Abuzul emotional apare in cadrul diferitelor tipuri de relatie precum intre angajati, intre angajat si angajator, intre partenerii de cuplu, intre parinti si copii, intre generatii diferite.
Cum iti dai seama daca esti victima unui astfel de abuz?
Persoana care abuzeaza de tine afiseaza unul din urmatoarele comportamente:
- iti ignora frecvent sentimentele;
- ridiculizeaza sau iti insulta parerile, abilitatile, sexualitatea, varsta, orientarea sexuala, religia, rasa, clasa sociala, limbajul;
- isi ascunde aprecierea si afectiunea fata de tine;
- te critica continuu, te jigneste prin utilizarea diferitelor apelative mai putin placute, tipa la tine;
- te umileste atat in public, cat si in privat;
- refuza sa socializeze cu tine;
- nu te lasa sa muncesti, detine controlul financiar, ia toate deciziile fara a se consulta cu tine;
- nu te lasa sa te intalnesti cu prietenii sau cu membri familiei;
- te ameninta constant fie ca te paraseste, fie ca a venit timpul sa pleci si sa-l lasi in pace;
- te manipuleaza prin intermediul minciunilor si al contradictiilor;
- recurge la mimica si la o atitudine ce inspira frica pentru a te intimida;
- te acuza de infidelitate;
- foloseste un limbaj cu multiple aluzii sexuale;
- abuzeaza verbal de copiii vostri.
Din aceste motive poti ajunge sa te simti:
- lipsita de valoare;
- dependenta de agresor;
- confuza;
- trista;
- manioasa;
- izolata;
- lipsita de control asupra propriei tale vieti.
Care sunt cauzele care determina un asemenea comportament?
O persoana poate abuza de altcineva datorita dorintei de a simti ca detine controlul total; in ciuda acestui fapt, o asemenea persoana se poate simti in permanenta manioasa si lipsita de putere - de aici apare si nevoia de compensare, producandu-se alunecarea intr-o alta extrema. Mania este redirectionata si proiectata asupra cuiva apropiat, precum unul din membri familiei.
Cu toate ca majoritatea celor care ajung sa recurga la astfel de comportamente dezechilibrate au fost abuzati in copilarie nu se poate trage o concluzie generala - conform careia toti copiii abuzati isi fac propriile lor victime cand se maresc.
Abuzul emotional poate de asemenea sa apara datorita traditiilor inradacinate in familii - fata cat este mica nu iese din cuvantul parintilor, iar la maturitate din cuvantul si ordinele partenerului de cuplu.
Cu cat se accentueaza mai mult abuzul emotional, cu atat ii vine mai greu victimei sa-si recunoasca situatia in care se regaseste si sa lupte pentru a scapa de abuz.
Ce poti face daca esti abuzata emotional?
- daca esti nesigura pe tine si te simti abuzata apeleaza la persoanele de incredere din jurul tau care iti pot oferi suportul psihic de care ai nevoie;
- aminteste-ti ca atat timp cat te simti dependenta de agresor poti indeparta in mod inconstient persoanele care incearca sa se apropie de tine si sa te ajute;
- nu uita ca orice persoana are dreptul la o viata libera, neabuzata;
- incepi sa te incurajezi singura, spune-ti mesaje pozitive precum: "Sunt o persoana buna si merit sa fiu tratata ca atare."
- implica-te in activitati simple care sa-ti faca placere si care sa-ti ridice moralul;
- intreaba-te ce i-ai spune unei prietene apropiate care se confrunta cu o situatie similara;
- daca esti dependenta financiar de venitul unei alte persoane, incearca sa-ti gasesti ceva de lucru; vei dori probabil sa-ti pui deoparte o anumita suma in cazul in care situatia se agraveaza;
- ai grija ca intotdeauna sa ai anumite numere de telefon si o suma de bani pusa deoparte pentru cazurile in care survin plecari subite.
Cum iti dai seama daca ai nevoie de ajutor?
Daca te afli intr-una din circumstantele de mai jos nu mai sta mult de ganduri!
- te indoiesti de propriile-ti rationamente;
- iti este atat de frica de partenerul tau incat ajungi sa-ti exprimi ideile si parerile din ce in ce mai putin;
- incepi sa ai sentimente de teama si fata de alti oameni; apare tendinta de a iesi tot mai putin din casa, mai ales pentru a interactiona cu alte persoane;
- inainte de a deschide un subiect, stai indelung si iti studiezi partenerul pentru a-ti da seama in ce dispozitie se afla;
- ii ceri permisiunea partenerului pentru a cheltui bani, pentru a te duce la serviciu si pentru a socializa cu prietenii tai;
- ti-ai pierdut increderea in abilitatile tale, te simti din ce in ce mai deprimata, ai sentimentul ca esti lipsita de putere si ca te afli intr-o situatie lipsita de solutie;
- descoperi ca abuzul se rasfrange si asupra copilului; de exemplu acesta devine excesiv de agresiv, are cosmaruri si ii lipsesc rezultatele bune la scoala.
Daca te recunosti este timpul sa iei masuri. Terapiile individuale sau de grup (psihologul indica ce gen de terapie ti-ar fi benefica) iti pot fi de mare ajutor. Prin intermediul lor ai acces la o noua perspectiva asupra relatiei si incepi sa-ti recastigi respectul si increderea in sine.
Comentarii (33)
BUNA.FRATELE MEU A FOST AGRESAT SEXUAL DE MAMA NOASTRA.NU STIU CUM SA IL AJUT.CU TOATE CA A FOST ACUM MULT TIMP IN URMA IN FIECARE ZI E MAI GREU SA SUPORTE TRAUMA .ASI DORI SA IL AJUT .VA ROG SA MA AJUTE CINEVAE O PERSOANA FOARTE INCHISA SI NU SE LASA AJUTAT DE PSIHOLOGI. VA MULTUMESC
Pentru Diana si pentru toti cei care se regasesc victime ale celor pe care ii iubesc, sper ca va poate fi de ajutor aceasta pagina: https://www.facebook.com/ParteaIntunecataADragostei
am nevoie sa ajut o colega de munca care traieste un cosmar cu tatal copii ei .ajutatima sa o ajut
buna...am si eu o problema in familie daca ma puteti ajuta cu un sfat sa-l pot ajuta pe tatal meu...eu am varsta de 25 de ani si mai am 3 frati minori o sora de 6 ani una de 12 si un frate de 5 ani...tatal meu a inceput sa aiba probleme cu mama ...mama sia gasit un amant se cearta cu tata tot timpul a plecat de vreo 2 ori de acasa si acum nu vrea sa se mai intoarca...ea zice ca nu o mai intereseaza de copii ...tatal meu a fost dat afara de la serviciu din cauza ei ca face numai scandal...la si batut pe tata...dar tatal meu nu indrazneste sa se duca la politie ca se gandeste la copii ...mama nea facut de ras in tot satul si stie sa faca numai scandal tatalui meu ii este frica sa faca plangere la politie ca ea este in stare sal si omoare nui sanatoasa la cap...se preface mereu...de divort nici nu poate aduce vorba mama nu a lucrat niciodata dar datal meu a lucrat de la varsta de 18 ani pana la ora actuala la aceeasi societate el acum are 53 de ani...eu am asistat la multe amenintari deale ei ...nici nu stim cum sa mai discutam cu ea ...de politie nici nu mai e vorba ca ii ia si pe politai la bataie zice ca nui pasa ca face puscarie...eu la vrsta de 18 ani mi-am luat bagajele si am plecat de acasa ca era sa ma omoare ...tatal meu e disperat nu mai mananca aproape de loc...problema e ca daca tata ar baga divort ar trebui sa imparta cu ea casa si tot ce a fost facut de ei dar problema e ca tot ce a fost facut a fost facut pe bani tatalui meu....datimi si mie un sfat va rog...ca nu stiu ce sa mai fac mie nu mie frica de mama da mie mila de tata ca e un om de nota 20 niciodata nu ia data o palma nici atunci cand ea dadea in el...si pe deasupra mama mai simte si mult nu recunoaste nimik din ce face...ajutatima cu un sfat va rog...va multumesc
Eu sunt in pragul disperarii.Desi am cerut ajutorul politiei, psihologului ,urmeaza si un tratament cu anxiar, mirtazapina ,carbamazepina, sanval caci nu doarme noptile este din ce in ce mai rau.De la violenta verbala am ajuns la cea fizica(lovituri, amenintari cu cutitul) ,ne urmareste, caci nu mai locuim cu tatal nostru.Totul din cauza unor idei delirante pe care le are cum ca mama are amant(are 57 ani), ca vrem sa ii luam casa etc.Dupa abuzul fizic cand fugim de el incepe sa planga sa venim inapoi acasa.ne urmareste si vine dupa noi oriunde ne ducem.dati-ne o speranta . lacrarugratiela@yahoo.com.
Si eu ma regasesc in tot ce am citit, dar ce e de facut? Unde sa ne adresam ?Cui? Eu am fost casatorita 14 ani ,si am avut un sot care ma lucra pe la spate,ma barfea peste tot, ma umilea , ma punea sa lucrez cot la cot cu el. Acum am reusit sa divortez,dar intre timp el a aranjat actele de casa, iar acum vrea sa ma dea afara cu 2 copii, fara nimic.Am un loc de munca si am avut tot timpu,dar el sustine ca ma intretine si acum,are pile la politie si eu sunt tratata ca un gunoi. Unde sa ne adresam, ia platit chiar si avocatei mele sa cistige cum vrea el. Ce e de facut , unde sa ne adresam?
Buna am o mare problema!!Desi am numai 13 ani,eu gandesc foarte matur!Am crescut vazando pe mama in dulapuri de frica lui tata!Acuma tata nu vrea sa ma mai lase la scoala,in ciuda faptului ca eu vreau sa fac 2 facultati,sa imi termin scoala,am ajuns sa ma tai,desi sunt constienta ca nu rezolv nimica!!Mi-am atins tenonu aprope si un nerv mia zis doctorita,nu'mi vad prietenii,sunt depresiva sufar de stress posttraumatic,psihologii nu ma ajuta,mai cu nimica,mama e prea ocupata ma injura,ma critica de asemenea tatalui meu!Ma ameninta ca ma omoara si au inceput ba chiar sa arunce cu lucruri dupa mine!Mama nu vrea sa bage divort.nu pt ca il iubeste avem alte probleme!Jur numai pot,si din cauza ca nu mi sa aratat afectiune mam si indragostit si e ceva foarte serios de 2 ani jumatate oar c el este departe si este si major!Am incercat sa-mi spun ca este o lectie de viata dar incepe sa ma intepe inima,si incep sa beau si sa fumez,desi stiu k nu rezolv nimica!!Care ma poate ajuta vreau sa sun la proteva!!ectia copilului pt abuz psihic si emotional dar nush unde ma da si cum se face mam documentat si nu mi'ar place la o casa de copii,as vrea sa stiu daca pot alege sa stau la cineva anume,la alegerea mea! Id-ul meu: adela.hateyou@yahoo.com va multumesc!!!
si eu ma aflu in multe situatii asemanatoare dar nustiu ce sa fac si in cotro sa o iau,ca nu am pe nimeni sa ma sprijine si sa imi acorde un ajutor.avem si un copil dar am ajuns la concluzia ca stau cu el pt copil.nustiu ca sa fac,daca puteti va rog din suflet sa imi dati un sfat.multumesc mult
sfaturi f utile
Ok.esti intr-o situatie de genul asta , te lupti sa scapi (greu sau usor )sau nu faci nimic , pana la urma este problema ta si iti exerciti sau nu liberul arbitru .Dar ... ce fac cei care sunt in jurul tau si care indirect sufera acelasi abuz , copii , parinti , prieteni , etc? Ei ce pot face? Te sprijina si lupta alaturi de tine daca asta asta vrei , dar daca nu vrei? Ce poate face un parinte care la randul lui are nevoie de ajutor atunci cand lupta pentru tine si tu in loc sa 'intaresti' randurile intorci armele sub pretextul ca daca raspunzi lucrurile se vor agrava? Sau copilul care atunci cand isi vede mama jignita si ii sare in ajutor , este indepartat pentru ca nu-i treaba lui? Sau prietenul care nu mai poate conversa cu tine pentru ca te superi ca nu vede si calitatile abuzatorului? Si te miri ca ramai singur la un moment dat.
Despre articol, sunt de acord. E usor sa dai sfaturi dar mai greu sa le urmezi. Noi femeile suntem abuzate emotional si chiar material de barbati, pentru ca ei sunt mincinosi,teatrali, profitori si aventurieri. Despre doamna care a scris mai sus, o sfatuiesc sa nu aiba incredere in niciun barbat. Am trecut prin necazuri pe care nu le doresc nimanui.
Eu sunt in situatia asta de 26 de ani si nu mai suport , eram depresiva ,m-am ingrasat mi-am distrus sanatatea si psihicul , de cateva luni am cunoscut pe altcineva care este total opus sotului meu , ma incurajeaza in tot ce spun si in tot ce fac si ma scos din starea in care eram . Acum sper sa am curaj sa ii spun ca vreau sa divortez pentru ca nu mai suport atmosfera din casa . Nu am avut voie sa am prietene si nici cu rudele mele nu mi-a dat voie sa relationez asa ca o sa-mi fie foarte greu si ca nu am nici un venit sau unde sa stau totusi am o varsta si cat mi a mai ramas din viata vreau sa o traiesc linistita si fericita .
din pacate ... sunt in aceeasi situatie!de 10 ani sunt implicata intr-o relatie si sunt pe cale de a-i pune capat! nu mai pot indura si ... din fericire am realizat ca abuzurile din parte lui nu numai ca m-au tinut pe loc, dar m-au si tras inapoi! Am 28 ani si ma simt dominata de el! MI-e frica de el, de reactiile lui! nu-l mai iubesc si nici nu-l mai plac, dar nu inteleg de ce mai stau cu el! Ma domina si am devenit dependenta de el! Nu mai pot face nimic singura! mi-e foarte greu! plang mult si el imi spune ca joc teatru! am incercat sa port o discutie cu el, dar ... fara rezultate pozitive, ba din contra, lucrurile s-au agravat! Am persistat in greseala de a ramane cu el pentru ca "am muncit atat pentru casa asta" am botezat un copil impreuna" am o relatie buna cu familia lui" "nu vreau sa o supar pe mama mea si sa stie ca sufar" ... si multe alte motive! din pacate ... acestea sunt doar pretexte de a persista in greseala de a ramane sub controlul lui! el e cel care greseste, dar tot eu ma simteam (si inca ma mai simt) vinovata! O sa-mi iau cateva zile de concediu ca sa ma pot muta! nu mai pot suporta gandul ca am ajuns 100% controlata de el, de mintea lui bolnava! sper sa am curaj sa fac acest pas si mai ales sa am taria sa-mi revin, sa redevin fata aceea zglobie, vesela si increzatoare! Sper ... sa nu mai plang!
Ce pot spune...am renuntat la prieteni, la viata de student, la familie, pentru el...si ajung ca dupa cateva luni de la casnicie sa-mi spuna ca ori suport, ori plec...este vornba despre numeroasele lui iesiri in public, in care ma simt umilita, sunt prea orgolioasa si poate nu am ajuns atat de rau incat sa ma sacrific pentru ceilalti, iol iubesc si totusi, daca respectul si dragostea nu sunt reciproce, merita?sunt foarte tanara si oricand pot spune stop...dar mi-e teama, fara el imi va fi greu, emotional, fizic, material, teama ca-mi voi dezamagi parintii...as vrea ca cineva sa-mi dea un sfat care ma poate ajuta sa iau o decizie.
Am facut primul pas, care ste cel mai greu, cand aveam opt ani de casnicie si doar doi copii. EU l-am iertat si m-am recasatorit cu el dar am ajuns iar la "primul pas" dupa alti 7 ani, de data aceasta cu patru copii. A fost groaznic. Dupa 4 ani de in care am fost divortati, ani plini de regrete, depresii, frustrari, dependenta materiala de el si de altii, incapacitate de munca din cauza nesigurantei, diperare si tentativa de sinucidere, l-am reprimit si m-am recasatorit cu el. Credeam ca eu sunt vinovata si nu fac ceea ce trebuie, ca nu sunt suficient de atenta cu el, de iubitoare, de....de...Nu a tinut. Dupa alti 6 ani am divortat iar si aucm nu sunt dispusa sa-l mai iert: violentle s-au accentuat, au devenit si fizice, apoi am fost amenintata cu moartea. Nu merita sa-l mai iert. C toate ca mi-am pierdut prietenii, relatiile, tot, nu ma mai intorc. Intre timp am invatat sa ma redescopar, sa ma-mi identific corect problemele si am ajuns la concluzia ca ajunge. Dar viata mea s-a dus. Acum nu mai pot fi decat o bunica cu demitate! dar tot este ceva. Tin la noua mea pozitie foarte mult! Nu acceptati abuzurile emotionale si nici pe cele fizice. Adresa mea este: doinaconstantinescu55@yahoo.com si eu sunt dispusa sa ajut pe oricine crede ca are nevoie de cineva sa asculte ce probleme are. Intre timp am facut si teologie si psihologie, ca sa ma ajut.Lucrurile erau prea grave. Pot sa ajut si eu acum pe altcineva daca exista si are nevoie, prin a asculta, in primul rand. Fiti demne, sunteti persoane unice cu drepturi egale cu cel care va agreseaza. Ganditi-va la copii vostrii, care devin agresorii din linia a II a. Dupa ce scapati de sot, raman copii, care un timp va vor agresa SIGUR!!!!!nu lasati sa se intample asa ceva.
Am reusit sa ies dintr-o astfel de relatie dupa 9 ani de casatorie. Se spune ca este usor sa distrugi. Mie mi-a fost foarte greu. In primul rand pentru ca mi-au trebuit ani de zile sa constientizez ca sunt victima unui abuz emotional. Mi-am iubit sotul foarte mult si mi se parea firesc ca toate sa se intample dupa bunul sau plac pentru ca atunci cand iubesti vrei sa daruiesti, vrei sa-l stii pe celalalt multumit si fericit chiar cu pretul renuntarii la tine. Si apoi…comportamentul abuziv nu vine dintr-o data… ci incet, cu putin pana la mult cand ajungi sa simti ca te sufoci , cu mici compromisuri pana la mari renuntari aducand din ce in ce mai multa suferinta, mai multe lacrimi. Si bine-nteles gasesti o mie de scuze pentru comportamentul urat al celui pe care-l iubesti. In al doilea rand dupa terminarea divortului a aparut sentimentul de vinovatie. Dupa divort a venit la mine plangand rugandu-ma SA-L IERT si spunandu-mi ca acum stie ce a gresit si nu se va mai intampla. Numai ca eu nu mai am puterea sa iert… am mai facut-o pana sa aleg calea divortului si nu a folosit la nimic. Nu mai am incredere …. Sau poate ranile sufletului nu s-au cicatrizat inca. Insa ma simt vinovata de neiertare. Oricum, nu as fi reusit sa rup aceasta relatie daca persoanele din jurul meu nu m-ar fi sustinut incontinuu, pentru ca fiecare pas pe care-l faceam “inainte” erau urmati de “doi pasi inapoi” si atunci aveam nevoie de ajutor ca sa pornesc iar “inainte”. Culmea, batalia cea mai grea si mai mare am dat-o cu mine insami! Singura nu poti reusi pentru ca ranile sufletului nu se vad… te uiti in oglinda si ti se pare ca totul e OK… dar nu e asa… Pentru cine are nevoie sa faca “pasul inainte” iata adresa mea: ynador@yahoo.com
Si eu ma regasesc in acest articol al abuzului emotional. Sunt casatorita de 33 de ani si in tot acest rastimp sotul meu m-a atacat fizic si emotional. Fiind un copil la mijloc am suferit in tot acest rastimp. Acum baiatul meu este casatorit si are deja o fetita de 3 ani. Dragostea dupa care am tanjit in toti anii vietii mele s-a rasfrant asupra acestui copilas scump care imi impartaseste sentimentele. Am vorbit deja cu un avocat despre abuzul psihic al sotului meu si am tot dreptul la despartire. Dar oare singuratatea poate vindeca ranile suferite intr-o viata de om? Teama mea este ca as putea sa o pierd si pe nepotica mea, cu atat mai mult cu cat relatia cu nora mea nu este asa cum mi-as fi dorit-o. Eu o respect foarte mult si tin la ea pentru ca baiatul meu este fericit alaturi de ea, iar o mama face multe compromisuri pentru binele copilului sau. Sunt intr-o dilema foarte mare pentru ca mi-e teama de singuratate si as putea avea forta morala sa iau viata de la inceput si sa accept un alt compromis? Am nevoie de un ajutor si sfatul unui psiholog. Camelia. e-mail: camelia_cazacu2002@yahoo.com
Si eu sufar de aceste abuzuri emotionale, credeam ca numai mie mi se intampla asa ceva. Incep sa nu mai am incredere in mine, deoarece partenerul meu ma face tot timpul sa cred ca pentru orice este doar vina mea. M-am saturat de asa ceva, oricand incerc sa fac ceva frumos, reuseste sa distruga prin comportamentul sau. Daca nu era copilul la mijloc l-as fi parasit demult, asa nu stiu ce sa mai fac cu viata mea. Imi este foarte greu sa iau o hotarare, dar simt ca viata mea nu mai poate continua asa. Poate puteti sa-mi dati un sfat.
Va multumesc din suflet pentru informatiile date. A-ti facut lumina in viata mea. M-am regasit in absolut tot ceea ce a-ti scris despre abuzul emotional, in naivitatea mea credeam ca acest lucru este aproape normal. Sunt victima unei bestii de aproximativ 5 ani de zile. Plang aproape zilnic din cauza prostiei pe care am facut-o. Nu stiu cum sa mai ies din aceasta situatie mai este si un copil la mijloc. Daca nu ar fi fost acest copil sa-r fi terminat mult mai repede totul. As vrea sa consult un psiholog ceva pentru ca pur si simplu sunt terminata cu nervii. Sunt dependenta financiar de el asta ma macina enorm. Am sa incerc sa-mi gasesc un servici, eu nu ma aflu in Romania sunt in Elvetia, nu am prietenii, nu am familie, nu am pe nimeni aici. A-si vrea sa ma ajutati intr-un fel. Va multumesc acum stiu ce se intampla cu mine credeam ca eu sunt vinovata ca eu nu fac indeajuns pentru relatie, ma invinovateam pe mine.
Am trecut si eu prin aceasta situatie... aveam probleme cu ai mei cu mama in special... incerca sa-mi controleze viata... am intalnit un tip care m-a facut sa uit de toate astea dar mai tarziu s-a dovedit a fi mai rau decat ce traiam inainte... a abuzat de mine emotional in asa hal incat am inceput tratament... si inca mai tanjesc sa ajung la antidepresive desi m-am ridicat fara... e trist sa fii o victima a acestor gen de oameni... te distrug psihic, sufleteste, sunt niste monstri... degeaba incerci sa-i intelegi, cu cat dai mai mult cu atat pretind mai mult, stiu k e greu dar cine cieste acest articol si se gaseste in aceeasi situatie ii recomand sa fuga manacand pamantul...:) de langa o asemenea persoana, oricine ar fi ea sau oricate ar fi impartit cu ea.
Ma aflu in aceasta situatie, abuzatorul fiind mama mea. Desi am o varsta (25 ani) si am parasit de multa vreme casa parinteasca, ma intretin singura si am o viata separata de ea, totusi insultele, minciunile, tendintele de manipulare pe care le are fata de mine nu au luat sfarsit. Am vrut sa ma rup de ea, sa o vizitez mai rar, sa o implic in viata mea tot mai putin - dar ma simt datoare sa o ajut si sa ii fiu alaturi. Nu sunt sigura daca am sentimentul asta tocmai din cauza abuzului, sau este ceva natural. Desi pentru multi poate parea un moft, nu este o situatie placuta. Nu stiu cum sa fac incat sa nu ma mai insulte, sa nu mai pandeasca ocaziile de a-mi demonstra ca nu sunt buna de nimic. Precum este de asteptat, nu stau grozav la capitolul stima de sine. Ar fi fost grozav daca ati fi aratat si cateva solutii pentru asta.
Foarte interesant ... imi folosesc aceste informatii
da, e foarte adevarat, si chiar un sfat as vrea sa dau in privinta celor care sunt abuzati.. sa fie ff increzatori in ei, si sa se simta puternici ca realizeaza ceea ce'si doresc, sa fie mereu optimisti.
Toata lumea discuta de abuzul sotilor asupra sotiilor. Nu se gaseste numeni care sa discute si despre abuzul emotional al sefilor(patronilor) fata de angajatii lor. Lipsa locurilor de munca ii fac pe acestia sa sufere pana cand se trezesc cu tulburari anxioase si chiar depresii. Eu m-am imbolnavit de tiroida. Continui sa suport , deoarece nu am alta alternativa.
Nu sunt de acord sa stai sa suporti abuzurile unei persoane.La primul abuz fizic ,o palma data de sotul meu,l/am parasit imediat fara nici o parere de rau.Daca acceptam boala se agrava cu toate ca am inceput totul de la o Astazi sunt fericita alaturi de copilul meu si sunt linistita.Le spun tuturor femeilor sa nu accepte umilinta,teama ,agresivitatea injuraturile etc........
este f greu de luat decizii. si eu trec prin aceste abuzuri emotionale si nu stiu ce sa fac. depind f mult de el, avem si 2 copii, ne ofera si absolut tot ce avem nevoie insa, abuzurile verbale(caci despre asta este vorba in cazul meu) ma innebunesc!simt cum incet ,incet o iau razna si as face orice(as lua-o de la capat) sa scap de aceste abuzuri chiar daca va fi f greu ptr k suntem obisnuiti cu un standard de viata mai superior(daca se poate spune asa),si cu toate astea,as renunta la tot de dragul unei vieti linistite! dar oare voi face fata linistii si singuratatii pt k implicit viata devine altfel. "rau cu rau da mai rau e fara rau" cred ca mi se potriveste mie; e f greu de luat o decizie finala . ce ma sfatuiti cu toate k subiectul este mult mai amplu si are o gramada de subiecte de abordat.
Sunt profesor si asist neputincios la abuzul emotional major in sistemul de invatamint.Efectele sunt din ce in ce mai grave.Pe cind o inviorare psihologica a celor implicati????
am trecut si eu prin asa ceva. DEcizia mare pe care am luat-o cand am avut puterea a fost sa imi iau copilul si sa plec, Am schimbat orasul, casa, serviciul si pot sa spun ca ne este mai bine, mult mai bine pentru mine si copilul meu. Dupa 9 luni de la despartire am introdus si actiunea de divort. Acum sunt un om liber si puternic , increzator in fortele proprii. Adevarul este ca ma mai incearca sentimente de aduceri aminte a multor momente frumoase petrecute impreuna dar ... viata merge mai departe. Sfatul meu pentru femeile care se afla intr-o situatie asemanatoare este, sa creada in fortele proprii sa infrunte adevarul si sa aiba puterea sa mearga singure mai departe. Femeile sunt mai puternice decat barbatii.
Sunt intr-o asemenea situatie si imi lipseste curajul de a lua o decizie.Ajutati-ma cu un sfat, va rog!
Oare noi femeile gresim cand iubim sincer si oferim totul? De ce este atat de greu sa-ti respecti partenera de viata?Este si mai greu atunci cand exista si un copil nevinovat la mijloc.
nimeni nu recunoaste dar cel puin 60% dintre femei sufera din aceasta cauza. societatea a deformat imaginea femeii si nu avem ce face.
Abuzul emotional se poate manifesta de ambii parteneri.Cel care domina are uneori si probleme psihice.Sunt cazuri care prin trecerea timpului devin cronice .Este un subiect interesant care merita mai multa atentie,atat pentru implicatii cat si pentru solutii.
Ma regasesc foarte bine in tot ce am citit mai sus si in plus sufar si de o tulburare anxios-depresiva cu atacuri de panica.Abuzarea emotinala imi accentueaza stare de rau.Ce pot face?Unde sa ma adresez?Ma puteti ajuta?
Posteaza comentariu