Singuratatea o stare de fapt

A fi singura este o stare. A fi cu cineva este o alta stare. A fi singura cu cineva devine o a treia stare iar a fi fara acel cineva insa sa nu te simti singura pare sa fie o stare aparte si diferita de precedentele trei. Poate parea cumva ciudat insa asa stau lucrurile in viata ta, in lumea ta, in existenta ta.

Indiferent de cuplul in care esti sau de persoana cu care esti te incadrezi in una din aceste situatii. In situatii psihoterapeutice se ajunge cel mai adesea doar daca te simti singur si esti si fara partenerul real. Desi exista cazuri din toate categoriile mentionate pana in prezent. De ce aceasta? Pentru ca scopul principal al psihoterapiei nu il constituie tratamentul unei stari.

Asadar 4 situatii, fiecare din ele se bazeaza pe imbinarea dintre cele doua componente esentiale ale unei situatii realitatea si simtirea. Desigur situatia este usor fortata pentru ca este constituita astfel pentru a putea capata o forma matematizata pentru ca in realitate sunt doua forme de resimtire a situatiei una interioara, bazata pe relatia cu propriul eu (a te simti singur sau a nu te simti singur) si una in realitate a fi cu cineva sau a nu fi cu cineva.

Intre acestea exista multe situatii intermediare care fac ca lucrurile sa fie mult mai amestecate. De asemenea, in viata obisnuita exista numeroase alte persoane pentru care aceasta "(non)singuratate" sa capete diferite forme. Totodata in cadrul fiecarui cuplu, exista momente ce pot sa fie numite ca fiind de "singurate".

Observand situatiile diferite prezentate putem afirma ca mereu exista nevoia ca la ceea ce este in fiecare, ca investitie se simte nevoia de a da o forma in afara, in persoana celuilalt. Dar fiecare din siuatiile de mai sus sunt diferite, incurcate pline de sentimente variate. Am putea spune ca doua din aceste situatii par a fi in conformitate sa fii singur si sa nu fii cu cineva, respectiv sa fii cu cineva si sa te simti impreuna.

Desi apare aceasta conformitate intre ceea ce este si ceea ce se simte este cazul cel mai frecvent intalnit intr-o relatie psihoterapeutica. Poate pentru ca atunci cand suferinta este asumata si confirmata de mediu, de ceea ce vezi, de ceea ce se intampla motivele pentru a cobori in tine devin clare. Poate pentru ca pare atunci o actiune logica, in conformitate cu ceea ce se petrece.

Cazurile 1 si 4 par cumva din alte sfere, accentul punandu-se pe alte trasaturi, nemultumiri, dificultati din viata. In general, oamenii par sa fie decisi atunci cand primesc un dublu feed-back unul interior (simt ca nu este bine) si unul exterior (lucrurile stau asa).

Dar cred ca merita sa stam si sa ne intrebam daca exista aceasta calitate a multumirii de sine si a nemultumirii de sine de a avea doua capete unul interior si unul exterior. Pentru a evita una din cele 4 situatii descrise mai sus o persoana apeleaza la tot felul de variante ajutatoare. Imagineaza o anume persoana sau cauta in real o persoana de tranzitie, se ascunde de ceea ce simte, etc. Eurile au multa imaginatie in structurarea unor metode de evitare.

Solutia aici pare suficient de simpla. Tu in ce caz te incadrezi in fapt daca eliminam ambalajul? Si daca ai ajuns intr-o anumita situatie de ce esti aici? Cum se face ca ai ajuns aici si care este mecanismul prin care ai obtinut aceasta situatie. Raspunsul este mult mai important decat situatia in sine.

In rezumat? Tu cine esti?

1. Sa fii cu cineva si sa te simti singura
2. Sa fii cu cineva si sa nu te simti si sa simti ca esti impreuna cu el
3. Sa nu fii cu cineva si sa te simti singura
4. Sa nu fii cu cineva si sa simti ca nu esti singura