O stare de alerta este buna, chiar necesara, poate fi un motor al motivatiei care te impinge sa actionezi; de multe ori, am auzit sau am folosit expresia "Ma simt in priza" pentru a spune ca o activitate sau o dorinta anume ne-a captat atentia si suntem determinati sa actionam spre indeplinirea ei. Dar prea multa anxietate poate fi perturbatoare. Iata cum...
Ingrijorarea afecteaza vietile a milioane de oameni si apar situatii in care adopta comportamente negative, ce le afecteaza starea de bine si cariera. Vorbim in acest caz de o tulburare anxioasa, care poate insemna anxietate generalizata, fobii specifice, tulburare obsesiv-compulsiva sau atac de panica. Acest grup de tulburari afecteaza o proportie importanta a persoanelor care cer sfatul unui specialist in tulburari psihice.
Cand apreciem ca ingrijorarea ne afecteaza prea mult vietile? Cand anxietatea se transforma dintr-o tensiune ocazionala intr-o dispozitie care iti domina si perturba viata, este timpul sa iei masuri pentru a-ti recapata starea de bine.
Uneori, anxietatea poate atinge intensitatea unei stari de angoasa in cadrul careia apar numeroase simptome, cum ar fi palpitatiile, senzatii de sufocare, tremur, transpiratii, senzatii de derealizare (sindrom psihotic caracterizat prin pierderea notiunii realului, conform DEX). Aceste simptome ii creeaza persoanei respective sentimentul de pierdere a controlului de sine, putand provoca teama de lesin si chiar aceea de a nu innebuni.
Alte forme de anxietate sunt mai putin dramatice, dar mult mai perturbatoare. Pentru unii, alti oameni pot deveni cauza anxietatii lor. Anxietatea sociala apare ca urmare a credintelor acestor persoane ca ceilalti ii privesc sau ii judeca, chiar daca, rational, ei isi dau seama ca aceste ganduri nu sunt justificate.
In formele moderate, persoanele care sufera de anxietate sociala au o perceptie de sine extrema si fiecare senzatie sau emotie capata o rezonanta deosebita. In formele severe, suferinta devine atat de greu de suportat, incat aceste persoane incep sa evite situatiile sociale.
Alte persoane, a caror toleranta la incertitudine este scazuta, isi creeaza un adevarat carusel de griji referitoare la propria persoana si la cei apropiati. Ei apeleaza la ritualuri de verificare sau de prevenire a evenimentelor negative care ar putea sa se intample. Vorbim in acest caz de tulburarea de anxietate generalizata. Persoanele afectate de aceasta tulburare se plang adesea de oboseala, insomnii, iar relatiile cu cei apropiati devin incordate, ca urmare a verificarilor excesive.
Dintre psihoterapii, terapiile cognitiv - comportamentale au avut o eficacitate dovedita. Dintre tehnicile folosite de aceste terapii, mai importante sunt cele de relaxare, care ajuta pacientul sa isi controleze singur reactiile anxioase excesive, si sedintele de restructurare cognitiva, in care terapeutul il ajuta pe pacient sa isi reconsidere gandurile anxioase.
© Copyright:
Anxietatea - cum iti poate afecta viata
O stare de alerta este buna, chiar necesara, poate fi un motor al motivatiei care te impinge sa actionezi; de multe ori, am auzit sau am folosit expresia "Ma simt in priza" pentru a spune ca...
Comentarii (3)
draga lili_mif , ai perfecta dreptate, am fost in mare criza depresiva in 1992 , am luat tratament dar dupa doua luni mi-am propus cu vointa mea sa ma ridic. Am cautat deconectarea de ceea ce imi genera problemele cele mai grave ( barbatul) , am divortat si de dragul copilului care avea 2 ani am luptat muncind. Mi-am facut prietene ce aveau rabdarea sa ma asculte cu adevarat, am folosit si autosugestia , in concluzie nu am mai luat medicamente. Am avut mari reusite profesionale , am ajuns chiar in postura sa imi pot ajuta si fratii etc. Acum cand copilul are 18 ani (fata) , m-a tratat ca si cand era normal sa o cresc, m-a sfidat in tot in ultimii trei ani, si a culminat cu plecarea in mod jignitor din casa mea la prietenul ei . Si aceasta plecare pt un repros parintesc "de ce nu faci curat in camera ta, esti destul de mare". Am picat iar in depresie , si de data asta nu mai am puterea din tinerete, lup eu pt al doilea copil ce are 9 ani , dar este mult mai greu. Parerea mea este ca o comunicare cu prietene adevarate , o vointa scoasa deasupra tuturor supararilor si o activitate care sa-ti placa este un ajutor bun, chiar daca societatea este croita stramb.
La psiholog e greu sa ajungi,mai ales in orasele mici,pentru ca nu exista,iar unii te trateaza ca pe un bolnav psihic,oferindu-ti medicamente care iti fac mai mult rau.In plus vorbesc mult si vorbele tale trec de urechile lor fara sa auda ce spui.Sa stai la tara e si mai rau ca zice sa-ti faci de lucru,sa iei tratamentul dat,dar fara sa te intrebe daca suporti anumite medicamente si sa te odihnesti mai mult .
sunt deprimata,descurajata de viata in general ,dar supravietuiesc doar pentru copii,altfel nu stiu ce se intampla cu mine.Poate si viata cu multe restrictii si lipsa de mangaiere sufleteasca incepand din copilarie m-a adus in starea asta.Ma autosugestionez si-mi fac curaj,insa in scurt timp ma impiedic de ceva din societatea asta croita stramb,care ma readuce la realitate si-mi spune ca e timpul sa revin,sa nu mai visez la ceva ce nu se poate.
Posteaza comentariu