Sexul psihologic versus sexul biologic

De ce unii barbati prefera treburile casnice, iar unele femei sunt cele care asigura securitatea familiei? Deoarece sexul biologic incepe sa se diferentieze din ce in ce mai mult de sexul psihologic. Sexul biologic (identitatea de gen sau sexuala) este definit diferit de sexul psihologic, exprimat prin comportamente de tip masculin si, respectiv, feminin.
Formarea sexului psihologic incepe de la identificarea copilului, inca de mic, cu "a fi baiat" (masculinitate) si "a fi fata" (feminitate) prin procesul de socializare timpurie (jucarii, imbracaminte diferite, asteptari de inalta distinctivitate din partea parintilor si a celor apropiati) pana la statusuri si roluri sociale specifice (in munca, context domestic si altele) si general sociale (in viata publica si politica).


Cum se stabileste identitatea sexuala?

Identitatea sexuala a fiecarui individ nu este o problema de optiune proprie. Dupa maxim 14 zile de nastere, in conformitate cu aparitia si conformatia organelor genitale se declara sexul legal (baiat/fata), inscris in certificatul de nastere.

Societatea il recunoaste pe individ ca apartinand unuia din cele doua sexe. Sexul legal si sexul social sunt impuse de societate, pe baza aspectului exterior, aparent normal, al organelor genitale.

Identitatea sexuala si constiinta ei se formeaza insa printr-un proces de socializare sexuala, particularizat de la un individ la altul.


Ea se construieste treptat sub influenta mediului, a anturajului, a numelui ca si prin rolurile si experientele pe care fiecare le integreaza in contextul cultural si educational specific.

Toate acestea ofera copilului un model comportamental de dezvoltare, identificare, orientare si apartenenta psihosexuala.

Este posibil ca o serie de factori biologici si psihosociali negativi sa modifice, intr-un sens sau altul, elaborarea si modelarea constiintei identitatii sexuale si a comportamentului sexual, corespunzator acestei identitati.

Polarizarea psihosexuala nu este adesea un proces lin si previzibil, confruntandu-se si cu unele dificultati in stransa legatura cu formarea identitatii de sine.
 

Identitatea feminina versus identitatea masculina

Identitatea feminina se dezvolta mai repede decat identitatea masculina. Unele studii au gasit ca fetele provenind din familii cu parinti divortati isi gasesc mai repede identitatea feminina, desi se expun de timpuriu maternitatilor neacceptate social, fie prostitutiei.


In societatea contemporana, fetele, mai mult decat baietii, resimt criza de identitate prin conflictul de rol, legat de "mistica feminitatii" si invatarea unor roluri specifice baietilor. Imaginile familiale, care reflecta rolul traditional al femeii, complet absorbita de treburile casnice si supusa sotului, intra in conflict cu imaginile mediatizate in care femeia apare tot mai mult angajata in relatii sociale si politice, egala cu barbatul, sau in care femeia devine "sex-simbol".


Adolescentii

Adolescentii de azi totusi nu sunt suficient polarizati feminin sau masculin, ceea ce ridica unele probleme privind acceptarea lor sociala, dar si autoacceptarea. Stereotipiile negative sociale, cum ar fi: persistenta mentalitatii privind inferioritatea sexului feminin celui masculin sau blamarea preferintei baietilor pentru jocurile cu fetele sau blamarea absentei aspectului atletic la baieti sunt prezente in studiile barbatiilor si femeilor.  


Feminitate - masculinitate

Studii recente arata ca barbatii preiau din ce in ce mai multe activitati domestice (gatit, spalat, ingrijirea copiilor), iar femeile se simt atrase tot mai mult si practica activitati destinate pana atunci doar barbatilor (legislatie, administratie, medicina, pilotaj etc.).

Rolurile masculine si feminine s-au schimbat mult fata de trecut.
Noul ideal marital este egalitarismul sex-rolurilor in toate dimensiunile vietii sociale, inclusiv cea intima. Aceasta implica o participare egalitara din partea sotilor, intr-o cooperare privind suportul financiar, ingrijirea domestica si ingrijirea copiilor.
 
Femeia accede la egalitate si in privinta comportamentului sexual si a gratificatiilor, ca si in luarea deciziilor familiale. In ciuda tendintei de egalizare a sex-simbolurilor, multe persoane se  simt confortabile asumandu-si sex-rolurile traditionale. Ambii soti au posibilitatea de a-si urma propriile interese, fara a avea sentimentul ca sunt presati de expectatiile de sex-rol.

In noile conditii atat barbatii, cat si femeile au primit mesaje contradictorii din partea societatii. Femeia a fost incurajata sa fie chiar mai mult decat barbatul, orientandu-se spre cariera profesionala, competenta, competivitate si chiar agresivitate. Totusi, daca ea obtine un nivel crescut de succes in cariera se asteapta ca ea sa fie considerata  "nefeminina".


Barbatul a fost stimulat chiar sa fie mai mult decat femeia, adica grijuliu, emotional, expresiv si sensibil. Daca el merge prea departe in acesta directie este vazut ca "imbrobodit".

Atat feminitatea, cat si masculinitatea se autodefinesc din perspectiva vechilor clisee, tinand cont de faptul ca nici barbatul si nici femeia nu pot fi pentru mult timp inlocuitori totali ai celuilalt sex - ei doar isi imprumuta rolurile traditionale de sex. Dar aceasta schimbare poate conduce la conflicte, atat in cadrul personalitatii fiecaruia (masculina si feminina), cat si la nivelul relatiei lor de intimitate.

 

Comentarii (7)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • Floryn pe 27 Mar 2009, 17:19
    De ce nu?

    Mie nu mi se pare nimic iesit din comun. Adica niciodata nu se stie cand se intorce viata si te trezesti ca te simti mai mult barbat respectv femeie. Poate este doar o faza a sexualitatii personale si asta nu insemna ca daca te simti barbat sau femeie este neaparat sa faci o operatie de schimbare de sex. Eu am trecut prin asa ceva si probabil voi mai trece. Uneori este mai greu deoarece parca simti ca dorinta de a te schimba in ceea ce te simti este mai mare si poate pe moment iti poate face rau. Ficare dintre noi avem personalitate sexuala diferita si putem sa o traim cum vrem!

    0
    0

  • missy pe 25 Sep 2008, 20:10
    Pentru "adavarat"

    Nu cred ca e normal asa ceva, cel putin nu in asa masura.

    0
    0

  • cristina pe 25 Nov 2006, 00:43
    adevarat

    este adevarat ceea ce se scrie in acest articol!eu sunt femeie si imi place sa ma comport ca un barbat.Prefer mai degraba decat sa calc sau sa fac curat sa intru pe calculator si sa caut tot felul de informatii utile,sa studiez si chiar sa lucrez pentru serviciu.Sunt atrasa de gesturile barbatesti pe care le mai si folosesc.De mica mi-am dorit sa fiu baiat si imi pla ce in anumite momente sa ma comport ca un barbat

    0
    0

  • Claudia Ancan pe 21 Aug 2006, 12:32
    greu

    Habar nu am, de asta si scriu. Ceea ce am putut sa observ este ca, in general, oamenii si nu numai barbatii prefera sa nu faca nimic. Daca s-ar putea sa nu-si asume nici un rol, sau in orice caz, orice activitate in familie este perceputa ca o munca. Cineva a zis ceva de cei sapte ani de acasa. Si nu numai. Un lucru foarte important ar fi ca scoala romanasca sa nu mai puna accentul numai pe instructie si pe toceala, ca de exemplu ce a facut Fefeleaga in nu stiu ce nuvela de acum 100 de ani si altele asemenea. Ar trebui pus mai mult accentul pe educatia civica, educatia in familie, iar manualul bunelor maniere ar trebui sa constituie obiect de studiu in scoala, nu o ora prapadita de dirigentie si aia de multe ori inlocuita cu o consultatie la matematica.

    1
    0

  • Ira pe 10 Mai 2006, 22:12
    se mai poate

    Sar putea de introdus mai mult!!!Asta e prea putin pentru a cunoaste totul despre femei si barbati!Oricum e bine

    0
    0

  • dana pe 19 Ian 2006, 17:49

    Parerea mea legat de ce? Este atat de complicat si in acelasi timp atat de simplu ca este f. greu sa-ti dai cu parerea. Totusi: daca intr-un cuplu ambii parteneri respecta niste reguli ELEMENTARE si daca acesti parteneri se afla la aproximativ acelasi nivel intelectual si nu ma refer aici la scoli absolvite ci la gradul de intelegere al "lumii" din jur, atunci relatia lor nu poate fi decat aproape perfecta. Eu spun ca barbatii si femeile, noi cu totii, am inceput sa intelegem ca nu este f. important cine spala vasele sau cine pregateste astazi masa. Important este cu totul altceva intr-un cuplu, de exemplu: sa te duci cu drag acasa pentru ca ai cui spune TOT si acea persoana chiar te asculta, te intelege, te respecta, te incurajeaza sau te consoleaza. Acea persoana este la fel de deschisa ca tine si totusi acea persoana nu este un imbrobodit. Acea persoana este SOTUL MEU. Mentionez aici ca am 40 de ani si sunt la a doua casatorie.

    1
    0

  • alta dana pe 19 Ian 2006, 17:49

    parerea mea este ca totul se reduce la cei sapte ani de acasa : indiferent ca este barbat sau femeie ( sexual sau psihologic ) trebuie sa stie cum si sa vrea sa-si respecte partenerul .Pacat ca nu toata lumea stie ca nu e important cine spala vasele si cine pregateste masa . In cinci ani de casnicie singurele doua treburi casnice pe care am reusit sa le transfer sotului sunt spalatul papucilor si piata de sambata dimineata . Am 34 ani si sunt la prima casnicie .

    0
    0

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod