Societatea noastră ipocrită urăşte amantele. Am înţeles asta citind ce reacţii au avut multe dintre cititoarele dumneavoastră la scrisorile unor femei care au mărturisit că trăiesc cu bărbaţi însuraţi. Totuşi nu înţeleg de ce vă grăbiţi să aruncaţi cu pietre? Vi se pare că ăsta e cel mai rău dintre păcate, dar uitaţi că dacă e să existe o vină în aceste relaţii ea e împărţită şi cu bărbatul respectiv, şi cu femeia care legal îi e sortită. E o relaţie în cel puţin trei, în care fiecare deţine câte o bucată de fericire şi o bucată de păcat.
Personal nu consider că cineva are o vină, ci doar că astea sunt legile firii: oamenii devin monogami doar prin constrângere. Niciun bărbat de pe lumea asta nu va refuza o altă femeie, dacă va avea ocazia să aibă măcar o aventură, niciunul nu rămâne fidel mai mult de trei ani, cât dureaza dragostea. Aşa că nu vă amăgiţi cu morala doamnelor. Şi mai ales nu spuneţi niciodată niciodată.
Eu provin dintr-o astfel de relaţie. Mama a fost căsătorită câţiva ani. Nu s-au înţeles, soţul ei a fost şi el un bărbat ca oricare, dar care spre deosebire de alţii care au mai multe amante, el se însura cu fiecare femeie pe care o iubea. Aşa că mama a fost a treia dintr-un lung şir de neveste. Nu ştiu dacă erau disperate.
La ceva timp după divorţ, mama a devenit amanta tatei. Lucrau împreună şi s-au apropiat mai întâi profesional. Mama e arhitectă, tata inginer şi au lucrat o viaţă la un institut de cercetări din Bucureşti. Când a cunoscut-o pe mama, tata avea 45 de ani, şi era căsătorit cu o femeie mai mare ca el cu 12 ani. Era nefericit. Tot timpul fusese, de altfel, pentru că se însurase din interes. Aveau un băiat deja mare, student, şi evident nu-i mai lega nimic. Funcţia pe care tata o deţinea în institut şi în partid îl obligau să nu divorţeze, deşi sunt convinsă că de multe ori şi-a dorit asta, de-a lungul relaţiei lui cu mama.
Mama fusese căsătorită vreo trei ani, după facultate, şi era în floarea feminităţii la 30 de ani, când s-a cuplat cu tata. Diferenţa de 15 ani dintre ei aproape că nu se cunoştea, pentru că eu cred că erau suflete pereche. S-au iubit.
Am apărut eu când nu se aştepta nimeni. Mama a fost fericită, deşi pe vremea aia, în anii 70-80 era un stigmat fantastic să naşti necăsătorită fiind. Chiar dacă Ceauşescu dăduse decretul antiavort, normele morale ale societăţii pudibonde erau mai tari. Totuşi mama nu s-a ruşinat niciodată nici cu sarcina, nici cu mine. Se ajunsese ca la institut să se ştie şi cine e tatăl, normal, dar cum spuneam, funcţia lui impunea respect. Existau bârfe, normal, şi astea ajungeau mai degrabă la urechile mamei.
Venirea mea pe lume nu a schimbat ritualul vieţii lor. El trecea pe la noi câteodată zilnic, alteori la două-trei zile maximum. Ştiam, eram obişnuită că tata nu doarme la noi, dar au fost perioade în copilăria mea în care mi-am pus întrebări sau m-am revoltat. Când m-am mărit, am înţeles. Mama a fost foarte deschisă cu mine tot timpul şi nu mi-a ascuns aproape nimic. Sunt sigură că probabil fericită pe deplin n-o fi fost nici ea. Mai ales în concedii sau în perioada sărbătorilor, când era silită să se mulţumească doar cu telefoane şi cadouri neînsoţite de căldura lui.
Eu n-am fost niciodată, de exemplu, într-un concediu „cu părinţii” şi credeţi-mă că ăsta este unul dintre regretele mele. Sunt atâţia copii pe lumea asta care-şi detestă părinţii şi iau concediile în familie ca pe nişte corvoade. Eu aş fi dat orice pentru aşa ceva, dar nu am avut.
Am fost însă un copil crescut cu dragoste, chiar dacă a tatălui meu venea în rate. Nu mi-a lipsit nimic, am evoluat normal şi frumos, am dat la facultate şi am primit sprijin şi îndrumare de la ambii părinţi. Acum am o firmă de contabilitate şi sunt la rîndul meu amantă. Nu mi-e ruşine să admit. Îl iubesc pe Ion aşa că nu am de ce să mă ruşinez. Da, e însurat, da are un copil, este mai mare decât mine cu 20 de ani şi eu tehnic i-aş putea fi fiică.
Ion e însurat de 20 de ani şi îşi respcetă soţia. Spune că e o femeie de casă, gospodină, o mamă bună pentru fiul lor, dar după 20 de ani nu mai simte pentru ea nicio dorinţă fizică. Nu mai vede dincolo de gospodina din ea şi femeia atrăgătoare şi sexy. E ceva natural, nu trebuie să ne revoltăm. Deja intuiesc că mă condamnaţi. Înainte s-o faceţi puneţi-vă un pic în locul meu. Sau în locul lui. Ce aţi prefera, să divorţeze? Ar fi mai moral din punctul vostru de vedere? Viaţa sexuală nu se termină odată cu încheierea dorinţei pentru celălalt.
Sunt tânără, am 28 de ani, nu am fost căsătorită niciodată pentru că nu am simţit nevoia. Niciunul dintre bărbaţii cu care am avut relaţii (două serioase până acum) nu m-a cerut de nevastă, dar nici eu nu m-am grăbit să disper că n-au făcut-o. N-a fost să fie. Am o meserie bună, câştig bine, am casa mea, maşină, toate făcute prin forţe proprii, adică cu capul, nu cu fundul, cum greşit s-ar putea trage concluzia.
Când l-am cunoscut pe Ion a fost atracţie la prima vedere. E un bărbat încă frumos şi în putere, are 48 de ani, şi ştie să se poarte cu o femeie. Ştiu că relaţia noastră nu se va finaliza cu o căsătorie, nu-mi propun să-l iau din familia lui, nici el nu vrea asta. Suntem doi oameni care se atrag reciproc şi care trăiesc împreună ceva frumos. Cât va dura. Poate că mai devreme decât îmi propun o să apară şi în viaţa mea bărbatul care să mă facă să mă mărit. Cine ştie? Dat fiind că nu cred în dragoste până la moarte şi căsătorii aşijderea, mi-e greu să mă gândesc la asta. Dar nu exclud ipoteza că voi încerca. Probabil că şi căsătoria e ceva la fel de natural ca şi preacurvia.
Mama a fost o viaţă întreagă amantă. Până la urmă relaţia ei cu tata s-a transformat tot într-un soi de căsnicie. Doar că e neoficială. El continuă s-o viziteze şi azi, regulat, îşi beau cafeaua împreună aproape în fiecare dimineaţă, când el spune acasă că merge să ia aer sau să facă piaţa. Poate că soţia lui ştie. De fapt, mi-e greu să cred că nu ştie. Dar acceptă situaţia deja de aproape 30 de ani. Ce mai contează acum?
Soţia lui Ion nu ştiu dacă ştie. Mi-e egal, oricum. Eu nu-i vreau ei răul, nu văd de ce ar trebui să acţionăm isteric pe marginea unui subiect foarte natural. Eu îi ofer soţului ei acea fericire pe care el n-o mai caută în ea. Dar fericirea asta are consecinţe benefice în căsnicia lor. E un om calm, optimist, mulţumit de viaţa lui, se poartă bine cu familia lui. Un pic din echilibrul ăsta din căsnicia lor mi se datorează şi mie.
Pe de altă parte el îmi oferă mie acel gen de relaţie de care eu am acum nevoie: lejeră, fără angajamente istorice, fără constrângeri şi presiuni inutile. Trăim ce ne pune timpul în faţă. Greşim?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele
sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor
ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor
au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor
implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă
puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu
cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redacţie@eva.ro.
© Copyright:
"Mama a fost amantă. Eu sunt amantă!"
Societatea noastră ipocrită urăşte amantele. Am înţeles asta citind ce reacţii au avut multe dintre cititoarele dumneavoastră la scrisorile unor femei care au mărturisit că trăiesc cu bărbaţi însuraţi. Totuşi nu înţeleg de ce vă grăbiţi să aruncaţi cu pietre? Vi se pare că ăsta e cel mai rău dintre păcate, dar uitaţi că dacă e să existe o vină în aceste relaţii ea e împărţită şi cu bărbatul respectiv, şi cu femeia care legal îi e sortită. E o relaţie în cel puţin trei, în care fiecare deţine câte o bucată de fericire şi o bucată de păcat.
Comentariile 1-50 din 55
Felicitari, ai facut asa cum ai fost educata. Nu ai principii, esti lipsita de morala si ti-ai scuzat faptele afirmand ca nu ai facut un rau familiei.Folosesc timpul trecut deoarece comentariile anterioare sunt scriise cu ani in urma si sper ca pana acum ai inteles cat rau ai facut acelei familii.Daca intre doi soti exista probleme "amanta" nu face decat sa le amplifice. Dragostea traita langa o persoana casatorita este infecta, cladita pe multa minciuna. Cu putin timp in urma am citit marturisirea unui preot. "O tanara frumoasa a venit la spovedanie.Dupa ce a marturisit ce pacate a crezut ca are l-a rugat pe preot sa-i dea un sfat. Am o relatie cu un barbat casatorit, sunt fericita alaturi de el dar nu-l pot convinge sa-si paraseasca familia.Ce pot sa fac parinte? Dar e un pacat mare ce vrei sa faci a raspus preotul. Parinte dar el nu se mai intelege cu sotia, nu o mai iubeste si sta alaturi de ea doar pentru copii. Preotul a tacut si dupa cateva clipe de gandire a inceput sa-i puna cateva intrebari: P-Il iubesti pe acest barbat? T- Da ( un da spus repede si hotarat) P-Ti-ar placea sa divorteze si sa se casatoreasca cu tine. T- Da P- Ti-ar placea sa aveti copii impreuna, sa va faceti o casa? T- Da P-Ti-ar placea ca peste un timp cand dragostea se va mai domoli o alta femeie mai tanara decat tine sa apara in viata lui si sa va desparta.? Tanara a tacut si preotul a fost nevoit sa repete ultima intrebare. Dupa un timp s-a auzit un "Nu" aproape soptit P- Vezi acum stii ce ai de facut." Dragostea este ca o capcana, atunci cand apare vedem doar lumina nu si umbrele ei.
Am citit comentariile si am realizat ca religia si legile politice au facut ca mintea umana sa fie limitata.Nu ganditi rational ci prin prisma aceea ce vi s-a inoculat in creiere inca de la nastere."Casatoria" e lege",Adulterul" este un mare pacat ,preacurvie,celibat ,amanta,familie etc etc ...toate astea va sunt impuse de catre conducatorii unei societati bolnave ,conducatori care ei insisi preacurvesc,necinstesc,pacatuiesc,si stau departe de toate aceste reguli. Dca nu ar exista toate aceste legi ,toate aceste doctrine ,cei ce le-au inventat nu ar mai avea luxul mnu ar mai avea sursa de supravietuire,nu ar mai avea de pe urma cui trage foloase.Statul oriunde ar exista el ,trebuie alimentat .O familie inseamna o sursa sigura de alimentare. Ganditi-va cate biruri plateste o familie pentru a supravietui.
alessia draga, 100% ai fost inselata....De aici deduc ca microbul esti tu...pt ca nu ai fost in stare sa tii un barbat langa tine. In momentul in care te-a cerut de sotie, omul acela isi dorea sa traiti o viata impreuna si sa fiti fericiti...Nu te-a cerut pt simplul motiv ca a vrut sa te insele...Cu siguranta dupa nunta te-ai schimbat. Sau daca nu te-ai schimbat tu si ai ramas constanta in gandire si comportament... Inseamna ca te-a inselat si inainte de nunta...iar tu trebuia sa deschizi ochii si sa nu accepti casatoria...Pana la urma...tot femeile aleg. Bafta multa iti doresc si schimba-ti mentalitatea comunista :)
mda...am citit in mare comentariile la acest articol. si as dori sa incep, firesc, cu inceputul. Felicitari autoarei pentru articol si pt faptul ca s-a exteriorizat si a expus un subiect TABU pt Romania din sec 21......Multe care comenteaza aici au fost, sunt sau vor fi amante...Asa ca nu mai faceti pe sfintele si comentati in necunostinta de cauza. Fiecare are motivele sale sa insele. Nu cred ca un barbat sau o femeie, in casnicie, nu comunica. Asadar, in momentul in care apare o problema, de orice natura ar fi ea, se rezolva. Sau credeti ca dupa nunta se schimba tot??? O "hartie" nu rezolva problemele care apar de-a lungul vietii si nu te tin legat de o alta persoana. Ma deranjeaza enorm anumite comentarii...negative...date, normal, de femei...acele femei frustrate care prefera sa fie neveste inselate si nu amante respectate...Conform DEX amanta=persoana care intretine relatii de dragoste cu o pers de sex opus. Ce e asa rau in asta??? O amanta care isi iubeste partenetul...casatorit, evident, il intelege si culmea....il ajuta mai mult decat se pare ca o face sotia. Tocmai de asta barbatii sau femeile apeleaza la amat/amanta. E ceva ce nu ai acasa...Si nu numai sex... Descuiati-va mintea si nu mai judecati aiurea.
poi daca alte femei nu stiu sa isi tina barbatu' langa ele,amantele cu ce sunt de vina?
scuza perfecta...nu mai simte nimic pentru sotie....esti un microb...o nenorocita...
Mi-e sila de femeile ca tine,din cauza celor ca tine suntem toate etichetate...de fapt,ce se naste din pisica tot soareci mananca!
Faptul ca o amanta suporta atatea dezavantaje asa cum s-au enumerat multe exemple, poate ca ar trebui sa va indice(voua ,persoanelor care condamnati fara pic de cunostiinta in cauza...) ca nu reprezinta a fi niste pers fara scrupule,fara ratiune curata si fara un suflet in interiorul lor ascuns, ci dimpotriva poate ca ajung sa iubeasca fara voia lor mai mult decat multe alte pers nu stiu sa o faca ,iar acest lucru ajunge sa le depaseasca ...pur si simplu....e usor sa crezi ca poti sa te lupti cu ceva ce poate e mai puternic decat ai fi crezut ca poti rezista..criticati fara sa stiti ce inseamna in realitate,pacat ca stiti sa radeti fara sa va ganditi ca si voi cu siguranta aveti in viata voastra alte probleme ce nu le puteti gasi rezolvare.............
Toate se platesc in viata! Sunt atat de multi barbati singuri. De ce trebuie sa te legi (fizic, sentimental etc.) de un barbat casatorit. Da, vina e amandurora, dar daca nu te aratai disponibila, nu cred ca ar fi sarit pe tine si isi vedea de sotie si de casa. Ar fi incercat, poate, sa reinvie ce se putea in relatia cu femeia care este alaturi de el de la inceput din toate punctele de vedere. Nu ca tine, doar cu placerea. Femeia aceea merita si fericire, nu are doar obligatii, are si drepturi. Vei vedea ca roata se va intoarce! Asa se intampla mereu! 100% . Si vei ajunge sa regreti ce ai facut, pentru ca vei vedea, pe pielea ta, ce inseamna sa fii inselat!!!
ai sa regreti kandva mai mult si sunt sigur k ai regrete si acum dar dragostea asta..........nu esti vinovata cu nimic ptr cea ce esti sau faci . ioane...dc o numesti parasuta?cu ce drept ,nu i a stricat casa la om,nu ii mananca banii,sigur esti o femeie fustrata care o inseala sau a inselat o sotul sau prietenul ...,putem sa vb pe tema asta pana maine...gandeste si la binele tau
Poate asa e, poate te-ai indragostit de Ion, insa ar trebui sa inveti sa te pui si in postura sotiei lui. Cum crezi tu ca se simte ea stiid ca o sotul ei imparte patul cu alta femeie? cum crezi ca se simte ea stiind ca sotul ei se gandeste la o ” parasuta” (ca sigur asate numeste ea si probabil mai toti oamenii din jurul tau, nu in fata, pe la spate...fii sigura de asta)? Sunt prea tanara sa arunc cu pietre (nu pot stii ce-mi rezerva viata peste 5 ani cand voi fii de o seama cu tine), e treaba ta, faci cum consideri, dar ceea ce tu consideri normal este ceva de prost gust si, indiferent de cate ai reusit sa faci in viata singura si oricat ai fii de inteligenta si rafinata, preacurvia este cea mai buna hartie de turnesol pentru a depista bunul simt si buna crestere.
si daca tot spui ca esti dezinteresata financiar ( adica nu ai nevoie de un barbat ca ai facut toate cu capul, nu cu "fundul") de ce naiba nu ti-ai gasit unul mai tanar? totusi o relatie cu un tatic cu 20 de ani mai mare...e cam ca mariajul lui iri si moni. peste 10 ani...o sa-i curga pieile si tu ai sa fi in plina forta...ce vei face cu tata atunci?
sincer...nu vad de ce exista asa multa revolta in voi, cele care condamnati?! doar ca nu stiti ce inseamna??? ea nu se foloseste de el, nu-i cere nimic...doar il iubeste....oare in sufletul unei amante ce exista??? ea oare nu tanjeste dupa iubirea acelui om de care nu trebuia sa se indragosteasca???!!! SI nu o condamn si are dreptate cu casnicia(poate va avea noroc sa fie si ea implinita sufleteste).Atata condamnam, dar la noi ne uitam, sau credem ca noua nu ni se poate intampla???
@E.G. Problemele dintr-o relatie se discuta. Un om puternic nu se lasa dus de val si cu vremea uita de persoana nepotrivita de care s-a indragostit. Un om puternic isi stapaneste sentimentele. E adevarat, toti gresim. Ne dam seama ca nu e bine ce facem, dar de ce continuam? Poate din cauza educatiei, poate din placere, poate pentru lucruri materiale.. Trebuie sa ne tinem in frau dorintele care oricum stim ca nu ne fac bine.
vei primi acelas tratament de la "barbatul care te va face sa te mariti" asa cum il numesti tu, iar asta va fi rasplata ta pentru ceea ce esti acum... o c**** mwahahaha
Societatea de care vorbesti tu nu este deloc ipocrita, ci "functioneaza" dupa reguli normale si naturale. Statutul de amanta NU este normal, bineanteles. Asta fac numai persoanele care se desconsidera pe sine SAU DIMPOTRIVA,SUNT PUR SI SIMPLU NESIMTITE!!. Tu ai urmat modelul mamei tale, pentru ca evident parintii reprezinta modelul copiilor lor. Chiar daca i-a placut sa fie a doua femeie sau roata de rezerva, era obligata sa te protejeze oarecum pe tine, sa nu te puna in pericolul de a afla de acest lucru. Ca dovada,ai facut la fel si nicidecum nu este bine sau nu iti va fi pe parcurs. Vei incepe sa te subestimezi si increderea in tine se va estompa usor si sigur, in timp.Dar gandeste-te si la altceva..... daca te vei casatori cu un barbat singur,evident si vei afla ulterior ca..............are o amanta?? Ne vei scrie si atunci? Ne promiti asta????
Imi cer scuze sa te contrazic,dar nu cred ca intelepciunea vine odata cu varsta.Unii pur si simplu o au, iar altii nu.Chestia asta difera de la o persoana la alta.Putem poate sa invatam din greseli,dar asta se poate face si la o varsta mai frageda.
As adauga doar atat: Intelepciunea vine odata cu Varsta...si eu am dus o viata neconventionala de amanta...e si frumos dar e si multa durere...
Nu am nimic de adaugat aici ,decat simplul fapt ca fiecare este liber sa faca ceea ce vrea e f greu sa dai sfaturi sa zici ca cineva face ceva ce dauneaza altei persoane.Parerea mea este ca o casnicine nu mai are randament si barbatul isi cauta o amanta ,atunci cand sotia nu mai are nimic de dat,nimic de aratat ,devine relatia aceea monotona ,nu mai exista atractie etc.O femeie trebuie sa stie ca ,daca vrea s isi tina barbatul acasa ,trebuie sa fie inovatoare si sa vina mereu cu ceva nou in relatie zi de zi..asa ca nu vad care este mai vinovat -sotia,sotul ,amanta,sau toti deopotriva!!
si dormi in patul tau murdar si plin de lacrimi, si anii tai frumosi se duc, se-ascund dupa pacate. dar lacrimile ei fi-vor rasplatite prin suferinta ta si singuratate... nu e tarziu, te poti intorce fiica far de mama inteleapta, hai sa gasesti o iubire doar a ta, tu sa fii cu adevarat femeia. mai este timp...te poti schimba.
crezi ca mama ta a facut bine? se chinuie mama din mormant sa-ti spuna cat de tare frige, dar tu n-auzi, tu crezi ca-i doar fierbinte.
EG tu idolatrizezi o persoana si/sau o relatie despre care nu constientizezi realitatea: voi ati avut mari probleme de comunicare si orgolii poate. a trebuit sa aflii diverse de la terti, de aici mi-am dat seama. accepta asta si o sa-ti vezi de viata ta mai departe si apoi o sa poti sa te apropii de altcineva pe care poate o sa o iubesti si mai mult! am trecut prin asta! Succes!
deoarece ai scris aici despre relatia ta, inseamna ca iti dai seama ca ceva nu e in ordine si vrei sa stii parerea celor din jur..esti tanara, sanatoasa, ai nevoi firesti si ai gasit un barbat sa ti le satisfaca..pana aici e bine..dar statutul de a cincea roata la caruta se pare ca incepe sa te deranjeze..esti desteapta..iti dai seama ca meriti mai mult .. orice vei face sa fie sustinut de niste motive care sa fie valabile si peste X ani...sa nu regreti tineretea pierduta in vant..judeca singura cine e cel mai castigat din aceasta relatie.. Celorlalte femei, care simtiti ca ceva nu merge..sau se intampla ceva cu sotul vostru..NU renuntati de buna voie la statutul de sotie!! Si inca dupa 20 de ani..!! Punct.
nu sunt de acord cu astfel de relatii sub nici o forma
pacat ca greseala unuia dintre parinti devine si greseala copiilor pana la a cine stie cata generatie. nu, nu ai facut nimic bine in ce ai facut. da, era moral sa divorteze. da, e imoral ca esti amanta si nu inteleg cum poti sa-ti irosesti tineretea cu un tataie care nu vrea decat sex. pacat ca viata te-a invatat ca oamenii nu trebuie sa-si asume angajamente si ca pana la 80 de ani trebuie sa stea cu oricine, ca asa e mai lejer. Nu, nu ai contribuit cu nimic la casnicia lui, singurul lucru la care ai contribuit e degradarea ta. Nu o fi rau de sarbatori sa nu ai cu cine sta? In concedii sa nu ai cu cine pleca? Sa nu te vada niciodata lumea cu un partener de viata? Nu isi pun intrebari? N-o fi ceva in neregula cu tine? E adevarat ca e bine sa nu ne uitam in gura lumii, dar de bine, de rau, traim intre oameni, nu suntem singuri in padure, traim dupa anumite reguli ale moralitatii, bunului simt, conceptii firesti. Familia ramane sfanta, indiferent ce ai vazut tu ca a facut mama ta. Un om respectabil e cel pe care AI pentru ce sa-l respecti. Nu respectam orice lichea care a obtinut orice oricum in viata, doar pentru ca a avut curaj. Pentru mine, nimic din ce faci tu sau mama ta nu poate sa ma faca sa va respect, imi pare rau. Si sa stii ca societatea e ipocrita, asa e. A fost intotdeauna, si in 1800 la fel era, dar si atunci, ca si acum si intotdeauna, sa fii femeia nimanui sau a tuturor sau a cui nu e cazul, tot patetic si imoral ramane.
e lege nescrisa: nu te bagi peste o relatie. chiar daca se sustine ca nu mai merge acea relatie, esti sigur/a ca asta crede si persoana care ar avea de suferit? dc sa-ti cladesti tu fericirea pe nefericirea altora. tradarea doare enorm, si nimeni nu merita sa sufere pt ca o proasta nu e in stare sa isi gaseasca pe cineva liber. si nu pot intelege, cei ce insala cum isi pot privi partenerul in ochi dupa asta? nu ar fi mai corect ca daca in relatia in care sunt implicati 2 oameni, lucrurile nu mai sunt ceea ce s-ar fi dorit a fi, sa ii puna punct inainte de a se implica in alta relatie?
Minti nu cred ca poti fi amant sau amanta pur si simplu, fara sa-ti doresti mai mult.Felicitari acelui barbat ca stie ce face,se distreaza si el putin,iar pe tine te tine de proasta. Degeaba minti ca nu iti doresti sa divorteze,tu ai vrea foarte mult dar el nu vrea fiindca isi iubeste familia si tu de proasta ce esti accepti si asa.Iti dau un sfat gaseste pe cineva si te casatoreste cu el sa ai familia ta
Atat tu cat si mama ta sunt niste ipocrite! Va imbatati cu apa rece. Chiar credeti ca asta este viata pe care o doriti? Ca ce traiti voi se numeste iubire? Nu cred ca exista femeie pe lumea asta care sa nu-şi doreasca ca barbatul pe care l-a ales sa fie doar al ei! E scris in codul nostru genetic. Cat despre barbatii care au relatii in paralel, consider ca sunt lipsiti de valori, principii si morala. Sunt niste oameni extrem de de slabi.
hei ce frumos stii tu sa vorbesti!o respecta pe sotia lui.....sub ce forma mintind/o????de ce nu se desparte de ea?de ce o distruge? pentru ca a gasit aliat in planul lui masochist!sau ideea s/a casatorit din interes ,ha ha frumos caracter....sau vremea lui ceaUSESCU...NU ESTI ALTCEVA DECIT O CURVA CARE A COPIAT/O CA O MAIMUTA PE CURVA DE MAICA/SA.....SPUS FARA ASCUNZISURI SI PE LA SPATE !
Faptul ca 2 oameni pot sa insele intr-o relatie de casatorie este bine cunoscut. Nu conteaza cum se incheie o casnicie, sau daca supravietuieste (casnicia), durerea celui ce a fost inselat (daca stie) va ramane pentru tot restul vietii. E foarte posibil ca in astfel de situatii cel inselat sa se simta din nou bine doar "platind" partenerului cu aceeasi moneda. Si atunci amandoi vor avea parte de amaraciune pentru tot restul vietii. Nu prea vad vina celui/celei ce e amant/amanta. Amantii nu au facut o promisiune...nu au nici o obligatie...Vinovati sunt numai cei ce inseala(nu si partenerul). Daca familia pe care ti-ai facut-o nu iti mai convine, se poate rezolva prin divort, fara sa se arunce cu mizerie in perioada cat acea casnicie a durat. Rusine celor casatoriti care inseala! Casatoria poate fi desfacuta, apoi poti face ce vrei.
Cand iubim,nimic nu este gresit...Doar ca spre diferenta de cazurile tale,mie si tuturor ne plac oamenii de caracter! Adica, daca eu fiind casatorita ma trezesc intr un triunghi amorors,aleg.Si am curajul sa mi exprim argumentele privind in ochi persoana.A fii amant-amanta,in cazul femeilor este slabiciune,iar al barbatilor lasitate.De ce nu aveti curaj sa infruntati situatia? Ori nu sunteti convinsi suficient ca vreti sa convietuiti?Cred ca nu esti tu ''stapana''....daca ar depinde de tine,l ai lua la tine acasa fara sa l imparti...Si mi e dificil,mi e scarba de a dreptul sa fac sex cu un barbat care,concomitent face si cu nevasta sa...Pe mine m ar durea,m ar ucide....La inceput accepti,dar cu trecerea timpului iti va fii tot mai greu...atunci cand deja ti l vei insusi....atunci sa te vad...Va veni vremea cand nu vei mai suporta...La o aventura m as putea gandi...in cazul in care mi as pierde capul...dar sa am o relatie ''stabila' cu un om insurat nu cred. Un singur lucru sa stii....NU TE JUDEC....am invatat sa nu judec pe nimeni.deoarece am ras de oameni si situatii,si am ajuns sa trec si eu prin ele!Tu stii ce e in inima ta...dar cu cat trece timpul, suferinta ta,se acumuleaza.Iti dau un link superb pe youtube:http://www.youtube.com/watch?v=sWd46PtJvuo. Nu este compozitia mea,eu doar am vreat video ul cu coloana sonora.Ti se potriveste:-*
Eu nu cred ca o sa reusesc sa-i inteleg niciodata pe cei care insala. Nu am facut-o si nici nu cred ca este in firea mea s-o fac. Sunt oameni si oameni. SI cred ca exista, in ciuda tuturor evidentelor, si oameni care aleg sa nu insele. Pentru ca pana la urma e o chestie de alegere. Ce castigi daca inseli sau daca stai cu cineva care insala? Mai nimic. Cel care insala este, din punctul meu de vedere, incapabil sa aiba o relatie totala si atunci se risipeste in nspe relatii din care ia ce ii convine. Chestie cred eu nesanatoasa, pentru ca nu o sa fie niciodata fericit si implinit sufleteste. Se multumeste cu jumatati de masura cel mult, alteori cu sferturi sau chiar mai putin. Oricum e o situatie de compromis extrem si el este singurul care se minte in primul rand. SI cred ca e cel mai vinovat de amantlac, pentru ca pe langa ca se inseala pe el insusi, isi inseala si partenerul si amantul. Trei dintr-o lovitura. Daca ar fi un om de caracter, ar pune punct relatiei compromise si si-ar vedea de viata lui. Dar asta presupune curaj, raspundere, tarie, pe cand inselatul nu. Si atunci why bother? E pur si simplu mai comod. Pe de alta parte amantele/amantii sunt de compatimit pentru ca se multumesc cu resturi, pentru ca se respecta foarte putin, incat sa creada ca merita o relatie totala. Si, pana la urma, o sa aiba de suferit, pentru ca vrei, nu vrei ajungi sa te implici si atunci vrei din ce in ce mai mult si te trezesti ca nu ai niciun drept sa ai vreo pretentie de la cel de langa tine, doar sunteti amanti, nu iubiti. Sunteti just for fun, nu pentru chestii serioase, nu sunteti de cursa lunga. Eu cred in dragoste si cred ca afectiunea dintre doi oameni poate fi un lucru extraordinar, atata timp cat cei doi sunt liberi si fara alte angajamente. In caz contrar, mi se pare o situatie jalnica si caracteristica oamenilor imaturi emotional, poate si intelectual. Pentru ca situatiile de genul asta nasc mai devreme sau mai tarziu drame si pot sa ajunga sa sufere oameni nevinovati (copiii, de exemplu) pentru ca un om care ar trebui sa fie matur nu a stiut sa-si gestioneze viata si sentimentele. E adevarat ca nu-ti poti controla sentimentele, nici nu trebuie intotdeauna, dar cel mai important e ca poti sa-ti controlezi actiunile. Poti sa te indragostesti pana peste urechi de o persoana implicata in alta relatie, dar daca te respecti pe tine si daca te cunosti o sa-ti vezi de viata ta, pentru ca oricum fluturii din stomac vin si trec. Eu nu m-as putea baga intr-o alta relatie, pentru ca acolo e o lume de care eu nu am habar si despre care aflu trunchiat si poate neadevarat. Ca zice el sau ea ca e nefericit/a cine stie? Poate sa zica orice, din moment ce oricum insala. Dar e clar ca ceva e acolo si eu nu am dreptul sa schimb cursul lucrurilor, sa ma joc cu vietile oamenilor. Dar, cum spuneam, e alegerea mea. Capul face, capul trage.
Deci tu ai inselat-o cat timp erati impreuna? Si te-ai despartit de ea pt ca ai aflat ca te-a inselat? Hmmm gandirea ta mi se pare cel putin ciudata. Mi-a placut cum ai scris, dar mi se pare ca nu vezi decat ce vrei. Daca te acuza, poate ii dadeai si motive. E pacat ca spui ca ai iubit-o f mult si ca inca o iubesti, dar ai inselat-o (fara ca ea sa afle), dar ai patasit-o cand ai aflat ca te-a inselat. Nu era mai bine sa comunicati decat sa va inselati? Cred ca inselatul e calea cea mai usoara pe care o poate alege cineva. Ori depui eforturi sa faci relatia sa mearga, sa redescoperi persoana de langa tine, sa reaprinzi scanteia ori fuga si la gara. Inselatul e o forma crasa de lasitate si de lipsa de respect fata de tine in primul rand si fata de cel de langa tine. Dar e foarte la indemana si cum sunt comozi prin definitie, why not? Sincer cred ca nu o meritai. Daca o iubeai nu o alungai pe ca te-a inselat, din moment ce tu insuti o inselasesi. Dar, deh, cand orgoliul e cat casa ce mai conteaza? Daca ai fi facut alegerile corecte, acum ai fi fost fericit. Imi pare rau pt tine. Din pacate, trec printr-o situatie asemenatoare si m-a miscat povestea ta.
spui ca atunci cind tatal tau a cunoscut-o pe mama ta,avea 45 de ani.sotia lui era cu 12 ani mai mare.deci avea 57 de ani nu?spui ca au trecut 30 de ani sau ma rog 28??decind ei se iubesc si isi beau cafeaua si acumk impreuna?/PAI E NORMAL CA SOTIA LU TAICATU NU ISI MAI FACE PROBLEME CIND EL LIPSESTE ....LA 87 DE ANI CREZI CA MAI ARATA BINE...????????????VAI VAI
Bine ai mai zis-o! :)
OK,te f*** cu un barbat insurat!Bravo tie-nu te judec! Mai grav este ca te f*** cu un barbat fara COHONES!Eu si orice femeie care are coloana vertebrala ar vrea sa stie daca i se pun coarne!As divorta si dupa 50 de ani de casnicie,ca doar si eu si alta ne plictisim sa luam aceeasi p*** zeci de ani!Dar insel???NU ,stau cu el!!!Atunci,el de ce sa faca asta si eu sa raman???
Hai frate ca acum se pare ca trebuie sa consideram normal ca un barbat sa insele,furturile,si noi ca femei sa ne credem bune primi 20 de ani de casnicie ca de...pana atunci atragem sexual.Sa fim seriosi,o casnicie nu se bazeaza numai pe atractia fizica.Tocmai asta conteaza intr-o casatorie:sa poti sa ramai langa omul respectiv chiar si dupa ce trece tineretea sau ceva ani buni.Pentru ca la baza e altceva,ceva de genul:respect si incredere.Iti spun ceva astea?Adica o femeie se baga intr-o relatie si isi transforma barbatul cum doreste si practic il face barbat si apoi e normal sa vina una de genul tau si sa ia produsul finit ca de...e frumos si barbat?Si tu zici ca esi ca mama ta.Asa vrei sa simta si copiii tai....dragoste de tata in rate?
mai da o fuga la scoala, invata limba romana, apoi exprima-ti parerea.
HALAL EXEMPLU DE LA MAMA LA FICA SA .DIN TOT BARBATI ,CIUDAT CA numai de cei casatoriti se indragosteste .in primul rind avem minte ,care o avem.PAREREA MEA E ./ACEASTA FEMEIE,CU TOT CA NU O MAI POTI NUMI ASA ,E O MARE TIRFA DAR MASCATA
asa detasat si deschis cum vorbesti despre voi, arata ca nu gresesti, iti traiesti iubirea asa cum ti-a fost data, fara sa incerci sa schimbi nimic, nu e nimic gresit!
Se spune ca atunci cand iubesti,inveti sa mergi pe apa si sa lupti cu focul,toate astea doar pentru a trai cu adevarat acea iubire absoluta la care cu totii aspiram.Tu spui ca el te iubeste si tu il iubesti,dar oare cum poti trai stiind ca el te iubeste si tu il iubesti si dar totusi cand va despartiti el pleaca ACASA?Stiu ca nu toate povestile de dragoste dureaza o eternitate.Sunt constienta ca si o frumpasa casnicie de 20 de ani se poate destrama.Eu cred ca ar trebui sa luptati pentru acea iubire pe care spui ca v-o purtati unul altuia....De ce nu divorteaza?Sunt sigura ca si sotia lui ar fi de acord cu asta daca ar sti ca in timp ce pregateste cina cu toata dragostea pusa in ea,sotul ei sopteste cuvinte dulci alteia.....si mai spui ca o ajuti...chiar crezi asta,sau incerci sa te minti singura,facandu-te mai putin vinovata?Tu te-ai simti ajutata in locul bietei femei?Mai gandeste-te.......
"...cel fara pacat sa arunce primul piatra..." . Cred ca citatul biblic nu s-a referit strict la pacatul preacurviei. E corect sau nu sa-ti inseli partenerul? In astfel de imprejurari, factorii de luat in calcul sunt atat de multi.. Nu numai barbatii au amante, ci si femeile au amanti. Trebuie cercetate cauzele care duc la o astfel de situatie si nu va grabiti sa judecati doar pentru ca nu vi s-a intamplat INCA ... Cazul meu: am avut o relatie de cinci ani. Am iubit-o mai presus de tot ce-i omenesc. Ne-am despartit de aproape patru ani, eu am pus punct relatiei, dar o am in gand in fiecare zi pe care ma mir ca o mai traiesc fara ea. Atat de mult am iubit-o. Am inselat-o la un moment dat pentru ca am crezut ca asa voi reusi sa ma rup de ea. Voiam sa pun punct pentru ca simteam ca ea nu mai e "cu noi"... Nu a aflat niciodata despre respectiva, insa m-a acuzat in alte ocazii, care nu erau sub nici o forma ce pareau. Paradoxal, nu-i asa? Ultima dintre aceste ocazii a fost si cea care a dus la deznodamant. Am fost plecat pentru o luna in Germania si ea a crezut ca am plecat impreuna cu o alta, lucru care nu a fost real. Nu mi-a spus niciodata asta, nu am stiut, deci nu am avut nici cum sa ma justific. Am aflat ce credea dupa cateva luni de la despartire, din ce spusese unei terte persoane. Insa asta i-a creat o motivatie foarte puternica si o scuza in fata propriei constiinte. Cand am revenit in tara, ea era "altcineva"... Initial am pus lucrul asta pe seama unei noi "faze" prin care ma obisnuisem sa treaca. Nu are rost sa intru in detalii, care sunt prea multe, doar atat: nu sunt un tip gelos, cred in incredere intr-o relatie, deci nu am "verificat-o" si doar intamplarea a facut sa aflu... Probabil ca nu ar fi plecat, insa eu nu am putut sa trec peste si stiam ca nimic nu ar mai fi fost la fel, asa ca i-am cerut sa plece. Nu o sa stiu niciodata daca iadul pe care l-am trait dupa, a fost mai rau decat iadul care ar fi putut fi in cazul in care ramaneam impreuna. Stiu doar ca daca ea nu m-ar fi neglijat in anumite momente si nu m-ar fi acuzat pe nedrept, nimic din toate acestea nu s-ar fi intamplat si, oricat de greu ar fi de crezut, nu as fi inselat-o niciodata. Pentru ca o doream doar pe ea. Era ratiunea mea de a trai. Este casatorita acum si are un copil. Si, ca un paradox in plus, oricat de mult as mai simti pentru ea (lucru la care nu vreau sa ma gandesc) nu as accepta niciodata nici macar o aventura cu ea, nici daca m-ar ruga, atata vreme cat ea ar trai sub acoperisul sotului ei. In concluzie, nu va grabiti sa judecati, lucrurile nu sunt totdeauna ceea ce par, nu toti barbatii sunt superficiali, nu toate femeile sunt usoare. Se intampla atat de des sa te indragostesti si sa ajungi sa iubesti enorm pe cineva nepotrivit, asa incat vi se poate intampla chiar si voua, celor care, pana acum, sunteti fara "aceasta" pata... Oare nu aveti o alta pata care sa duca la un astfel de deznodamant?
avantaj: barbatul. Intr-o lume in care femeia e un "bun de larg consum" cu voia ei, desigur, de ce sa nu profite?! Moralitatea ar consta in aceea de a face ca o casnicie sa aiba tot ce-i trebuie. De cate ori i-a adus respectivul flori, i-a spus ca e frumoasa sau i-a multumit pentru copii pe care i-a daruit? Macar daca o vede doar ca pe menajera/bona din casa lui, i-ar putea da un salatiu. Iar aceea care ii da acel "lucru" fara nici o pretentie, ci doar pentru ca il are la dispozitie si sa nu stea nefolosit/a, ar putea sa-l scoata pe piata sa-l ia toti daca e asa dispusa. Tentatii vor fi/sunt tot timpul si de o parte si de alta. Omul face alegeri si le respecta, altfel ce ne deosebeste de animale? Amanta, stii ce esti??? Un parazit.
am vazut ca sunt unii care dau cu gura degeaba.....incetati fratilor sa mai aruncati cu pietre ca nici voi nu sunteti usa de biserica....si ce o judecati? nu e numai "vina" ei ioane.....ca si daca barbatul ar gandi cu capaul si nu cu.... atunci nu s-ar mai ajunge in situatii din astea....si asa cum a zis Isus "cel care e fara de pacat sa arunce primul cu piatra"....sa va vad:)))
am vazut ca sunt unii care dau cu gura degeaba.....incetati fratilor sa mai aruncati cu pietre ca nici voi nu sunteti usa de biserica....si ce o judecati? nu e numai "vina" ei .....ca si daca barbatul ar gandi cu capul si nu cu.... atunci nu s-ar mai ajunge in situatii din astea....si asa cum a zis Isus "cel care e fara de pacat sa arunce primul cu piatra"....sa va vad:)))
Tot ma intreb cand o veni si ziua in care femeile, in special cele maritate, sa accepte ca asta e natura umana. Pentru Rodycutza am o intrebare simpla “cine te pune sa calci si tot restul ? crezi ca sotul tau pentru asta te iubeste sau de asta face dragoste cu tine, pentru ca esti o gospodina perfecta?” …barbatii nu fac sex cu gospodine, de asta isi iau si amante. Cat despre dragoste…. cu siguranta tine mai mult de 3 ani, din pacate nu multi se casatoresc cu cine trebuie sau au norocul si rabdarea sa intalneasca acea persoana. Femeile au prostul obicei sa se indragosteasca foarte usor si au impresia ca primul venit si e cel perfect. Trag de relatia respectiva cu dintii, el la un moment dat se simte obligat si o ia de nevasta, iar in cativa ani ea se crede fericita el isi cauta amanta. Spun se crede fericita pentru ca am vazut si cazuri in care ea are curajul sa divorteze si sa realizeze ca e mai fericita dupa, iar dragostea in care credea ea era un vis in nici un caz realitate. Si nu inteleg de ce oamenii se chinuie cu genul acesta de relatii/casatorii. Femeile stiu de amanta, stiu ca fericirea suprema nu exista in reletia respectiva, dar hai sa ramanem impreuna pentru ca asa e normal, asa cere societatea. Inca ceva, parintii mei au o casatorie perfecta….sunt suflete pereche. Eu, am 29 de ani si sunt amanta. Am avut si relatii normale, de lunga durata, am fost si ceruta dar nu am acceptat. Am stiut ca nici unul dintre ei nu e cel potrivit si nu m-am inselat. Fostii mei sunt casatoriti acum si nefericiti, bineinteles cu amante….nu sunt amanta niciunuia dintre ei. Mult timp si eu am gandit despre amante ca si restul femeilor, dar dragelor incepeti sa fiti rationale si sa ganditi, veti avea mai multe de castigat asa decat daca aruncati cu pietre. Uitati-va atente in ochii celui pe care il iubiti si in sufletele voastre! Si sunt amanta pentru ca omul ala este sufeletul meu pereche. Eu stiu asta, el stie asta!
Hm, ca o femeie intre doua varste si care a trecut atat prin ciur cat si prin sita, este f greu sa judec, caci viata nu mi-a oferit doar roz..din pacate, asa este dupa cativa ani de casnicie, dragostea se transforma mai mult in respect pentru partener, dar chiar daca am gresit, si recunosc sub anonimat ca am gresit, si stiu ca intre ei poate sa fie o poveste frumoasa de dragoste, totusi, totusi, totusi nu recomand..niciodata nu poti prezice ce s-ar putea intampla sa fii prinsa in act..deci sotia lui ION, chiar poate sa-i ucida pe amandoi ori sa le faca f mult rau. Inteleg si stiu ce inseamna sa te indragostesti, si nu te indragostesti cand vrei tu, ci cand se intampla, nimeni nu stie mai bine decat cel in cauza ce chimie poate fi intre doi indragostiti, si aici varsta nu prea joaca vreun rol..insa pe o cale s-au alta partenerul simte ca ceva este in neregula, simte ca ceva este fals, sters, nelalocul lui. Deaceea definitiv nu recomand sa fii amanta, dar si ca amanta ce greu este sa iti imaginezi ca el face dragoste si cu nevasta nu numai cu tine..Apoi crizele de gelozie, urmariri, consecvente..NU, NU, NU
Daca in viata iei ce nu este al tau, ti-se va lua si tie.....odata. In viata totul se echilibreaza.
fara sa fim constienti imitam parintii nostri,in consecinta asta a facut si personajul principal-tanara amanta.Momentan este fericita,dar dupa un timp cand va dori sa-i gaseasca si ea un suflet pereche si ii va fi greu pentru ca este ,,legata,, de acest barbat insurat(deja doua experiente fara cerere in casatorie a avut) si pentru ca se complace in asa postura fara angajamente si obligatii. Eu nu-l invinuesc pe el,nimeni nu l-a luat cu forta si nu l-a siluit,iar daca ,,o proasta sta acasa si spala si calca,, si doar atat stie sa faca...asta e.
Nu mi se pare ok ce faci tu.Cel putin mie,una,nu mi-ar placea sa fiu in locul sotiei lui.Aceea nu este casnicie,daca el cauta ce ii lipseste la altcineva si nu la sotia lui,in care ar trebui sa gaseasca tot ce are nevoie.Nu mi se pare ok sa fiu mintita si sa traiesc cu impresia ca am o casnicie fericita,cand nu se intampla asa..Daca tie asta ti-ar placea..
Posteaza comentariu