Multe dintre voi v-ati intalnit probabil cu astfel de situatii si nu ati
stiut cum sa procedati sau v-ati mutat locul de munca. Mai cu seama ca,
pana acum putin timp, nici legea nu sanctiona aceasta infractiune. Pentru
a iesi cu brio dintr-o situatie de hartuire sexuala, noi am cerut parerea
unui psiholog si a unui avocat.
Hartuirea sexuala este un subiect din ce in ce mai disputat in literatura
de specialitate, cu o frecventa mai mare in ultimele decenii. Problema
definirii hartuirii sexuale nu este atat de usoara cum ar parea.
Hartuirea sexuala este considerata acea atitudine sexuala nedorita si
indezirabila. Ea poate lua diferite forme, de la atingere si mangaieri,
la comentarii sexuale. Victimele, care in cea mai mare parte sunt femei
se pot afla ele insele sub influenta favorurilor sexuale in schimbul unor
avantaje la locul de munca, ca de exemplu promovarea sau nepromovarea
in functii mai inalte. Acesta este ceea ce se numeste in mod normal
hartuire quid pro quo. In alte situatii, victimele pot gasi un mediu de
munca ostil.
Exista o serie de motive pentru care managerii trebuie sa ia masuri
pentru a preveni hartuirea sexuala, aici putand fi incluse aspecte legate
in primul rand de imaginea firmei sau companiei, costurile litigiilor
si dorinta de a reduce costurile privind absenteismul si contributia
de asigurare de sanatate a persoanelor care sufera in urma stresului ce
apare ca efect al actiunii directe asupra angajatilor.
Cele mai des intalnite forme de hartuire sexuala la locul de munca
sunt, conform unui studiu:
- hartuirea fizica (saruturi, mangaieri, atingeri intr-o maniera sexuala);
- hartuire verbala (comentarii nedorite despre viata privata sau sexuala a persoanei, discutii explicit sexuale, comentarii sugestive despre infatisarea sau corpul persoanei);
- hartuire posturala (gesturi sexuale sugestive, gesturi cu mana, degetele, bratele sau picioarele);
- hartuire scrisa sau grafica (trimiterea unor poze cu tenta pornografica, adresarea unor scrisori de dragoste indezirabile);
- hartuire emotionala (comportamente care izoleaza, discrimineaza sau exclude persoana pe motiv de rol - sex);
- hartuirea "Quid pro quo" ascunde situatiile in care persoana isi pierde locul de munca sau este amenintata cu pierderea acestuia ca rezultat al raspunsurilor sale de respingere a favorurilor sexuale. Atitudinile de hartuire pot fi in acest caz implicite sau explicite; mediul de munca ostil, care survine atunci cand cineva creeaza o atmosfera de intimidare, ostila sau ofensiva.
In prezent femeile - angajat se afla sub influenta unei presiuni de a
discuta si a atrage atentia asupra problemelor privind hartuirea sexuala,
ceea ce continua a fi un obstacol major pentru oportunitatea egalitatii
intre sexe. Hartuirea sexuala poate avea un impact direct asupra
productivitatii muncii. Stresul rezultat ca urmare a hartuirii sexuale
poate avea ca efect reducerea eficacitatii si a capacitatilor de actiune,
precum si reducerea motivatiei de a munci, afectand atat calitativ, cat si
cantitativ rezultatele muncii sale.
Alte aspecte negative ce pot aparea
vizeaza modificarea viziunii persoanei asupra propriei sale identitati:
poate suferi o depresie, poate avea sentimentul de confuzie si lipsei de
speranta. Totodata pot fi cauzate boli cu impact asupra fizicului sau
psihicului persoanei care ii afecteaza relatiile interpersonale atat
la locul de munca, cat si in familie. Desigur, hartuirea sexuala poate
avea ca protagonist atat femeia, caat si barbatul, insa s-a observat ca
femeia face parte din categoria persoanelor cu un grad mai ridicat de
vulnerabilitate.
Ce argument sustine aceasta ipoteza? Pot fi luate in
considerare, pe de o parte, caracteristicile sale bio-constitutionale
si psihocomportamentale ale femeii - sensibilitate, emotivitate,
afectivitate, intuitie, iar pe de alta parte status-rolul pe care il
are in societate. De-a lungul timpului, formele de victimizare prin
care a trecut femeia a cauzat o serie de transformari asupra rolului
si locului ei in societate si familie, precum si a raporturilor dintre
feminitate - masculinitate. Datorita sistemului de norme sociale si
culturale promovate de societate, femeile au trecut printr-o serie
de forme de victimizare, de la unele mai usoare la unele mai grave cu
efecte psihice si fizice traumatizante. In multe societati traditionale,
atitudinea fata de rolul femeii era de cele mai multe ori asemanator cu
cel fata de o sclava, fiindu-le refuzat dreptul la un tratament egal cu
cel al barbatilor. Astfel, efectul asa-numitei "superioritati masculine"
era cel al tratarii femeii prin umilinta si dominare, aceasta fiind
considerata mai degraba un simplu "obiect" sexual sau pentru indeplinirea
problemelor casnice.
Modificarile aparute de-a lungul timpului in ceea ce priveste pozitia
sociala a femeii a adus cu sine in perioada contemporana ideea de "sexism
institutional" (Zanden Vander J.W) care vizeaza o anumita atitudine larg
generalizata ce permite barbatului anumite privilegii legate de putere
si prestigiu. Alaturi de formele de devianta socio - sexuala, precum
maltratarea, violul si prostitutia, hartuirea sexuala apare pe fondul
existentei unor elemente complexe determinate de factori psihologici
(interni) si sociologici (externi). Hartuirea sexuala este o forma a
dorintei de manifestare a puterii si agresivitatii.
Putem afirma ca aceasta forma de manifestare a puterii poate
provoca persoanei instalarea unei traume ce vizeaza pierderea
viziunii asupra lumii care ii oferea o coerenta si un sens vietii,
precum si o pierdere a imaginii si stimei de sine. Este ceea ce
semnifica o intrerupere a cresterii si dezvoltarii personale in
sensul "cine sunt" si "care este rostul meu in viata".
Ce se poate face pentru prevenirea unor astfel de situatii?
In primul rand este necesar ca in cadrul fiecarei companii sa existe norme
care sa reglementeze strict astfel de comportamente si care sa vizeze
descurajarea acestora, chiar si in absenta unei legislatii la nivel
national referitoare la acest aspect. Acesta este un element important
ce ar trebui avut in vedere, un prim pas spre realizarea acestuia fiind
gasirea si alinierea la legislatia nationala sau internationala privind
hartuirea sexuala.
Ce alegeri ar putea avea o persoana care se simte hartuita?
Poate sa discute in mod politicos cu "agresorul", facandu-l constient de
efectul comportamentului sau/si rugandu-l sa-si modifice atitudinea. De
cele mai multe ori este posibil ca acele comportamente nedorite,
indezirabile sa inceteze (pe cale informala). Daca aceasta solutie nu
are efectul scontat sau este nerealizabila, persoana se poate adresa
conducerii institutiei (pe cale formala). In situatiile in care perioada
la care persoana este supusa unui astfel de comportament persista si
intensitatea acesteia creste, este posibila aparitia unor tulburari in
sfera psihologica si pot determina o deteriorare importanta in viata
sociala si familiala. Persoanele pot dezvolta un comportament anxios,
impulsiv, iritare, stari de depresie. In aceste situatii apelul la
ajutorul unui psiholog sau psihoterapeut sunt absolut necesare. In
cadrul terapiei un accent important se pune pe reabilitarea emotionala,
pe recapatarea increderii si a unei coerente interne, precum si pe
accentuarea elementelor pozitive din viata.
De asemenea, sprijinul din
partea unor persoane apropiate este esential, deoarece prezenta unor
persoane apropiate pe care se poate baza persoana in aceste situatii au
un rol semnificativ in acceptarea realitatii si in revalorizarea propriei
persoane (exista situatii in care apare indoiala, dispretuirea propriei
persoane, victima autoculpabilizandu-se si reprosandu-si: "Poate ca
eu l-am provocat!"; "Poate daca nu-i zambeam sau nu vorbeam cu el!",
etc.). Se pare ca in prezent existenta unor probleme mult mai presante
si cu un impact mai puternic in social a facut ca temei abordate sa nu
i se acorde o insemnatate prea mare, in pofida faptului ca hartuirea
sexuala este una din formele de manifestare a agresiunii asupra femeii.