Alteori insa, aceasta stare de oboseala se instaleaza si pare a nu mai pleca din organism. Trec luni de zile pana cand persoana isi da seama ca se simte tot mai obosita, epuizata si ca, orice ar face, nu poate depasi aceasta stare. Sindromul de oboseala cronica este greu de diagnosticat ca si boala si este destul de controversat. Unii spun ca e vorba de o cauza organica, altii spun ca este doar efectul unei tulburari depresive netratate si care a existat pe o perioada lunga de timp.
Dincolo de definitii, printre noi sunt tot mai multe persoane care sufera de oboseala cronica si care se simt incapabile sa depaseasca momentul. Aceasta suferinta le afecteaza viata personala si profesionala.
Cum ne dam seama ca este oboseala cronica?
- Sentiment de extenuare severa, incontrolabila care nu trece prin odihna si care iti afecteaza viata in toate planurile sale: nu mai poti sa iti desfasori activitatile zilnice, nu iti mai poti asuma responsabilitatile de serviciu sau cele de familie;
- Simptome fizice, dureri ale diferitelor parti ale corpului, insomnie sau somn fara odihna;
- Neputinta de a se concentra, dificultati in a memora lucruri si uitare frecventa a lucrurilor usor de retinut in conditii normale;
- Stare depresiva, lipsa de chef, lipsa dorintei de a interactiona. Uneori depresia este atat de accentuata, incat apare dificultatea de a te ridica din pat si de a incepe o noua zi.
Ce poti sa faci?
Daca te simti in aceasta situatie sau ai pe cineva in preajma ta care se poarta asa, tine cont de faptul ca:
1. Este o problema care nu poate fi tratata prin acceptare. Cu cat lasi lucrurile sa se cronicizeze, cu atat va fi mai greu de iesit din ea. Vorbeste cu cei din jurul tau sau cere ajutorul unui medic. Organismul va slabi tot mai mult daca nu ii dai ajutorul de care are nevoie. De multe ori in oboseala cronica apar tulburari ale aparatului digestiv sau circulator, probleme cu muschii sau articulatiile. Cu cat intervii mai repede si te mobilizezi pentru a gasi o solutie, cu atat ea va aparea mai usor;
2. Ajuta-te din interior. A intelege de unde vine neputinta si dorinta de a renunta la asumarea sarcinilor vietii, de unde vine descurajarea si sentimentul ca nu mai faci fata vietii tale este inceputul vindecarii. Pentru ca iti poti da voie sa gasesti alte modalitati de a-ti rezolva problemele, fara sa mai suferi. Componenta psihologica este esentiala atat in declansarea problemei, cat si in rezolvarea ei. Uneori poate parea mai usor sa suferi decat sa lupti, dar pe termen lung lupta iti va da dreptul sa te bucuri si sa iti traiesti viata;
3. Fa lucrurile in ritmul tau, dar nu renunta la ele. Uneori te poti simti epuizat si vrei sa te opresti pur si simplu. E mai bine atunci sa faci lucrurile, chiar mai prost si mai superficial, dar suficient cat sa ai un sentiment de implinire. Caci el iti va da energia de a te bucura, de a te simti bine, care e un bun punct de pornire pentru a face lucrurile sa se indrepte in viata ta.
Articole utile:
Cand oboseala devine boala
Alimente care combat oboseala
Exercitiile regulate reduc starea de oboseala
Oboseala inexplicabila: 7 cauze posibile
Comentarii (4)
@Maniur elisabeta: acest sindrom mai e cunoscut si sub numele de burn out. Am trecut si eu prin asa ceva si nu e placut...trebuie sa faci ceva in privinta asta. Info utile despre burn out gasesti si pe www.depresiv.ro...poate iti sunt de ajutor cumva. Sanatate si odihna!
Sunt epuizata. Sunt cadru didactic, dar parca as fi politist, contabil, paznic, psiholog, dactilograf, proiectant si nu mai stiu ce, dar numai profesor nu. De ce nu suntem lasati in pace sa ne facem datoria de dascal? Am inceput sa urasc ceea ce am iubit cel mai mult in viata, munca mea. Salvati invatamanatul. AJUTOR!!!
Cronica este putin spus, sunt epuizata, insuportabil de trait. Am m-ai intrebat ce sa fac si nu mi s-a raspuns
Perfect articol. Este exact ce mi-am dorit sa citesc in aceasta dimineata, deoarece eu cred ca am aceasta boala. De obicei ma trezesc dimineata obosita si nu pot sa-mi dau seama de ce oare... dar acum ca am citit articolul dumneavoastra incep sa-mi dau seama ce se petrece cu mine. Va multumesc si va doresc mult succes mai departe. Cu bine. Elisabeta
Posteaza comentariu