Fiecare dintre noi ne traim relatiile de cuplu intr-o maniera personala. Cand o relatie de 10 ani se termina si acest lucru te ia prin surprindere, este posibil ca o perioada sa simti ca viata ta nu mai are sens, ca tot acel rost de odinioara, acea incredere acum pierduta, erau date de relatia in sine, de acel barbat pe care il iubeai si credeai ca te iubeste. Si te trezesti in fata unui nou inceput!
Cati dintre noi fugim de inceputuri... de acele emotii, de acea nesiguranta, de reinvestirea cu incredere a unui nou partener?
Care sunt semnele rezistentei la schimbare: retragere in sine, sentimente de inadaptare, teama si depresie. Acestea dispar de la sine in cateva saptamani. In caz contrar, consultati un medic sau un psiholog.
"Face to face" cu un sentiment coplesitor de esec si infrangere...
Este o perioada de confruntare cu propriile greseli si slabiciuni; o perioada in care nemultumirile si cautarea vinovatilor se poate manifesta plenar. In ciuda credintei ca barbatii sunt cei care isi revin mai repede in urma unei despartiri, studiile arata contrariul. Ele demonstreaza ca raportul este exact invers, inregistrandu-se un numar mai mare de barbati cu tentative de suicid si stari depresive cronice.
"Revenirea" dupa o despartire denota sensibilitate si fragilitate de ambele parti. Sansele in fata suferintei par a fi egale. Ceea ce difera este maniera in care fiecare dintre noi alegem sa facem fata acestei despartiri. Este adevarat ca exista diferentieri intre cel care este initiator si cel care este luat "pe nepregatite" de cele intamplate.
Adesea, drumul redescoperirii de sine se dovedeste a fi unul sinuos si dificil de parcurs.
De foarte multe ori, barbatii, din frica de singuratate, dupa afirmatiile psihologilor, ajung destul de rapid sa isi gaseasca o alta partenera. In cazul femeilor, lucrurile stau altfel. Ele ajung din ce in ce mai des sa "trateze" despartirea cu ajutorul psihoterapiei.
Primul pas spre schimbare il faci vorbind despre experienta ta, in incercarea de a da un sens, o noua directie vietii tale. Ranile unei astfel de despartiri uneori se inchid foarte greu. Aspiratiile tale sunt in concordanta cu modelul preluat din familie sau idealul creat pornind de la imaginea idilica a vietii de familie sau de cuplu.
Este de preferat sa realizezi ce anume reprezinta pentru tine viata de cuplu, pe ce se bazeaza nevoia ta de familie sau de apartenenta (ideea de "jumatatea ta"). Astfel poti evalua corect raporturile din cadrul cuplului, modul propriu de pozitionare vis-a-vis de celalalt.
Acest proces de "refacere" pentru unii este mai lung, pentru altii mai scurt. Important este sa stii ca se poate trece peste aceasta experienta. Poate fi foarte dificil, dar nu imposibil! Cu putin efort si cu ajutorul persoanelor din jurul tau si al psihologului, acest lucru este posibil.
Nu refuza acest suport. Acum mai mult ca niciodata este indicat sa nu te inchizi fata de tine insati si fata de cei care incearca sa-ti fie de ajutor. La prima vedere, incercarile celor din jur de a te ajuta iti pot parea neindemanatice, poate chiar dureroase, intruzive sau deplasate. Nimic mai adevarat.
Acest lucru se intampla pentru ca cei apropiati tie incearca sa te sprijine asa cum cred ei de cuviinta, din perspectiva lor. Conteaza ca exista acel ajutor, conteaza intentia, nu neaparat si maniera!
Este important sa constientizezi ca astfel de lucruri se intampla, ca nu esti singura persoana care trece printr-o astfel de experienta si ca, prin urmare, ceea ce s-a intamplat nu este din vina ta. Important este ceea ce va urma, nu ceea ce a fost.
Ai trait experienta pierderii si alta data, in alte contexte, adevarat, dar ceea ce conteaza este ca ai iesit invingatoare (de exemplu: pierderea cuiva drag, pierderea unui job etc).
Poti aplica ceea ce ai invata cu acele ocazii. Adapteaza si vei ramane surprinsa de ceea ce vei obtine! Depinde de tine sa te mobilizezi, acordandu-ti totusi acel timp de "jelire" a pierderii suferite.
Ai deja resursele necesare depasirii acestui moment! Care ar fi acestea?
- Increderea, speranta, curajul, in ele sta puterea ta de a merge mai departe.
- Iubirea de sine! Pe un fond de intelegere si toleranta fata de tine insati si multa, multa rabdare!
- Ramai atenta, vigilenta si cauta sa dai dovada de diplomatie in momentele de blocaj, in fata fricii sau a incertitudinii din anumite momente.
Observa ce se ascunde in spatele rezistentei tale la schimbare, ce anume pare a te tine pe loc. Odata aflat raspunsul, "dusmanul nevazut" devine unul cunoscut si metodele de contracarare, de asemenea. Este util pentru tine ca in acest demers sa ai in vedere toate aspectele vietii tale: aspectul financiar, sanatatea, partea legata de suflet si intimitate etc.
Acorda-ti timp sa iti plangi durerea pierderii. Nu te arunca imediat in jocul intalnirilor. Esti mult prea vulnerabila. Si apoi, cui si ce anume vrei sa demonstrezi facand-o? Mediteaza si analizeaza-ti raspunsurile, reactiile.
Si vorbind de schimbare, daca tot este indicata, atunci schimba cat mai multe in viata ta. Incepe cu cat mai multe capitole, concentrandu-te pe ele, cu timpul vei da "uitarii" disparitia. Rasfata-te! Acordati timp pentru lucrurile care inainte iti faceau o mare placere si de care in ultimul timp te-ai privat din varii motive.
Important este ca acest proces sa fie initiat. Odata pus in miscare, este un proces care se deruleaza de la sine. A incepe sa ai momente in care te simti bine este departe de a insemna ca nu ti-a pasat, ca acea relatie nu era importanta pentru tine. Este doar semnalul ca incepi sa iti vezi de viata ta.
Comentarii (31)
10 ani am fost împreună,am cerut-o ,dar într-un moment a început să se schimbe toate. Comunicăm puțin, simțeam rece din partea ei , dorința mea de a afla ce se întîmplă, primeam răspuns că nu are dispoziție să vorbească ,e ocupată.Am început să ne vedem tot mai rar si mai rar ,deja mi-am dat seama că nu mai este nevoie să lupt mai departe, și m-am retras. De ce am avut frică cel mai tare aia și am pățit.Niciodata nu știi ce te așteaptă , poți să te întâlnești un an și să fiți fericiți ,dar poți și zece ani și la urmă să fii singur
Orice legatura merge cat merge, cand nu mai merge trebuie lasa-ta, daca continui nu faci decat sa maresti suferinta.
Salut , dupa 7 ani si 4 luni ma-m despartit de prietena mea , defapt ea de mine , in ultimele 5 luni neam mutat in sfarsit impreuna in alt oras si lucram amandoi aici in domenii diferite, desi pe parcursul anilor au fost perioade grele cu despartiri si certuri defiecare data ne-am impacat intrun final , eu o o iubesc nebuneste si nu as renunta la ea pentru nimic in lume, cu cat trece mai mult timp cu atat parca o iubesc din ce in ce mai tare , si ea ma iubit mult si tind sa cred ca inca ma iubeste dar nu stiu ce sa mai cred acum , a fost de la inceput pana in prezent prima mea fata iar eu am fost primul ei baiat , nu am inselato niciodata , insa acum 1 an si ceva am plecat din tara pentru vreo 3 luni , iar la plecare mam certat cu ea desi am tinut legatura cu ea , cand mam intors in tara cel mai bun prieten al meu ii facuse poza cum se tinea cu altu de mana, probabil asa incerca sa ma uite , dar a uitat cat de mult tineam eu la ea , dupa cateva saptamani am convinso ca eu tot o iubesc si neam impacat . Acum de cand ne-am mutat impreuna ne-am certat un pic mai mult , relatia noastra a devenit mai monotona ( din cauza serviuciului pe care il avem fiecare ne vedem abea seara la ora 10 si 1 zi sau 2 in weekend ) , suntem certati de 3 saptamani, dormim inca in acelasi pat dar nu vrea sa se impace cu mine deloc , a fost ziua mea acum 2 zile , si am asteptato sa vina de la munca cu o cina foarte romantica la care am stat toata ziua sa o pregatesc , a plans cand a vazut tot ce am facut , credeam ca o sa fie spre bine , dar astazi e la fel in continuare spune doar ca nu vrea sa mai fim impreuna , si vrea ceva nou in viata ei , vrea o schimbare, desi am facut multe lucruri care sa o faca fericita degeaba , eu sunt distrus sufleteste si nu stiu ce as putea face sa-i recastig iubirea :(( ,
Buna,din intamplare am ajuns aici ...am si eu o relatie de peste 7 ani..a fost frumos a fost...de ceva vreme ne certam non stop am devenit reci ......el mereu e nervos ,se enerveaza din orice...chiar ma consum si nu stiu ce sa fac cu cine sa vb....stiu ca o sa vina despartirea o simt de mult insa refuzam sa cred insa usoor o vad
m-am despartit de curand dupa o relatie de 8 ani si 3 luni.am fost luat prin surprindere,nu a fost ceva de care sa avem ocazia sa vb inainte.am fost inselat si asa am decis sa pun punct relatiei.mai trist este ca nu am avut nici macar ocazia sa vb face to face,eu fiind plecat din tara momentan.este foarte greu sa faci fata unei expriente de genul mai ales ca in viata nu prea exista ocazia sa recidiveze chestiile astea cand esti inca tanar si chiar daca ai un caracter puternic tot te ingenuncheaza.inca din a 2 a zi de cand ne-am despartit am decis sa o iert in sensul sa nu ii port pica de dragul trecutului,vreau sa imi aduc aminte de ea cu placere,dar nu pot uita ce mi-a facut.cred ca cel mai bine este sa ierti pers respectiva in sinea ta si sa te obisnuiesti cu ideea ca este doar un moment nefericit din viata ta si nu intreaga ta viata.eu facand asta m-am impacat cu ideea,mai dureaza pana imi revin pe deplin dar oricum sunt pe drumul cel bun zic eu.
Dragostea raneste pe oricine mai devreme sau mai tirziu,pentru ca nu anunta cind vine si nici cind pleca lasa doar2 suflete fara speranta. L-am cunoscut acum 5 ani si nu regret nimic din tot ce am trait impreuna .Stie-amamindoi inca de la inceput ca nu vom putea fi impreuna niciodata cu toate astea am trait o frumoasa poveste de dragoste.Eu ''l-am inchis in sufletul meu'' si acolo va ramine pentru totdeauna.Cind am hotarit sa mergem fiecare pe drumul lui am facut-o fara sa-i cer parerea si probabil pentru asta nu ma va ierta niciodata.
eu m_am despartit dupa o perioada de aproape 5 ani si cred ca orice impacare de dragul a ceea ce a fost nu_si are rostul totul face ca despartirea finala sa fie mai greu de suportat asa ca puneti punctul pe i la momentul potrivit.
simt ca nu mai am pt ce sa traiesc...dupa 6 ani de zile totul s-a naruit intr-o secunda..nu am putere sa trec peste...pur si simplu refuz sa mai traiesc...
cum pot sa trec dupa o despartire? dupa zece ani ma parasit
am stat cu un baiat apr 3 ani,dupa o per de 1an j 8 luni a venit cu ideea sa ne desp k nu ne mai potrivim,iar dupa 6 luni ne-am impacat pt k tot timpul despartirii am insistat eu f mult desi el statuse cu f multe fete j nu-i pasa...aqm dupa 3luni cand totul era asa frumos intre noi aflu ca el m-a inselat continuu pe la spate cu exceptia ultimelor 3 luni.chiar nu stiu ce sa fac,el reprezinta totul pt mn,il iubesc enorm si nu cred ca il voi putea uita vreodata.si desi el e vinovat nici macar nu ma cauta sa-mi zica makr "imi pare rau"a fost primul meu baiat si nu as vrea sa il pierd.ce ma sfatuiti sa fac?ms
Ne cunoastem de 3 ani de zile am stat impreuna prma data 4 luni ...ne-am despartit din cauza parintiilor lui ...ca nu ma vor....dupa 6 luni de zile am reluat relatia....din nou aceeas problema...."parintii mei nu te vor"... adunat am stat ceva...timp.Eu il iubeam atat de tare si il sunam....si ne impacam....Am decis impreuna sa ii cunosc parintii...Nu m-au placut...(aveau deja ideea formata)....Au fost discutii peste discutii intre parintii mei si ai lui....(jigniri) mai mult din partea parintiilor lui.....1 an de zile despartiti fara sa vorbim fara sa ne vedem....L-am cautat ....imi era asa dor de el ....mi-a spus ca nu mai vrea nimic....trebuie sa ramanem amici.....Am inteles si i-am respectat decizia....( o saptamana am vb pe YM ) ...Dupa nu am mai vb iar vre-o 2 luni ....Cand am inceput sa vb din nou vorbeam aproape in fiecare seara...ore in sir ne aminteam ce se intamplase cand ne ascundeam sa nu ne vada cineva cunoscut serile acelea de amor....etc....I-am propus sa ma reintorc la el (locuieste in alta tara ) la fel ca si parintii mei...I-am spus daca ma intorc acolo ma intorc doar pt tine....si a fost de acord, si m-am intors....De 5 luni ma paraseste intruna....si eu il intorc mereu spunandu-i cat de mult il iubesc ce inseamna pt mine...cate am facut pt el ....In seara asta a rupt din nou relatia ...se pare ca acum definitiv....Stiu ca ma iubeste (nu sunt nebuna) chiar daca el se desparte d mine mereu....o face datorita parintiilor lui....Ii vad suferinta in ochi...cu toate ca el incearca sa fie dur si rece....Il iubesc enorm....de mult as face orice orice sa fim bine....eu sufar pt amandoi ...Acum nu mi--a spus ca nu ma mai iubeste mi-a spus k nu sunt de "teapa" lui ca el merita ceva mai bun....Vrea sa ma raneasca sa nu mai sufar....dupa el ....sa il urasc....imi spune vorbe care nu ii sunt in caracter....nu le-ar spune nimanui....face asta ca sa il urasc sa....dar i-am spus ca nu va putea...deoarece il iubesc prea mult si imi este ciuda ca am luptat SINGURA pt acceasta relatie ....ca am facut atatea sacrificii inzadar ....bratele mele tot goale au ramas....Fetelor feriti-va de baietii mamosi ....intodeauna....
Dupa 3 ani voi fi in curand iar singura, la o varsta apreciabila. Ironia sortii - ambii m-au inselat. Daca pe primul l-am mai pasuit (cica voia sa imi arate ca nu e adevarat) pe al doilea nu il pot ierta. Al-2lea a stiut ce am patit prima data si l-am rugat, in cazul in care se plictiseste in relatie sa imi spuna inainte sa isi caute pe alta. Exact asa nu a facut si am aflat intamplator ca isi cauta alta relatie. In urma discutiei a negat vehement acest lucru, desi internetul este un bun public si el acolo si-a gasit sa agate. Desi este a 2a oara imi este foarte greu, dar imi dau seama ca fac ceea ce este bine. Nu stiu cum va fi singura dar stiu ca imi recapat stima de sine.
ieri mia zis prietenul meu dupa o relatie de 3 ani ca nu ma mai iubeste 100% ca e obisnuinta si mila mai mult,dar nu inteleg un lucru acum 2 luni mia cerut sa ne mutam in chirie ,acum 2 sapt mia spus ca ma iubeste mult,iar acum cica nu ma mai iubeste si vrea sa punem capat ,oare e dezorientat nu stiu ce sa cred
si eu ma terminat o relati de 3 ani deoarece in ultima vreme erau prea multe certuri as cautao dar simt ca nu se mai merita dupa orice despartire daca te impaci inapoi se schimba relatia din ce in ce mai rau si asa ca e de preferat pt toti care ati terminat relati lungi cu totul ca e dureros sa o luati inainte va ganditi ca dupa fiecare ploaie soarele rasare
femeile sunt .......de vina in mare parte, invoca tot felu de motive care sunt f departe de adevar.le este greu sa spuna ca vor alta .....
L-a noi dragostea s-a dus pentru ca faceam curat prea mult si ii asiguram mancare calda in fiecare zi adica ca m-am zbatut sa fie bine.Deci mai ramane ceva de comentat cand omul o ia razna o ia si gata
Dupa 6 ani de zile ne am despartit...simt ca mor.Motivul?nu ne mai intelegeam...tot timpul certuri...am decis de comun acord ca e mai bine asa...dar doare ff.tare.ce ma fac?am o gramada de examene...nu ma pot concentra.simt ca innebunesc
Dupa 2 ani jumate..mi-a spus ca el nu mai poate sa continue, ca ne certam prea des si ca o sa se ajunga la ce e mai rau...Mi-a zis ca nu vrea sa ma mai faca sa sufar si ca eu merit ceva mai bun, nu un prost care nu a stiut sa pretuiasca iubirea primita..Am incercat sa-mi dau seama unde si cand s-a produs ruptura, cand a incetat sa ma mai iubeasca..si de ce n-a facut nimic, ca sa schimbe lucrurile, n-a vrut sa mai ofere o sansa relatiei, n-a vrut sa se mai implice..pur si simplu..mi-a zis sa-l uit..si sa-mi vad de ale mele..ca el nu mai vrea sa fie cu mine..L-am sunat de atatea ori..dar nu mi-a mai raspuns..m-a pus sa-l sterg si din lista de messenger..ca sa-l uit mai repede..Acum..am niste lucruri care mi-au ramas la el..ma gandeam sa ma duc sa le iau..dar nu cred ca fac fatza situatie..:( L-am iubit enorm..el mai putin..si acum..nu stiu ce va fi..
dupa 10 ani de relatie zice ca sa saturat de mine ca nu ma mai iubeste si mai bine ne despartim cum sa trec peste asta? simt ca nu mai am nimic ca am pierdut tot si sunt intr-o tara straina si ma lasa singura nu mai chef nici sa respir viata e naspa si mai naspa ca am gasit o persoana rea adica el
recladeste-ti propria viata, reinnoieste prieteniile, fa-ti noi prieteni, iesi, socializeaza pentru ca izolarea este departe de a-ti de ajutor si te face vulnerabila la revenirile lui. ai avut incredere, i-ai acordat sanse dupa sanse, regretele lui nu iti folosesc la nimic daca nu se intampla nimic: un angajament, o schimbare. nu mai sta in expectativa, nu de el depinde sa fii fericita, sa ai viata ta, ci de tine! nu-l mai astepta pe el...sau daca iti este atat de drag, atat de important sufletului tau...nu imi ramane decat sa respect asta si sa nu condamn, insa am o sugestie de facut: intre timp NU UITA de tine!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! esti importanta! meriti sa fii fericita! meriti sa fii iubita! succes sa auzim numai de mai bine!
am avut o relatie de 3 ani jumate.s-a despartit de mine de cateva saptamani,am mai avut doua despartiri dupa ce am fost plecata un an si m-a inselat si eu am stat si am asteptat sa fiu cu el dar are pe altcineva si mi-a zis ca nu ma mai iubeste,fara sa-i fac nimic,pur si simplu am fost intotdeauna langa el si l am inteles si iar am luat ''palma'',mi-a promis tot felu,urma sa plecam in vacanta,ne-am despartit si intr-o maniera foarte urata,nici de asta n-a fost in stare,ma simt pierduta,din pacate m-am indepartat si de prieteni,stau toata ziua si nu fac nimic,am vrut sa-l caut dar cred ca fac mai rau?nici el nu ma mai cauta doar cand e beat..credeam ca va fi bine,credeam ca se va schimba dar degeaba.Visez ca e cu cineva,ma gandesc tot timpu cum poate fi cu altcineva decat cu mine,parca sunt nebuna cateodata..as vrea sa uit,vreau un motiv,nici eu nu stiu ce vreau..ca sa pot intelege,doar n-oi astepta pana ce i vine mintea la cap
nu poti ceda santajului, ramai ferma pe pozitie! daca ti-ai gasit pe altcineva, cu atat mai bine si asta pentru ca pe fondul lui de labilitate emotional-afectiva si de santaj, nu iti poti permite sa nu ramai ferma in decizia de a va fi despartit. viata lui ii apartine si el este responsabil de actele lui, nu tu!
inainte de parintii vostri, sunteti voi! ce isi doreste el? ce iti doresti tu? ce sunteti dispusi sa faceti ca sa obtineti? sunt doar cateva dintre intrebarile la care ar fi util sa va raspundeti...
de ce ar pleca? l-ai luat de langa parinti...cantareste si tu avantajele si dezavantajele ...intai ale tale si mai apoi ale lui, ca si cum ai fi el. poate fi un exercitiu util! este un compromis continuu pe care tu il tot accepti, el nu va pleca de unde ii este bine depinde de tine ca lucrurile sa se schimbe! fie il inviti la o negociere vis a vis de nevoile si indatoririle din cuplul vostru, fie il inviti sa plece! afla ce te tine langa el! ce nevoi, ce temeri??!...
adesea este util sa stim ce ne tine impreuna: iubirea, compromisul, timpul, obisnuinta etc. este adevarat ca la prima vedere aveti prioritati diferite, insa as indrazni sa afirm ca este vb doar de o simpla desincronizare si o rasturnare de prioritati! te-as intreba daca ati negociat relatia, statutul relatiei, ce are fiecare dintre voi de oferit, care ar fi expectantele fiecaruia dintre voi etc ce ar insemna ca nu are simt patern? poate ca este impulsiv si nu da dovada de responsabilitate vis a vis de ceea ce ar insemna sa ai toate conditiile pentru un copil (casa, masa. siguranta financiara etc??! legat de ideea de progenitura...care dintre voi nu are instincte? tu nu iti doresti un "plod"...interesanta transpunere in cuvinte. oare este vb de independenta ta care se simte amenintata?!
am avut o relatie de 1 an si 11 luni cu un baiat care acum nu poate accepta k totul s-a terminat(din cauza jignirilor sale) si sa ramanem amici!a aflat k am inceput o noua relatie ceea ce la distrus k sa zic asa k el!cu noul prieten ma inteleg foarte bine nu am ce sa-i reprosez dar el insista sa ne impacam iar eu nu vreau!vreau sa o iau de la capat dar nu cu el!m-a amenintat k se omoara!ce pot sa fac?sa ma impac cu el k sa nu faca vreo prostie?ce ma sfatuiti?va multumesc
totul a inceput acum 4 luni ne intelegeam foarte bine pana cand a intervenit mama lui cu scuzele ca baiatul ei a renuntat la munca din cauza mea si ca eu sunt curva si fel de fel de lucruri urate.In momentul de fata mama s ia propus sa lucreze la bucuresti dar sa nu se mai intalneasca cu mine,el nefiind de acord dupa trecerea timpului mama sa a sunat pe parinti mei ca sa ma despart de el ca e un mincinuos u profitor ,propunandu-i mamei mele sa ma desparta d el.V arog mult am nevoie de un sfat cat mai repede posibil ce mai am de facut in aceasta dak o pot numi relatie mentionez ca am decat 19 ani VA MULTUMESC
,,Nu obtii nimic dacã te tot gândesti la ce ai fi putut sa faci. Nu poti sa rescrii trecutul, asa cã priveste înainte altfel risti sã fii lãsat în urmã.” Stargate SG-1 Episode Counterstrike
adresa de e-mail este, nu vad de ce este greu sa cautati un sfat la cea care a scris e-mailul chiriac_jeni@yahoo.com
Ce s-a intimplat cu noi?Nu stiu cum am ajuns aici.Nu stiu nici cu ce am gresit eu sau nu m-a iubit el.De ce nu pleaca?Ne-am cunoscut in 1998 la aproape doi ani de la moartea sotului meu.Ne-am placut,si la 6-7 luni s-a mutat la mine(locuia cu parintii)A mai fost casatorit dar nu a durat decat cateva luni ,nu prea vorbeste despre asta.Totul a fost perfect la inceput,eram indragostita si simteam ca si el ma iubeste.Apoi am inceput sa facem sex tot mai rar,se eschiva,ori il durea maseaua dar refuza sa ia ceva care sa il linisteasca,ori il durea piciorul ori era foarte obosit ori.............orice,se facea ca adoarme imediat.Eram din ce in ce mai intrigata,ce se intimpla?Acum 3 ani a aparut o femeie,colega,lucreaza la aceiasi firma de taximetrie,cu care eu am banuit ca are o relatie dar el a negat vehement.In timpul ala ma rugam de el ii dadeam de inteles ca sunt dornica sa facem sex,dar el se eschiva mereu ,evita sa ramanem singuri acasa si treceau 2-3 saptamani pina ajungea sa facem sex.Dar in cateva nopti l-am surprins ca se satisface singur.Cand am abordat subiectul ne-am certat groaznic dar el mi-a spus MORTACIUNE.De atunci,a trecut aproape doi ani, de aproape sase luni nu mai facem sex si de ceva timp ma bate gandul sa ne despartim.El se poarta de parca am fi doi indragostiti, nimeni nu banuieste ca suntem doi straini.Cuvantul acela imi vine mereu in minte,nu o sa pot sa-l uit. CE SA FAC?
el vrea copii,eu nu.el are un job de rutina eu imi fac firma.el 37,eu 35.traim de 4 ani impreuna si de alti 6 ne cunoastem.suntem necasatoriti.ma avertizeaza ca ma va parasi.i-am propus sa-si faca o cariera.ingrijorare:n-are simt patern si nu vreau sa -mi plaseze grija unui eventual plod pe care nu-l doresc oricum.infuentat de parinti sa-si faca progenituri,probabil sa nu-si piarda samanta.stam cu chirie n-avem casa,dar vrea copii.exclus convietiuirea la parinti,socrii.doresc un sfat si anonimatul.va multumesc .
Posteaza comentariu