Când l-am cunoscut pe Andrei aveam 24 de ani, un copil de un an şi un fost soţ violent, de care abia scăpasem, cu ajutorul poliţiei şi al justiţiei. Am zis că l-am apucat pe Dumnezeu de un picior când fostul a decis să plece din ţară şi m-am simţit pentru prima dată sigură nu numai în casă, ci şi pe stradă. Andrei fusese şi el căsătorit, avea o fetiţă mai mare cu câţiva ani decât a mea şi se stabilise la muncă în Germania. Totuşi, venea acasă destul de des, cel puţin de două-trei ori pe an, aşa că începutul relaţiei noastre a fost exact ce aveam nevoie: un bărbat bun, nu prea insistent, care a ştiut să-mi acorde timp, răbdare şi afecţiune, cât să pot trece peste groaza de a o lua de la capăt cu altul.
Relaţia asta la distanţă a durat vreo doi ani, timp în care eu m-am convins că el este bărbatul după care vreau să merg şi la capătul lumii şi am început să-l iubesc. După modul în care mă trata eram sigură că el e omul lângă care voi îmbătrâni şi cu care voi mai face şi alţi copii.
Totuşi, viaţa avea să-mi demonstreze că în materie de bărbaţi era bine să fi rămas la prima mea părere: să nu ai niciodată încredere în ei.
Dacă în primii ani de relaţie principala noastră problemă era birocratică – eu nu puteam să-l urmez în Germania, pentru că nu aveam voie să scot copilul din ţară, fără acordul fostului soţ - după o vreme problema a început să fie alta. Un timp ne-am consolat cu întâlnirile la mijlocul distanţei dintre noi sau cu venirile lui în ţară. Nu erau suficiente, pentru o femeie îndrăgostită, dar era ceva. Credeam că lucrurile se vor aranja în timp.
Apoi, după vreo trei ani am reuşit să smulg de la fostul soţ promisiunea că îmi semnează să ies cu copilul din ţară, dacă merg să trăiesc cu el o vreme, în Franţa. Am făcut-o şi pe asta, chiar dacă cu groază. Să fii îndrăgostită de un bărbat şi să fii nevoită să locuieşti câteva luni cu altul sub acelaşi acoperiş, credeţi-mă, e iadul pe pământ. Mai ales că fostul soţ încerca să-şi apropie copilul. Acum era schimbat, dar violenţa mocnea undeva, în limbaj, în atmosferă. Iar fiica mea, de trei ani deschisese ochii pe Andrei, şi-l considera aproape tată.
Perioada petrecută în Franţa a fost cumplită, dar s-a terminat neaşteptat în ziua în care fostul soţ a trebuit să plece în Africa, cu job-ul. Pur şi simplu într-o zi şi-a făcut bagajele şi mi-a spus să fac ce mă taie capul, că el trebuie să plece, iar noi putem să ne ducem la dracu, că şi aşa nu-l vrem. Îşi dăduse şi el seama, după luni de zile, că nu avem nicio şansă.
Pentru mine a fost un moment greu atunci, pentru că nu aveam job, iar în Franţa nu puteam să rămân aiurea. Primul gând a fos să merg în Germania la Andrei, dar orgoliul m-a reţinut. Să nu-i fiu povară, cu un copil care nu era al lui. Aşa că m-am întors acasă, dar cu speranţa şi aproape siguranţa că Andrei avea să ne recupereze şi să ne cheme la el. Relaţia noastră se răcise un pic în lunile din Franţa, deşi nu-i dădusem niciodată de înţeles că m-aş întoarce la fostul soţ, dar, cine ştie ce poate fi în capul unui bărbat gelos? Aşa credeam, că Andrei e gelos.
Revederea cu el a fost minunată. Când a venit de sărbători în ţară am avut senzaţia că practic reluăm lucrurile de unde le lăsasem. Iubirea era tot acolo. I-am spus că acum nu mai sunt legată de un act, că o am pe Ina pe paşaport şi pot oricând pleca cu ea din România. N-a părut dat pe spate de bucurie. A zis că încearcă să aranjeze în Germania să locuim împreună, că momentan nu se poate. Aşa că am mai aşteptat un an.
În anul următor mi s-a oferit posibilitatea să plec la un job în Italia. Am zis că iar e o ocazie să fim mai aproape. I-am spus că voi fi în Italia pentru câţiva ani, s-a bucurat şi nu prea, pe motiv că el aranjase să ne mutăm împreună, şi că acum eu vreau să stau în Italia. Nu ştiam ce să mai fac. Nici să renunţ la job n-aş fi vrut, nici oferta lui nu era foarte fermă. Aşacă am plecat în Italia. Am stata acolo doi ani cu dorul lui, tânjind după el care de fiecare dată îmi băga tot felul de motive, pentru care nu venea să mă viziteze.
Până la urmă, paradoxal, ajungeam să ne vedem tot în România, când veneam de sărbători. Deşi locuiam la distanţe mai mici acum, şi teretic nu ne mai stătea nimic în cale să ne vedem mai des, după 5 ani de relaţie am ajuns să ne vedem doar de Crăciun sau de Paşte. Am acceptat şi asta, tot cu gândul că lucrurile se vor rezolva la un moment dat.
Rezolvare care, credeam eu, a venit în vara lui 2007, când job-ul meu din Italia şi-a deschis o filială în Germania, chiar în apropiere de oraşul în care locuia el. Pentru că ştiam germana am reuşit să obţin o mutare temporară acolo. Nu i-am spus lui Andrei, ca să-i fac o surpriză. Și cea suprinsă am fost eu. Pentru că în momentul în care îmi parcam maşina pe strada lui, l-am văzut ieşind din casă la braţul unei nemţoaice blonde şi înalte. I-am dat un sms şi mi-a răspuns că nu e în oraş. Deşi eu îl vedeam cu ochii mei. I-am spus că vin în oraş pentru câteva zile şi mi-a recomandat să stăm la un hotel, pentru că locuinţa lui e în renovări şi el doarme la birou, temporar.
Atunci am realizat pentru prima dată ce fel de om e Andrei. Ne-am întâlnit la un hotel, într-adevăr, şi nu i-am spus niciodată că stau de fapt în acelaşi oraş cu el, şi că pentru el am traversat continentul. Am beneficiat de dezmierdările lui, de dragostea lui afişată cu aceeaşi siguranţă, aceleaşi cuvinte mari pe care mi le spunea de fiecare dată, doar că acum ştiam că sunt false. Îmi spunea că e aproape de a finaliza o înţelegere care ne va permite să ne mutăm împreună. Dacă şi eu sunt gata să renunţ la job-ul din Italia. Cum aş fi putut să mai renunţ la unicul meu sprijin, la independenţa financiară, ca să fiu cu un bărbat care mă minţea aşa de natural?
A fost ultima dată când l-am văzut. După week-end-ul acela la hotel el a crezut că eu m-am întors în Italia. În realitate am muncit jumătate de an în acelaşi oraş cu el şi l-am văzut e câteva ori pe stradă la braţul aceleiaşi femei. Cu care cred că trăia în aceeaşi casă. După câteva luni i-am scris un email în care i-am spus că îi dau libertatea de a-şi alege o altă femeie, pentru că eu nu cred că o să pot fi vreodată cu el. I-am dat cu totul alte motive. Dar ceea ce mă face să cred că am avut dreptate să nu-i spun, niciodată, cât de mult am suferit şi continui să sufăr după el este faptul că niciodată nu mi-a răaspuns la acel email, şi nu m-a mai căutat după. Acum doi ani, când avenit în ţară de sărbători, m-a sunat ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic, şi ar fi vrut să vină la mine. I-am spus că nu sunt în ţară, şi am încheiat discuţia. Părea dezamăgit, dar s-a consolat repede.
Deşi mi-e greu, şi azi îl mai consider bărbatul vieţii mele, cred că am luat o decizie bună atunci. Nu ştiu care mai e viaţa lui acum, dar a mea e vraişte, sentimental vorbind sunt o epavă.
© Copyright:
Poveste adevărată: "Am alergat după el toată Europa!"
Când l-am cunoscut pe Andrei aveam 24 de ani, un copil de un an şi un fost soţ violent, de care abia scăpasem, cu ajutorul poliţiei şi al justiţiei. Am zis că l-am apucat pe Dumnezeu de un picior când fostul a decis să plece din ţară şi m-am simţit pentru prima dată sigură nu numai în casă, ci şi pe stradă. Andrei fusese şi el căsătorit, avea o fetiţă mai mare cu câţiva ani decât a mea şi se stabilise la muncă în Germania.
Comentarii (18)
ai facut cea mai buna alegere . pt cei care zic aici cum ca ar fi o telenovela nu este pt ca si eu am trait cava de genul.... eu am 32 de ani , el avea 27 , sa dus in italia de un an si acum ma cauta , dar nu vad rostul .... eu il iubesc ca asa e inima iubeste pe cine vrea ea , sufar , dar am rupt rel cu el cam de la 2 luni cand a plecat . sunt barbate care cred ca vb frumos cu o femeie o tin ocupata sa ii astepte pe ei , dar ei departe de casa isi traiesc viata ... pe mine ma tinea doar de sprijin sa se planga ca e greu acolo , de parca eu nu as sti ..... nu exita rel la distanta , multe familii s au despartit pe acest motiv si au ramas copii fara parinti . strainatate desparte oameni care se iubesc , din cauza guvernului ca nu ne ofera conditii de trai .... fetelor nu exista rel la distanta , e doar un joc pervers pt barbati , ca daca v ar iubi ar face orice sa fie cu voi . nu traiti cu o iluzie , cu o naluca , cu o persoana inexistenta fizic langa voi , e doar o voce care va face sa va pierdeti frumuseta si teneretea. bafta fetelor
ruptura sa produs atunci cand tu te-ai dus sa stai in franta cu fostul sot! deci pe actualul l-ai inselat cu fostul!!! si tie ti se pare corect, hm, motive ai avea tu ca nu stiu ce , ca nu stiu cum..bla bla bla! cum ti-asterni asa dormi ,iar cu increderea in barbati, hm , ce incredere vrei sa-ti fie acordata tie prin ce ai facut? ca sa nu spui ca nu ai mai avut rel cu nici unul in perioada aceea separata in care erati! asadar ...... laso asa si mai putin public !254D
Nu mi se pare deloc banala aceasta poveste,am trait ceva asemanator cu ceva timp in urma,aveam tot 24 de ani la divort si-am ramas cu un copil fara un leu in buzunar....e mult de povestit nu-mi place sa mai starnesc rani care dor atat de mult,pentru cele care critica se stie ca in general rade ciob de oala sparta.....va doresc bafta in dragoste,sa nu suferiti...cand ceva nu merge descifrati misterul repede,nu pierdeti atatia ani dupa fantasme calatoare.....am avut cateva esecuri dar pana la urma mi-am gasit jumatatea...la mare distanta de casa,hoinarind prin europa pt bunastarea copilului meu....a fost greu dar a meritat.
ma bucur ca pentru tine a fost copilul pe primul plan si vreau sa te felicit pentru acest lucru,eu cunosc multe femei care fac orice pentru barbati"uita si de propri copii" sunt foarte fericita ca inca mai exista femeii in lumea asta care nu se gandesca numai la barbatii .FELICITARII!
Da e alegerea perfecta,nu se merita,oricum nu stiu cum ai rezistat sa ai o relatie si de atata tmp cu un asfel de barbat mai bine sp in conditiile astea era logic k mai exista inca o pers intre voi,si nu mai stiu cum nu ai putut rezista sa nu ii sp exact motivul despartirii,....un mitocan asta e !
Imi pare cumva ireal, dar poate are adevar. Totusi in ziua de astazi exista internet, unde poti cauta pe oricine dupa nume si diverse particularitati. De-a lungul a ultimilor ani, posibil ca ai fi putut realiza ca o relatie de lunga distanta e ca un "mariaj blanc" adica e nula de la bun inceput. Nu ar fi trebuit sa te amagesti de la inceput. Daca l-ai fi iubit atit de tare pe tipul din Germania ai fi plecat dupa el de la bun inceput. Intr-adevar, existenta unui copil schimba toata "geografia" sentimentala. Cred ca in realitate ai facut ce ai simtit ca e cel mai bine pt. tine si pt. copilul tau astfel incit nu considera ca viata s-a scurs in van. Altfel o relatie proasta poate duce la o suita de relatii proaste, pt. ca tu cauti un sablon defect. Posibil ca un psiholog ar ajuta sau cel putin citeva carti motivationale care sa te ajute sa te descoperi pe tine insati. Mult succes!
Doamnelor si domnisoarelor care va postati dezamagirile pe site-uri, suferintele d-voastra s-ar elimina sau ocoli in mod fericit daca veti alege sa apelati la timp la o Agentie de Detectivi.
Daca ar fi apelat la o Agentie de Detectivi Particulari n-ar mai fi trait o drama inutila ...
pentru Livia,daca tu esti asa de culta de ce ai citit acea poveste "total neadevarata" mai bine te-ai pune sa citesti o carte in loc sa intri pe site-uri care sunt "mult" inferioare intelectului tau?
stimata dna., daca tot considerati aceste povesti telenobele pt toate mamicile, nu inteleg de ce le mai citit? sa inteleg de fapt ca sunteti si dvs. o telenovista convinsa, numai ca va plac mai mult povestile siropoase cu mexicani de la TV, decat aceste "nonsensuri si minciuni" pe care oricum le citit de fiecare data!nu inteleg de ce faceti asa remarci la adresa persoanelor care citesc aceste reportaje!suntem o tara libera si fiecare face ce doreste, asa ca v-as sugera sa va vedeti barna din ochii dvs. si nu paiul din ochii celorlalti.
ce porcarie de poveste, total neadevarata. nu stiu cum nu va e rusine sa pretindeti ca telenovela asta e adevarata. oricum vad ca prinde la toate mamicile astea, telenoveliste de pe aici, femei care nu ies din casa decat la nunti si botezuri, in rest toata ziua pe net si pe la vecine barfitoare. am doar 24 de ani, dar sper ca nici la 60 sa nu am o gandire asa ingusta ca ele sa cred "povesti adevarate", pe care le gaseam in revistele pe care le citea bunica cand aveam vreo 12-13 ani. doamnelor, mai bine ati pune mana pe o carte buna, poate v-ati mai desptepta un pic si ati face diferenta in intre realitate si "povesti cu pesti". voi cititi si proastele astea care inventeaza articole, iau banii. asta e romania-un neam de prosti. poate va intrebati de ce am citit eu articolul...am citit doar primul paragraf pt a va putea da reply. imi tot apar linkuri pe facebook de la acest site de 2 bani, dar de azi o sa ma asigur ca nu mai primesc.
Buna,te felicit,esti mai tare decat iti poti imagina!Ai facut exact ceea ce trebuia,nu esti o epava,esti o femeie minunata!...da esti bun ,esti luat de prost....eu inca nu stiu ce sa fac!Mi-ar placea sa stam de vorba....
Buna draga mea,in primul rand am sa te rog sa nu te mai consideri o epava,esti inca tanara si o viata inainte,nu sepoate termina totul aici,niciodata sa nu te mai uiti inapoi daca nu a meritat,d-zeu ne poate scoate in cale omul potrivit la locul potrivit,curaj,stiu si eu ca lungirea si amanarea nu duc la nimic bun cine taraganeaza nu vrea nimic sau nu stie ce vrea asa a fost si cu acel Andrei,asa mi s-a intamplat si mie cu un individ care a amanat mereu si m-a mintit un timp,dar am simtit ca nu e ceva in regula si am pus punct,nu mai spun ca am avut o viata urata cu nemultumiri si frustrari cu primul sot,dar viata merita traita si cu speranta in suflet trebuie sa trecem peste toate,asa ca noroc sa ai............si curaj
Si eu am avut relatie la distanta 3 ani, nu merita! daca am un regret e acela ca nu i-am pus capat mai repede, dar ma si bucur ca nu a durat mai mult.Iar acum la un an dupa despartire, desi ma mai gandesc la el uneori, nu regret deloc decizia luata . Ma suna cateodata dar nu raspund, nu ma mai intereseaza. Desi multa vreme am avut senzatia ca am pierdut barbatul vietii mele, acum spun cu maxima convingere ca nu eu am fost cea care a pierdut, ci el...altfel de ce m-ar mai cauta? Pentru mine ce-i mai bun, abia urmeaza, stiu ca merit, intotdeauna am fost constiincioasa intr-o relatie, ce sa facem daca au tarate in cap si pentru niste pustoaice fara minte isi parasesc femeia? Pentru niste fetiscane de care se satura repede , si ele de ei...iar apoi regreta, cand e prea tarziu insa. Asa ca sa nu-ti para rau :)
violent* vroiam sa scriu. ma grabeam. Toate cele bune.
si sa intamplat sa ai ghinionul asta, un barbat vilent, un barbat mincinos.. de ce alegi sa te consolezi cu faptul ca esti o epava, ca e barbatul vietii tale.. dar gandeste-te ca nu ti-a impartasit sentimentele. nu vreau sa te critic dar nimeni nu va iubi in locul tau si depinde de tine incotro mergi de acum inainte. ai un copil, ai un loc de munca, iar viata sentimentala nu ar fi asa o epava daca ti-ai da seama ca meriti mai mult. nu iti plange de mila, fi tare, pentru ca ai de pierdut.. si chiar daca par banala iti spun " zambeste, nu sti cine se poate indragosti de zambetul tau".
Si eu cred ca ai luat decizia corecta, nu merita sa stai cu astfel de persoane. Nu poti avea incredere in niciun barbat :( Ei le trateaza ca pe regine doar pe acele femei care ii calca in picioare.
Eu cred ca ai facut alegerea corecta. Felicitari pentru ca ai avut puterea sa treci peste asta!
Posteaza comentariu