Relatiile de cuplu - intimitate

Intimitatea fizica si psihica devine foarte bogata in schimburi, facand indragostitii sa traiasca o stare de beatitudine izvorata din fuziunea dintre cei doi.

Indragostitii devin mai receptivi, mai deschisi si mai generosi nu numai fata de partenerul(a) lor, ci si fata de intreaga lume. Bucuria de a trai si fericirea pe care o simt ating cote maxime, totul putand fi posibil.

Acesta stare ascunde in sine pe langa potentialitatile unei intimitati perfecte si germenii distrugatori care, incetul cu incetul, vor perturba relatia pentru ca, in cativa ani – de la unul la opt ani – sa conduca cuplul catre criza.

Odata cu trecerea timpului, frumoasele sentimente ale starii de gratie incep sa se erodeze, autentica personalitate a fiecarui partener reapare si se reafirma. Incepem sa il vedem pe celalalt asa cum este, observam ca nu este tocmai asa cum il credeam, ba chiar diferit. Deziluziile, deceptiile incep sa ruineze relatia care pana nu de mult era perfecta.

In aceasta etapa, daca partenerii doresc sa isi salveze intimitatea, e necesar sa inteleaga ceea ce li se intampla, pentru a putea apoi sa treaca la un nou stadiu al iubirii, de la starea amoroasa la adevarata iubire.

Pentru a intelege cauzele care conduc un cuplu spre impas, trebuie sa vedem ce se intampla mai intai la inceputul relatiei.

Cei doi indragostiti proiecteaza propriile fantasme asupra persoanei iubite, fiecare vazandu-si partenerul nu asa cum este in realitate, ci asa cum viseaza el sa fie, ignorand acele trasaturi care sunt mai putin placute. Pe de alta parte, pentru a place celuilalt, partenerii isi vor modifica personalitatea pentru a se conforma dorintelor si nevoilor celuilalt, diminuand trasaturile care pot crea neplacere si accentuandu-le pe cele care par sa placa.

Acest lucru se intampla pentru ca, aflati intr-o perioada de debut a relatiei, celor doi parteneri le este dificil sa cunoasca cu adevarat nevoile si dorintele celuilalt, si drept urmare, imprumuta propriile asteptari.

In timp, fiecare se va elibera de imaginile pe care si le facuse despre el partenerul si va incerca sa isi recapete adevarata identitate. Acest lucru poate conduce la aparitia conflictelor si certurilor.

Este nevoie de curaj pentru afirmarea propriei autenticitati ,chiar cu riscul de a nu mai fi agreati sau chiar de a fi parasiti. Acceptarea realitatii, trezirea din propriul vis si acceptarea celuilalt asa cum este, inclusiv cu defectele lui- poate salva cuplul, adevarata iubire facandu-si locul de data aceasta pe temeiul unor elemente reale.

Dorinta tinerilor indragostiti de a deveni similari prin copierea atitudinilor, felului de a gandi, limbajului, apropierea de emotiile si gandurile celuilalt, fac ca treptat sa dispara propria identitate, renuntand la asteptarile personale si uitand de propriile placeri, limitand expresiile personale. Cei doi copiaza unul de la celalalt ceea ce le place mai mult. Traind impreuna, partenerii, spontan, sfarsesc prin a se asemana.

Tot ceea ce ne atragea odata, dispare datorita contopirii reciproce. Dorinta de a-l cunoaste pe celalalt, de a-l asculta, de a ne face cunoscuti, excitatia sexuala, tot ceea ce constituia motorul relatiei se stinge treptat in absenta diferentei. Asemanarea dintre parteneri va determina pana la urma cautarea in afara cuplului a unei persoane diferite, care sa nu coincida cu sine.

Diferentele care apar in relatia de cuplu nu pot fi decat benefice, tocmai aceste diferente creand atractia, curiozitatea si dorinta. Gasirea si pastrarea propriei identitati, face ca fluxul iubirii sa nu se opresca.

Dezvoltarea propriei intimitati, prin crearea unui timp personal si activitati private, concentrarea asupra propriei persoane, preocuparea pentru propria stare de bine va conduce la sporirea intimitatii intre doua individualitati distincte, puternice si independente.

Cedarea propriei libertati celuilalt conduce la pierderea personalitatii. Dependenta izvorata din nevoia de a fi iubit neintrerupt si neconditionat nu fac decat sa-l epuizeze si sa-l sufoce pe partener. Posesivitatea il transforma pe partener in proprietatea noastra.

Stadiul critic este cel in care divergentele de gust, de gandire, de obiceiuri va genera opozitii, ostilitate, conflicte si resentimente.

In acest stadiu izbucnesc o serie de frici venite din: teama fata de un viitor nesigur si imprevizibil, din instrainarea fata de partener care devine o persoana de nerecunoscut, din durerea provocata de nevoile afective neimplinite si de frustrarile sexuale, din indoiala fata de propria noastra valoare.

Toate aceste frici pot redeschide rani pastrate in noi inca din frageda copilarie, cand parintii nostri nu au raspuns nevoilor noastre de iubire sau de apreciere, cand am fost poate parasiti chiar si pentru un moment, cand nu am primit tandretea asteptata, ori lauda sperata.

Evolutia va determina cuplul sa treaca de la vechea intimitate la una noua.

Criza ofera prilejul de a ajunge la adevarata iubire, construind o alta forma de relatie. Pentru aceasta este nevoie, mai intai de toate, sa devenim o entitate distincta, plina si autonoma, sa ne dezvoltam pe deplin personalitatea.

Cu cat fiecare dintre parteneri va fi mai distinct si mai implinit, cu atat interesul celuilalt se va mentine, iar dorinta va fi mai activa. O asemenea relatie va fi una adevarata, bogata si temeinica.

Capatarea propriei identitati se realizeaza prin dobandirea propriei autonomii - traind pentru noi, pentru a fi fericiti, oferindu-ne ragaz pentru noi, un spatiu al nostru, implicandu-ne in diverse proiecte personale. Acest lucru nu inseamna ignorarea celuilalt si trairea intr-o independenta totala.

Indragostitii autonomi continua sa aiba multe de impartasit, fiind legati unul de altul la un nivel mult mai profund, bucurandu-se de intimitate fizica si psihica, participand la diverse proiecte comune.

Iubirea autentica inseamna sa-l ajutam pe celalalt sa se implineasca, sa-i respectam libertatea, sa protejam relatia si sa avem grija de ea.


Psiholog Paul Apostica , Clinica AQUAMARINE