3. Nu permite sa fii doborata, indiferent de cine, prin amenintarea suprema. Daca recurge la aceasta arma, spune-i in fata ca refuzi sa te simti raspunzatoare de acest lucru. Stai linistita: aceasta atitudine a ta nu este atat de cruda pe cat pare. Daca o sa-i spui foarte clar ca regreti faptul ca adopta o asemenea atitudine si asiguri persoana ca ii lasi libertatea de alegere, vei fi surprinsa de cat de repede va inceta cu aceste ineptii.4. Nu incerca sa-i compatimesti pe ceilalti, deoarece ii face pe acestia vulnerabili; in loc sa li se ridice moralul, asa cum ai putea crede, sentimentalismul tau le arata, pur si simplu, ca ii consideri niste deznadajduiti si ca intelegi perfect de ce trebuie sa se simta nefericiti. O asemenea persoana isi spune descurajata: "Biata de mine, nu sunt in stare sa rezolv aceasta problema!". Iar tu adaugi compasiunea ta si ii confirmi: "Biata de tine, esti intr-adevar incapabila sa te descurci in aceasta problema!". Oare cum ar putea deveni aceasta persoana mai puternica, printr-un asemenea tratament? Categoric, in niciun fel.
Iata un caz real:
Un baiat care a venit la mine din pricina excesivei sale timiditati era, de fapt, victima involuntara a afectiunii deosebite pe care o avea mama sa pentru el. Era unul dintre cei mai ocrotiti copii pe care i-am vazut vreodata. Bine intentionata, mama nu ii permisese sa mearga cu bicicleta, in vreme ce toti ceilalti baieti stiau acest lucru, intrucat considera ca fiul ei este "prea necoordonat in miscari". Din acelasi motiv, baiatul nu mergea nici la inot, nu folosea patinele cu rotile, nu juca fotbal, in timp ce colegii lui de clasa erau foarte indemanatici la aceste sporturi.
Din fericire, mama lui era, intr-adevar, o persoana inteligenta si grijulie, care a inteles repede argumentele mele. I-am recomandat sa inceteze compasiunea si sa lase baiatul sa-si incerce puterile. In loc sa se schimbe la fata cand acesta dorea sa mearga sa inoate cu restul colegilor, i-am propus sa-si stapaneasca nelinistea de dragul fiului ei, sa afiseze un zambet curajos si vesel. Mama respectiva a facut tot ce i-am recomandat si copilul, incet-incet, a capatat incredere in fortele proprii si, cu timpul, nu a mai fost un timid.
Incercand sa ai in vedere cele patru recomandari, vei beneficia de o imagine si o impresie mult mai bune in fata celorlalti si vei putea la randul tau sa te mandresti cu faptul ca nu poti fi manipulata.
Comentarii (2)
si eu am avut un iubit care m-a santajat luni de zile k se sinucide, insa nu am cedat la santajul lui si k drept dovada am reusit sa ma despart, eu nu s-a sinucis a trecut la amenintari apoi si-a vazut de viata lui, iar eu am un nou iubit.
Recunosc ,ca sunt vinovata ca din prea mare dragoste de mama si eu am avut o mare influienta asupra copiilor mei care desi sunt mari (adulti)eu facandu-le menajul si rezolvandu-le toate problemele ..Accum dupa sfaturile frafilor mei am inceput sa lucrez cu ei ajutandu-ma pe mine si implicit pe ei..Avand 22 si 20 de ani am inteles ca trebuie sa le dau drumul sa zboare..sa fie independenti sa-si organizeze singuri viata fara sa-i mai influientez eu ca mama..Am inteles un singur lucru ca la o anumita varsta un copil trebuie lasat liber pt a-si alege singur drumul in viata... ereu
Posteaza comentariu