Neplacerile vietii in doi

Din perspectiva relatiilor de cuplu, fiecare persoana are o lista a sa in care sunt ordonate (uneori doar trecute in revista) placerile si neplacerile traiului in comun.  

Comportamentul nostru cotidian ne determina sa recunoastem faptul ca nimeni nu scapa cu fata curata atunci cand vine vorba despre aceste neplaceri, dar cu totii le putem depasi atunci cand, dupa incercari esuate, le constientizam (asta ca prim pas). Astazi vom lua in discutie doua dintre aceste neplaceri pe care le-am identificat impreuna cu oamenii cu care am avut onoarea sa lucrez in ultimii ani la cabinet. Iata ce am descoperit.

Televizorul: dusman al dragostei?

In primul rand televizorul... reprezinta, dupa cum stim principalul mijloc de distractie pentru romani. In tarile occidentale acest "inamic public" pare ca dispare incetul cu incetul din peisajul domestic. Motivatia indivizilor care traiesc in aceste tari suna in felul urmator: "...avem alte lucruri mai bune de facut, putem sa mergem sa ne plimbam in aer curat, putem viziona o piesa de teatru, putem sa vizitam un muzeu, sau pur si simplu putem sta de vorba..."

In schimb, la noi, situatia se prezinta din acest punct de vedere cu totul altfel: "ne uitam la televizor pentru ca nu vrem sa mergem la plimbare, doar suntem obositi, ca de abia am venit de la slujba...; ne uitam la televizor pentru ca nu avem chef de teatru, ... ce sa cautam noi la muzeu, si mai ales, nu stam de vorba...". "Pai iar sa vorbim?" intreaba sotul disperat butonand sonorul din telecomanda deoarece tocmai se difuzeaza ultima stire legata de al nu stiu catelea gol al echipei sale favorite. Pare ca televizorul este un dusman al dragostei si al intelegerii. Se aseaza intre tine si el, intre ea si el, se aseaza la masa cand membrii familiei mananca, sta intre copii si parinti, apare in drum cand voi doi vreti sa iesiti pe usa, sa plecati, sau sa mergeti la culcare.

Pe scurt: in viata de cuplu eliminarea din cand in cand a unui "obstacol electronic" va ajuta cu siguranta la regasirea unor momente (timp pentru voi) de onestitate si afectiune care se pierd doar in favoarea unei "sticle vorbitoare".

Incredere sau gelozie?

 
In al doilea rand va propun sa examinam ecuatia ce cuprinde increderea reciproca care constituie baza relatiilor dintr-un cuplu si...gelozia. Cea din urma poate fi privita la inceput ca ceva flatant de catre partenerul luat in vizor, dar cand ea se transforma in excesivitate uneori determina manifestari ce tin de patologic.

Daca la inceput partenerii unui cuplu nu-si fac probleme fata de gelozia unuia dintre ei, apare ulterior o incarcare, o tensiune, care va releva adevarata greutate a trairii unei astfel de situatii. Iar cei care fac parte din tagma gelosilor se aleg de obicei cu punerea in fapt a actiunii pe care doar au banuit-o, pentru simplul motiv ca partenerul sau partenera urmarit/a se va satura de acuzele aduse pe nedrept.  "A, e un pic gelos... lasa ca asta e bine!". Gresit abordata problema, gresita si prima solutie. Din punct de vedere psihologic gelozia astfel manifestata ne determina sa ne gandim la cat de slab este ego-ul celui gelos si cat de tare este supra-eul aceluiasi individ. Daca exista o strategie psihoterapeutica, atunci cu siguranta ea trebuie folosita in prezenta unui partener gelos. Acestui partener gelos putem sa-i propunem sa observe care sunt beneficiile dar si costurile geloziei... si sa se mai gandeasca. Nu este usor, dar o solutie noua poate netezi calea spre intelegere si recapatarea increderii in celalalt. Cuplul creste impreuna si daca aceasta dezvoltare include atentie si mai ales dispozitie de ascultare reciproca... ghiciti? S-ar putea ca la un moment dat chiar si gelozia sa dispara, fiind epuizate batistele de tip Iago sau zvonurile subtiri.

A pastra intelegerea si ascultarea acordate celuilalt, imaginatia si bunavointa de relationare intr-un cuplu reprezinta un fundament pentru continuarea unei istorii de afectiune reusite.

Articol realizat de Barbara Craciun, psiholog, Clinica Aquamarin