Sunt zile în care razele de soare nu mai ajung până la tine, ci pretutindeni te înconjoară umbrele. Când te simți neajutorată și vrei să ieși din propria piele ori ai sentimentul că te prăbușești într-o prăpastie fără sfârșit, din care nu vei mai răzbi niciodată la lumină.
În astfel de zile, ți se pare că viața este mult prea greu de trăit, că nu mai poți duce povara care apasă pe umerii tăi, care-ți soarbe sufletul și întreaga energie.
Nu știi de unde vine această tristețe și nu ai cuvinte s-o descrii
Vrei doar să renunți. Te simți golită, epuizată. Dar trebuie să te agăți de ceva. Trebuie să regăsești o mică undă de însuflețire, din care să te hrănești. O barcă minusculă de salvare, de care să te ții cu toate puterile.
Poate că cea mai mare realizare a ta în astfel de zile este că reușești să inspiri și să expiri ori să te ridici din pat pentru câteva clipe.
Poate că simți că nimic nu mai poate fi reparat, că în mintea ta este haos, iar în inimă ai o durere care nu va mai trece niciodată. Dar nu uita că trupul tău este puternic, el știe să se vindece singur.
Nimic nu este ireparabil
Nici o suferință nu durează pentru totdeauna. În fiecare zi în care reușești să te ridici măcar puțin, faci un pas în plus către vindecare.