De unde obsesia de a face planuri de inceput de an?

Un moment cum este sfarsitul de an, ne da prin insusi continutul semantic al termenului sentimentul ca ceva s-a terminat si ne face sa contientizam ca timpul trece. Este ca o oglinda pe care vrei sau nu vrei, la un moment dat ti-o pui in fata si aproape inconstient faci un bilant: "anul trecut am zis ca nu mai stau la firma asta si uite ca este deja decembrie si eu sunt tot aici", " am spus ca ne mutam si uite ca ne prinde iar sfarsitul anului in aceeasi casa". Putem da foarte multe exemple de genul acesta.
 
A te opri la acest nivel, al constientizarii faptului ca ai facut o parte din lucrurile pe care ti le-ai propus, sau ca te-ai dezamagit sau ca lucrurile nu sunt asa cum te-ai fi asteptat sa fie ar insemna sa intram in depresie (emotie a abandonului, a renuntarii), sa ne punem eticheta de "loser" si sa asteptam anul urmator cu foarte multa tristete in suflet. Si atunci, apar visele. Speranta e o emotie pozitiva, care sa
 
Acest sentiment al ciclicitatii, faptul ca sunt saptamani, luni sau ani ne poate mobiliza. Statistic vorbind, lunea sunt cele mai multe masini pe strada, sunt cei mai multi oameni la ghisee, etc. Miscarea se vede pana si la nivel saptamanal. La nivel lunar este mai putin perceput, deoarece trecerile se interfereaza cu cele saptamanale. Dar cele anuale, in mod evident sunt percepute in mod dramatic de unii dintre noi.
 

Emotiile pozitive te scot din inertie
 
Si atunci, automat pentru a echilibra aceasta emotie, care este una de retragere trebuie sa ne cream o viziune, care sa ne poate dinamiza si care sa te duca spre o emotie pozitiva, spre o stare de lupta, de implinire. Si atunci ne fixam noi obiective interioare: "anul urmator hai sa incercam sa rezolvam cu casa, sa rezolv problemele cu sotul sau cu partenera, sa-mi deschid propria firma pentru ca nu mai merge asa, etc".
 
Numind obiectivul sau viziunea (uneori nici macar nu este un obiectiv, ci ceva mult mai putin clar) el iti da emotia pozitiva care te scoate din starea de inertie. Multi dintre noi, cel putin la inceput de an facem multe lucruri, avem foarte mult elan, disponibilitate si dorinta de a nu ne dezamagi pe noi insine si a ne dovedi ca putem. Si in functie de acest lucru apar si foarte multe superstitii: cum iti traiesti primele zile ale anului, asa va fi tot anul sau cu cine iti petreci primele zile din an cu acela/acea vei ramane tot anul, sau ca trebuie sa faci cat mai multe lucruri, din fiecare cate ceva in primele zile si anul va fi asa cum ti-l doresti...
 
Toate acestea sunt construite pentru a ne mobiliza intr-o anumita directie si a ne crea o anumita disponibilitate pentru relatie, pentru munca, noroc, pentru fericire, etc.
 

Variante de negare a anului nou
 
1. Varianta in care nu vrei sa iesi din starea de abandon, pentru ca nu mai speri ca se poate intampla ceva. Este valabil fie pentru ca te-ai autodezamagit de foarte multe ori si acum ai sentimentul ca, predispunandu-te la actiune in primele zile, de fapt te predispui la esec si depresie dupa asta.
 
Sfatul psihoterapeutului: este un moment foarte bun sa-ti pui anumite intrebari si sa-ti dai seama de ce mai stai acolo, daca e vorba despre mediu; sa-ti dai seama cat de inconfortabile sunt aspectele vietii care nu tin de tine si pe care nu le poti schimba; cat de greu iti este sa infrunti necunoscutul si poate anul nou iti poate aduce puterea de a cauta o noua perspectiva a vietii.
 

2. Sau poate veni din cauza faptului ca ai sentimentul ca nu mai poti controla mediul din care faci parte si atunci nu depinde de tine si tu degeaba iti mai faci planuri, degeaba mai vrei sa fii fericit/a cand ai un sot/sotie abuziv/a sau care pur si simplu nu contribuie in casa (tot eu lucrez, tot eu aduc in casa, am si salariul mai mare decat el/ea), etc.
 
Sfatul psihoterapeutului: intotdeauna, in orice tip de mediu am fi, noi influentam prin comportament mediul din care facem parte. Sa zicem ca poate tu insati, ca sotie, te-ai pus foarte mult in valoare preluand multe sarcini in familie si preluand in felul acesta si controlul. Astfel ai creat sentimentul ca esti indispensabila si celalalt n-a facut decat sa-ti cedeze teritoriul pe care tu l-ai cerut. Trebuie sa fii constienta de faptul ca aceste lucruri nu se pot schimba intr-o zi, atunci cand tu nu mai ai chef sa faci ceva atata timp cat pe termen lung ai facut contrariul.
 

3. O alta sursa de negare a anului nou ar fi aceea in care nu ai chef sa faci nimic. Sunt printre noi foarte multi oameni care nu au chef sa-si faca niste obiective si care sunt obisnuiti sa obtina lucrurile asa cum sunt si care percep fiecare zi din ianurie ca pe o sarbatoare intr-o lume care trebuie sa faca totul pentru ei, fara ca ei sa faca mare lucru pentru ea.
 
Mai sunt si cei care au amintiri neplacute si aici putem merge oricat de departe si poate nici nu le mai constientizeaza de unde vin, au niste emotii negative legate de aceasta perioada a anului. Si atunci negarea importantei sarbatorilor de iarna este un mecanism de aparare, cand nu se implica, nu le pasa, nu vor decat sa treaca.
 
Sfatul psihoterapeutului: trebuie sa tii minte ca bucuria este o emotie a celebrarii. 80% din viata noastra umblam sa cautam acele momente. A-ti refuza in mod constient un moment in care creste foarte mult sentimentul comuniunii sociale, al daruirii, al bucuriei in sine, nu poate fi un lucru bun. Indiferent de partile pe care ai intoarce problema! Fiecare are istoria lui personala din spatele acestei negari, insa fiecare istorie este una de neincredere, de nefericire, de descurajare sau de neimplinire.
 

Urmeaza cei 6 pasi
 
1. Trebuie sa crezi in tine si in posibilitatea de a face lucrurile sa se intample si sa te responsabolizezi in raport cu ele;
 
2. Sa nu ai sentimentul ca un an inseamna foarte mult si ca daca in anul 2008 te-ai hotarat sa faci 5 calatorii in strainatate asta nu inseamna ca trebuie sa astepti pana in decembrie;
 
3. Sa-ti desparti in pasi mici visul sau viziunea pe care o ai in raport cu anul viitor;
 
4. Sa incepi cu pasi mici, sa nu incepi cu daramarea muntilor in primele 5 zile;
 
5. Sa nu iti fixezi niste obiective nerealizabile care te predispun la esec si la sentimentul ca si anul viitor va fi cel putin la fel de rau ca si cel care a trecut;
 
6. Raspunde-ti la aceasta intrebare: ce-ar trebui sa se intample in 2008, astfel incat in decembrie 2008 sa ma uit in oglinda si sa spun "ma bucur ca am trait anul acesta".

Articol realizat in colaborare cu Lena Rusti, psihoterapeut