Poveste adevărată: "Mă satur, după un an, de orice bărbat. Toţi sunt la fel!"

Am 30 de ani şi pot să admit că mă încadrez perfect în categoria care tot alege... până culege. N-am avut niciodată o relaţie mai lungă de un an de zile, şi asta mai mult din cauza mea. Pentru că mă plictisesc de îndată ce mă mut în aceeaşi casă cu un bărbat, chiar dacă poate înainte de asta eram foarte atrasă de el.

Dar după ce dorm câteva luni cu el în acelaşi pat, devenim atât de intimi încât îi cunosc mirosul, îi ştiu tabieturile, îl văd seara culcându-se în acelaşi mod, şi dimineaţa făcând aceleaşi mutre, după ce îl văd în chiloţi, în pijamale, îi mai atrag atenţia eventual să-şi mai schimbe şi ciorapii, iar dacă a mâncat gras mă mai gratulează şi cu câte un râgâit după masă, ei după toate astea mi se ia complet orice atracţie sexuală pentru acel tip. Poate fi el şi Făt Frumos.

Ştiu, poate par uşuratică, dar credeţi-mă că nici pentru mine nu e o plăcere. Presiunea socială e destul de mare. Familia mă vrea măritată odată şi odată. Drept să spun şi eu m-am cam săturat de noi şi noi începuturi, deşi unele sunt chiar reuşite. Aş vrea să am o familie, să mă stabilesc la un bărbat cu care să fac un copil şi... să trăim fericiţi până la adânci bătrâneţi.

Dar cum fac să nu mai simt indiferenţa aia rece faţă de el, după ce îmi dezvăluie toate intimităţile lui? Cum fac să-l văd din nou ca pe un bărbat, şi nu ca pe un obiect din casă, uşor de trecut cu vederea? Vă rog să mă credeţi că ajunsesem, în unele situaţii, să nu pot fi atentă nici măcar la ce spune bărbatul respectiv, atât de insipidă mi se părea convieţuirea cu el.

Ştiu, în cărţile de cuplu ni se spune că trebuie să întreţinem flacăra vie, să ne surprindem partenerii cu mici noutăţi care să întreţină relaţia şi să ne facă bucurii. Poate fi adevărat, însă dincolo de o surpriză – să zicem că mergem la un spectacol sau într-o excursie sau ne surprindem cu o poziţie nouă.. etc – asta nu durează mai mult de câteva ore sau maximum câteva zile. După asta tot aceleaşi tabieturi intervin. Tot cu acelaşi individ în pijamale rămâi, cu aceleaşi scărpinături în fund sau ... ştiţi voi, în zona din faţă, de parcă tot timpul ar trebui să le aranjezi... cu aceleaşi sforăieli sonore sau cu damfuri de bere „ca băieţii”.

O vreme am considerat că am eu ghinion şi nimeresc numai tipi care devin delăsători de îndată ce pun mâna pe o femeie. Dar în timp am observat că toţi sunt aşa. Li se pare că odată ce te-au ademenit în acelaşi cuib, gata, se pot comporta ca şi când nu mai ai cale de întoarcere. Ei bine, eu am, şi aleg de fiecare dată să o folosesc. Nu văd de ce aş tolera să trăiesc cu un individ care se scarpină în nas şi eventual după asta bagă în gură – da, greţos, ştiu, am avut un astfel de iubit, a doua zi eram plecată de la el – de vreme ce eu nu abuzez vizual de el etalându-mi prin casă diversele obiecte de toaletă intimă.

Prin urmare, doamnelor, voi cum reuşiţi să treceţi peste micile intimităţi casnice, ca să supravieţuiţi într-o relaţie? Că mie nu-mi iese, cu toate eforturile.

Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.