Poveste adevărată: O urăsc pe iubita prietenului meu!

Mulţi spun că nu poate exista prietenie platonică între un bărbat şi o femeie, pentru că întotdeauna ar putea interveni o potenţială atracţie fizică, iar sexul, se ştie, ca şi banii, strică prieteniile.

Eu am reuşit să contrazic o vreme această teorie, până când sexul într-adevăr mi-a stricat relaţia cu cel mai bun prieten pe care l-am avut vreodată. Dar nu faptul că el a făcut sex cu mine, ci faptul că a făcut cu alta.

Când l-am cunoscut pe Sorin, eram cam depresivă din cauza unui individ de care mă amorezasem şi care mă părăsise. Sorin era mai mic ca mine cu 7 ani, practic un puşti, după standardele mele de atunci. Eu aveam 30 de ani, iar el 23. Ce să discuţi cu un puşti?, mi-am zis multă vreme în timp ce el mă curta.

La început, el a văzut în mine femeia matură cu care ar fi vrut să se combine. Şi şi-a pus la bătaie tot arsenalul de cuceritor. Sorin era un om excepţional, cum nu mai întâlnisem niciodată. Practic băiatul ăsta m-a învăţat să fiu mai bună. Înainte de a fi orice, am învăţat amândoi să fim buni prieteni, şi asta fără să vrem. Din dorinţa lui de a mă cuceri, şi din a mea de a pierde timpul în compania cuiva, ca să uit de iubirea mea eşuată, am început să petrecem mult timp împreună. Să ieşim la concerte, la filme, să facem sport împreună, să gătim, să mergem în excursii. Eram ca un cuplu, din care lipsea sexul. Am fost până la urmă şi iubiţi, dar pentru scurtă vreme, şi de comun acord am decis să rămânem doar prieteni.  Iar  prietenia noastră a crescut şi a devenit ceva minunat.

A durat mai bine de şapte ani. În timpul ăsta fiecare a mai suferit din dragoste, s-a mai cuplat, dar constanta de care amândoi aveam nevoie era acolo între noi. Fiecare ştia despre celălalt absolut orice. Până în cele mai intime detalii.

Prietenia a continuat chiar şi după ce eu m-am căsătorit, iar Sorin a devenit astfel cel mai bun prieten al nostru, al familiei.  Filmul s-a rupt când Sorin s-a îndrăgostit, poate pentru prima dată, şi a devenit un pic mai distant cu noi. La început am pus totul pe seama noutăţii. Aşa era el, când avea o iubită nouă, o vreme îi acorda ei exclusivitate. Însă de data asta a durat mai mult şi s-a manifestat altfel. Practic era alt om. Nu mai trăia în afara orelor în care reuşea să fie cu Mariana. Nu-l mai interesau obiceiurile noastre, discuţiile, băutele, nu mai reuşeam să-l atragem cu nimic. Nici cu gaşca lui de băieţi nu mai ieşea la bere, vinerea seara, cum obişnuia de când îl ştiam eu.

Apoi s-a mutat la ea. Au devenit de nedespărţit, iar la noi venea numai în rarele momente în care ea pleca din oraş. Atunci parcă era un aparat scos din priză. Venea la noi, dar tot timpul stătea cu ochii pe telefon, în caz că primeşte vreun sms de la ea, să-i răspundă instant.
Situaţia devenise frustrantă pentru mine, mai ales, pentru că am început s-o urăsc pe individă, în condiţiile în care abia o cunoşteam. Şi o uram ca o femeie, deşi nu îmi luase bărbatul, ci prietenul cel mai bun. O crimă aproape mai mare, după părerea mea.

O vreme am avut discuţii cu Sorin pe tema asta, i-am reproşat că aruncă la coş prietenia noastră de ani de zile, şi că nu e normal să-şi pună întreaga viaţă în umbra Marianei, pentru că asta îi anihilează personalitatea, iar ea, la un moment dat, s-ar putea să nu mai aprecieze un sclav. Îmi părea rău că-i pierdusem disponibilitatea de a-mi fi prieten, dar parcă şi mai mult îmi părea rău că se distruge. Pentru că Sorin este un om minunat, dar Mariana nu-i va cunoaşte poate niciodată acea latură, pentru că el s-a transformat alături de ea într-un sclav.

Apoi am încercat să-l încurajez să ne întâlnim în patru, şi să fim astfel apropiaţi şi prieteni măcar ca şi cupluri. Nici asta n-am reuşit, pentru că de fiecare dată când plănuiam ceva împreună, Mariana găsea pretexte să anuleze planurile. Până la urmă Sorin mi-a spus într-o zi, în timp ce ne certam la telefon pe tema veşnicei prietenii neglijate, că Mariana nu este adepta împrietenirii cu „fostele” iubiţilor ei, prin urmare să nu mai încerc să ne împrietenim în patru.

Pentru mine a fost ca o lovitură de pumnal. Că Mariana e aşa de îngustă în gândire nu mă deranjează, dar că Sorin nu poate să-şi apere prietenii în faţa acestei îngustimi, asta m-a deranjat cel mai mult.

Şi astfel am pierdut cel mai bun prieten. În continuare cred în prietenia dintre un bărbat şi o femeie. Cu condiţia să nu-şi bage coada altă femeie.