Tema violentei domestice pare sa fie la moda in aceste zile. Totusi se prefera tratarea ei din urmatoarea perspectiva: violenta domestica este ceva de condamnat, pentru ca are efecte negative. Ceea ce mi se pare ca se omite este faptul ca violenta domestica este un simptom al relatiilor de cuplu, al domesticului. Tendinta de a izola psihologicul este atat de puternica, incat si atunci cand acesta este invocat, pare a face parte din alt scenariu - dintr-unul care nu are legatura cu ideea de cuplu.
Care este principala problema? Anularea matricei de cuplu.
Aceasta atitudine este una cel putin naiva din punct de vedere psihologic. Ea se bazeaza pe studii sociologice, statistice, care anuleaza statutul de fiinta umana a ambilor parteneri si, mai ales, a cuplului ca atare. Aceste elemente exclud caracterul de unicitate al fiintei umane, conducand-o intr-un soi de societate etalon. Ceea ce exclude sociologia este inconstientul.
De asemenea, consider ca aceste campanii impotriva violentei domestice sunt si o modalitate de caricaturizare a psihologicului. Puteti gasi pe Internet urmatoarea afirmatie: ca ar exista mitul conform caruia femeii i-ar placea sa fie abuzata. Aceasta propozitie este absurda, deoarece ar presupune ca o femeie violata ar simti placere in timpul actului sexual. Aceasta placere, presupune propozitia, ar fi una traita la nivel constient.
Eu nu cred ca exista vreun psiholog care sa considere aceasta idee ca fiind valabila. Poate ca aceasta teorie pleaca de la urmatoarea ipoteza - ca exista o anumita fantezie in care se infatiseaza imaginea unui barbat puternic, violator. Aceasta satisfacere a fantasmei este o parte din actul abuzului. A reduce actul violului la aceasta fantasma sau a-l elimina total mi se pare o eroare majora.
Violenta domestica este un element al relatiei de cuplu. Dupa cum spune si numele, presupune o relatie domestica intre doi oameni, bazata pe violenta. Atunci cand vorbim despre acest simptom, vorbim despre cei doi oameni, impreuna. Anularea acestui aspect este, din pacate, principala omisiune a campaniei impotriva violentei domestice. Aceasta creeaza imaginea unui agresor si a unei victime care, prin faptul ca sunt agresor si victima, traiesc impreuna fara ca unul dintre ei sa fie de acord. Acest lucru este, practic, imposibil.