Mulţi spun că nu poate exista prietenie platonică între un bărbat şi o femeie, pentru că întotdeauna ar putea interveni o potenţială atracţie fizică, iar sexul, se ştie, ca şi banii, strică prieteniile.
Eu am reuşit să contrazic o vreme această teorie, până când sexul într-adevăr mi-a stricat relaţia cu cel mai bun prieten pe care l-am avut vreodată. Dar nu faptul că el a făcut sex cu mine, ci faptul că a făcut cu alta.
Când l-am cunoscut pe Sorin, eram cam depresivă din cauza unui individ de care mă amorezasem şi care mă părăsise. Sorin era mai mic ca mine cu 7 ani, practic un puşti, după standardele mele de atunci. Eu aveam 30 de ani, iar el 23. Ce să discuţi cu un puşti?, mi-am zis multă vreme în timp ce el mă curta.
La început, el a văzut în mine femeia matură cu care ar fi vrut să se combine. Şi şi-a pus la bătaie tot arsenalul de cuceritor. Sorin era un om excepţional, cum nu mai întâlnisem niciodată. Practic băiatul ăsta m-a învăţat să fiu mai bună. Înainte de a fi orice, am învăţat amândoi să fim buni prieteni, şi asta fără să vrem. Din dorinţa lui de a mă cuceri, şi din a mea de a pierde timpul în compania cuiva, ca să uit de iubirea mea eşuată, am început să petrecem mult timp împreună. Să ieşim la concerte, la filme, să facem sport împreună, să gătim, să mergem în excursii. Eram ca un cuplu, din care lipsea sexul. Am fost până la urmă şi iubiţi, dar pentru scurtă vreme, şi de comun acord am decis să rămânem doar prieteni. Iar prietenia noastră a crescut şi a devenit ceva minunat.
A durat mai bine de şapte ani. În timpul ăsta fiecare a mai suferit din dragoste, s-a mai cuplat, dar constanta de care amândoi aveam nevoie era acolo între noi. Fiecare ştia despre celălalt absolut orice. Până în cele mai intime detalii.
Prietenia a continuat chiar şi după ce eu m-am căsătorit, iar Sorin a devenit astfel cel mai bun prieten al nostru, al familiei. Filmul s-a rupt când Sorin s-a îndrăgostit, poate pentru prima dată, şi a devenit un pic mai distant cu noi. La început am pus totul pe seama noutăţii. Aşa era el, când avea o iubită nouă, o vreme îi acorda ei exclusivitate. Însă de data asta a durat mai mult şi s-a manifestat altfel. Practic era alt om. Nu mai trăia în afara orelor în care reuşea să fie cu Mariana. Nu-l mai interesau obiceiurile noastre, discuţiile, băutele, nu mai reuşeam să-l atragem cu nimic. Nici cu gaşca lui de băieţi nu mai ieşea la bere, vinerea seara, cum obişnuia de când îl ştiam eu.
Apoi s-a mutat la ea. Au devenit de nedespărţit, iar la noi venea numai în rarele momente în care ea pleca din oraş. Atunci parcă era un aparat scos din priză. Venea la noi, dar tot timpul stătea cu ochii pe telefon, în caz că primeşte vreun sms de la ea, să-i răspundă instant.
Situaţia devenise frustrantă pentru mine, mai ales, pentru că am început s-o urăsc pe individă, în condiţiile în care abia o cunoşteam. Şi o uram ca o femeie, deşi nu îmi luase bărbatul, ci prietenul cel mai bun. O crimă aproape mai mare, după părerea mea.
O vreme am avut discuţii cu Sorin pe tema asta, i-am reproşat că aruncă la coş prietenia noastră de ani de zile, şi că nu e normal să-şi pună întreaga viaţă în umbra Marianei, pentru că asta îi anihilează personalitatea, iar ea, la un moment dat, s-ar putea să nu mai aprecieze un sclav. Îmi părea rău că-i pierdusem disponibilitatea de a-mi fi prieten, dar parcă şi mai mult îmi părea rău că se distruge. Pentru că Sorin este un om minunat, dar Mariana nu-i va cunoaşte poate niciodată acea latură, pentru că el s-a transformat alături de ea într-un sclav.
Apoi am încercat să-l încurajez să ne întâlnim în patru, şi să fim astfel apropiaţi şi prieteni măcar ca şi cupluri. Nici asta n-am reuşit, pentru că de fiecare dată când plănuiam ceva împreună, Mariana găsea pretexte să anuleze planurile. Până la urmă Sorin mi-a spus într-o zi, în timp ce ne certam la telefon pe tema veşnicei prietenii neglijate, că Mariana nu este adepta împrietenirii cu „fostele” iubiţilor ei, prin urmare să nu mai încerc să ne împrietenim în patru.
Pentru mine a fost ca o lovitură de pumnal. Că Mariana e aşa de îngustă în gândire nu mă deranjează, dar că Sorin nu poate să-şi apere prietenii în faţa acestei îngustimi, asta m-a deranjat cel mai mult.
Şi astfel am pierdut cel mai bun prieten. În continuare cred în prietenia dintre un bărbat şi o femeie. Cu condiţia să nu-şi bage coada altă femeie.
© Copyright:
Poveste adevărată: O urăsc pe iubita prietenului meu!
Mulţi spun că nu poate exista prietenie platonică între un bărbat şi o femeie, pentru că întotdeauna ar putea interveni o potenţială atracţie fizică, iar sexul, se ştie, ca şi banii, strică prieteniile.
De Oana S.
Comentarii (11)
In primul rand, omul de langa tine, sotul tau, ar trebui sa fie cel mai bun prieten, nu el iti este alaturi la bine si la greu, nu cu el iti imparti toata viata? parerea mea este ca nu il respecti, din moment ce te preocupa mai mult viata amicului. plus, daca el este preocupat numai de iubita lui, e normal, inseamna ca e indragostit, nu ca e un sclav, si ea e prioritatea lui. asa ar trebui sa faci si tu cu sotul tau!!!!
Nu pot spune decat ca esti o nenorocita si o prefacuta. Meriti din plin sa-ti ceara sotul tau divortul. Cum poti fi asa o panarama? Fata aia saraca nu ti-a luat nimic, tu vrei sa-i iei barbatul sa-l faci papusa ta, nu sa fie al ei. Ce caracter poti sa ai, josnic! Foarte bine a facut ea ca l-a pus sa intrerupa legatura cu tine! Si eu as face la fel si in plus ti-as face parul permanent daca ai indrazni sa te mai apropii de el! Panaramo!
Nu draga mea , te inseli amarnic,sa zicem ca exista prietenie intre un barbat si o femeia atata vreme cat nu vor face sex, ci nu cat nu-si va baga coada o alta femeia.Femeia aceea nu si -a bagat coada in "relatia" voastra, ci traieste o relatie cu prietenul tau,iar tu esti extrem de geloasa pt ca nu-l poti manevra asa cum vrei tu.Trist este ca tu ai viata ta si familia ta , dar in conceptia ta el nu are dreptul sa aibe o viata persoanala.Foarte urat din partea ta.
daca ati fost prieteni atat de mult timp cred ca ar trebui sa pastrezi amintirile frumoase si sa accepti ca toate pe lumea asta au un final;daca el o iubeste pe Mariana,poti sa stai si in cap, este alegerea lui indiferent cat de bine sau de rau este pentru el;asa ca respecta-i alegerea si mai bine ai grija de relatzia cu sotul tau-la un moment dat s-ar putea sa-l scoata din sarite preocuparea ta obsesiva pentru ce face fostul amic...si s-ar putea sa-ti ruinezi casnicia! gandeste-te in primul rand la tine si apoi la altii! nu suna prea altruist dar e o chestie de supravietuire!
Esti pur si simplu geloasa. Lasa-si omul sa isi vada de viata si nu iti mai baga coada intre ei.
Sunt curios ce parere avea sotul tau de mult iubitul tau prieten si de relatia dintre voi. Ati fi fost o familie mult mai fericita daca ai fi tinut si la el pe jumatate cat ai tinut si inca mai ti la Sorin. Ma rog, fiecare cu prioritatiile lui. Personal, nu concep o astfel de prietenie cu o alta femeie decat sotia mea.
o inteleg perfect pe Oana S. si ii dau dreptate! nu poti sti ce e in sufletul unui om decat atunci cand treci prin situatii de genul acesta! asa ca multa stima Oana
sunt deacord cu mariana,pu simplu motiv ca odata ce ai batut cararile unei iubite si ai simtit pacearea de a trai o experienta sexuala cu aceasta, la oricare conflict de cuplu ma poate compara cu fosta iubita ascunsa acum sub chipul "prietenei"...pina la urma orgoliul ranit al acelor sentimente care au fost odata isi vor spune cuvintul!
Nu toate femeile pot intelege genul acesta de relatii: poate din teama, poate din nesiguranta relatiei, poate din neincredere in propria persoana. Daca intr-adevar ceea ce simti pentru el este prietenie si atat nu vei incerca sa il schimbi chiar daca asta inseamna sa il pierzi. Vorba lui Gabi, are 30 de ani poate decide singur ce e bine.
Poate exista prietenie intre un barbat si o femeie dar regulile sunt foarte stricte: niciodata iubiti, niciodata sex chiar daca suntem oameni si tentatia exista. Iti spun din experienta, am un astfel de prieten de 13 ani. Dar prietenia a fost mai importanta. O data granitele astea trecute nimic nu mai poate fi la fel in acea prietenie, nici pt voi nici pt altii. Si mai trebuie foarte mult respect pentru viata personala a prietenului tau. Daca el e fericit asa trebuie sa il intelegi si sa ii fi alaturi la greu.
prietenii, dupa parerea mea, nu sunt ca niste obiecte care iti apartin.La 30 de ani, cat are acum , poate hotara singur ce e mai bine pentru el.Daca e fericit, nu ai dreptul sa te gandesti doar la tine.
Posteaza comentariu