameni de care sa ma tem.
ca sa ajungeti sa solutionati aceasta problema(care din punctul meu de vedere e o prob provocata de mediu,de societate,de educatie etc)trebuie sa faceti efortul de a ajunge sa va cunosteti pe voi insiva,sa faceti sapaturi pana ajungeti la voi,la origine,la ce a creat in mintea voastra TEAMA de ceilalti si de a fi judecati.tot ce va pot spune este CA SE VINDECA.prob nu e in exterior,prob se ascunde mai aproape decat credeti,in MINTEA voastra.mintea e dusmanul care va determina sa va ascundeti de ceilati si sa va ingroziti numai la gandul ca ati putea deveni centrul atentiei.lucrati cu mintea voastra si invatati s-o modelati,s-o reinventati,s-o hraniti cu idei pozitive despre voi si o sa vedeti cum toata teama incepe sa dispara..incet incet dar ireversibil.o zi buna !
eu numai suport am ajuns la capatul puterilor. cum spunea si carmen este incredibil de mare tensiunea. si am tot felul de reacti chiar si fizice atunci cand parasesc domiciliu( foarte rar plec de acasa). de la tremuratul mainilor , transpiratie abundenta blocaj psihic pur si simplu sunt defect. carmen daca mai ajungi pe acest site lasa si tu un id , as vrea sa vb despre pshioterapie ...ma regasesc intru totul in ce ai scris tu
stie cineva o metoda de tratament pt fobia sociala
Am fobie sociala mare de cand ma stiu, am 23 de ani si sunt din Timisoara, cine are fobie sau doar vrea sa vorbim, ma poate contacta la adresa (mail si mess) anonimdesigur2008@yahoo.com
e f adevarat ca fobia mea a debutat dupa o trauma,mi-e foarte greu sa vb cu oricine din afara familiei,e groaznic,nu ma pot concentra,abea astept sa termin serviciul si sa vin acasa,unde ma simt ok orice discutie imi pare inutila n-am rabdare sa ascult,ma plictisec si nu simt bine
am citit ce este scris mai sus... dar sunt timida si de fiecare data cand este un party imi este rusine sa dansez ... ma iau transpiratiile ji parca mi se intepenesc picioarele ... in casa in schimb e ok....
sociofobia e intr-adevar o prob majora, in special pentru cel care sufera de ea. O pot numi boala...Am incercat de multe ori sa trec peste...Dar am renuntat sa mai incerc..devine insuportabila tensiunea..m-am izolat aproape complet de societate..anul asta inca nu am reusit sa ies din casa..mi-am pierdut toti prietenii..am ajuns complet singura fiindca nu am primit nici un fel de ajutor din partea nimanui. E gresit inteleasa fobia asta de toata lumea si gresit abordata de aproape oricine. Intr-o lume in care trebuie sa te impui cu glas raspicat pentru a obtine ceva, orice, e aproape imposibil ca eu si cei ca mine sa duca o viata normala..E o lupta pe care nu poti sa o duci decat singur din pacate..La psiholog probabil voi mai ajunge doar legata si dusa cu forta. Am fost la cel putin 5 fara nici un rezultat. Binecuvantez cei patru pereti ai mei pt "sprijin"! E tot ce am si tot ce voi avea vreodata.
Posteaza comentariu