Oamenii abuzivi emotional se pricep de minune sa arate cu degetul ce nu e bine - dar niciodata ce este bine. Incetul cu incetul, relatia incepe sa sufere, apar dificultati in a avea incredere unul in celalalt, prea putine amintiri frumoase si, desigur, ostilitate manifesta sau disimulata.
Reactia ta conteaza:
- Intreaba-te care au fost ultimele evenimente din viata partenerului tau si daca furia indreptata catre tine nu este, de fapt, acumulata din alte evenimente stresante, de la serviciu, relatii cu parintii sau alte rude, etc.
- Fa eforturi constante de a mentine atentia interioara catre propria persoana, in sensul pastrarii unei stime de sine ridicate. Apreciaza-te constant pentru lucrurile pe care le faci bine, fie acasa, in relatia cu copiii, fie la serviciu etc.
- Incearca sa nu te izolezi de prietenii sau rudele apropiate care ar putea fi un sprijin pentru tine in momentele de cumpana din viata.
- Fa distinctie intre criticile intemeiate si cele nejustificate ale partenerului si invata sa raspunzi intr-o maniera adaptata acestora. Astfel, vei mentine o balanta echilibrata intre asumarea responsabilitatii pentru faptele tale si evitarea unui sentiment de culpabilitate care te-ar conduce la temeri si nesiguranta in privinta reactiei tale privind urmatoarea "runda" de reprosuri.
- Evita sa intri in ciclul unor aparari care sa insemne raspunsul cu acuze la reprosurile facute de partener; starea conflictuala va escalada si atmosfera in familie va deveni de nesuportat.
- Nu incerca sa devii o salvatoare a partenerului tau si sa cauti de fiecare data scuze pentru comportamentul sau dificil. Responsabilitatea de a gasi sursa furiei sale si de a face fata emotiilor sale neplacute ii apartine in totalitate. Daca iti adreseaza cereri concrete de ajutor, care tin intr-adevar de tine, atunci te poti arata sensibila la acestea.
- E posibil ca, dupa ce situatia s-a prelungit foarte mult si nu mai vezi nici o cale de a rezolva acesta stare tensionata, sa te gandesti la o eventuala despartire de partenerul tau. Analizeaza bine argumentele pro si contra si costurile unui asemenea pas atat pentru tine, cat si pentru copii, si abia cand balanta inclina evident in favoarea unei despartiri, adu-i partenerului la cunostinta acesta decizie. Altfel, daca doar crezi ca amenintandu-l isi va schimba comportamentul, dar de fapt iti este greu sa te vezi intr-o asemenea postura, partenerul va realiza slabiciunea ta si va intensifica si mai mult "tirul" reprosurilor.
Comentarii (6)
sotul meu de 15 ani e la fel vesnic nemultumit cicalitor crezi ca reintoarcerea la job e iesirea? abia atunci o sa realizezi ca trebuie pe linga tot ce faci acum sa tedescurci si cu fetita e tare greu sa tii piept la toate din pacate astfel deoameni nu se schimba niciodata ori te obisnuiesti asa silupti pt tine si fetita ta ori divortezi si tot lupti ptcustodie etc imi pare rau dar asta e incearca intotdeauna sa vezi si partea buna a lucrurilor poate mai poti face ceva ofemee intotdeauna poate
ce ironie sa primesc acest mesaj, tocmai cand, ma bat de aceste probleme, sau nu o fi ironie?! iubitul meu, cu care am si o fetita minunata de 9 luni, este exact tipul de om, care critica, si face *cu ou si otet* in cele mai nepotrivite momente. sunt foarte trista pt ca , am si uitat de cand nu mi-a mai spus ca sunt frumoasa, ca imi vine bine, o chestie pe care am imbracat-o sau, ca , e fericit cu mine, pt ca ma are, pt ca sunt gospodina, am grija de copilul nostru singura, fara sa ma plang, fara ca sa cer ajutor! de multe ori stau seara pana tarziu in bucatarie facand ordine, si pregatind bucataria pt a doua zi, iar el, sta lipit de televizor, si nu spune niciodata , *hai vino 5 minute si relaxeaza-te aici alaturi de mine si apoi te poti intoarce la ale tale* Mai nou, de cand sunt in materninate, imi face tot felul de reprosuri ca , imi da, ca imi face, ca imi drege, care imi cad , mai mult decat rau, si nu fac decat sa ma indeparteze, si mai mult de el, exact cum i-am scris si lui intr-un mesaj, *asa se nasc Canioanele*. Sunt trista, nu vreau sa pierd increderea in mine, nu vreau sa devin o sclava, stiu bine ca acum sunt dependenta si din dorinta mea aceea de a sta cu fiica mea, insa mi se pare nedrept, nu inteleg barbatii, deloc! nu ii inteleg reactiile, nu imi pasa daca se schimba sau, nu! imi doresc cu disperare, sa ma intorc la jobul meu, pe care il iubesc , si poate astfel, imi voi recapata increderea totala in mine, pofta de viata , alaturi de colegele mele deosebite! imi cer scuze , daca v-am retinut prea mult, dar am si eu nevoie , acum, de cineva cui sa ii spun pasul meu. multumesc!
:))..cum sati pupi seful in fund>? :))..cum sati minti opartenerul mai grozav? :))cum sa pari cult cand defapt estri un analfabet?...sau sa zic....baza de date inutile?..scoala?..pregatirea profesoniala?....sa studiezi 5 ani de zile pe banii tai sa pupi toata lumea in fund k la urma sati vina un cioban tampit sef?...bv......super teme abordate.....Traiasca republica socialista romania muahhaha
buna fetelor, am shi eu un prieten de asta , am o relatie cu el de 3 ani shi am aceleashi probleme, de fiecare data dupa ce ne certam imi spune ca se va schimba shi sal ert imi sta zile intregi linga usha , nush ce sa fac?de fiecare data il ert cu gindul ca se va schimba dar am vazut ca nu e asha.shtie cineva ce comportament ar trebui sa am cu el?
eu cu al meu nu stiu ce voi face ,stand intr-o camera,venind numai seara acasa si atunci el sa tipe ca nu poate lucra sau ca il deranjez si eu sa tac din gura,nu stiu cum va mai fi. Ies cu ciinele sau plec,dar soacra imi zice sa il las cind e nervos ca asa e el,si sa stau 1-2 h sa imi bolboroseasca de nebun?
Am citit articolul si cu tristete mi-am adus aminte de relatia mea cu fostul prieten....daca pot sa-l numesc asa...De cate ori am reusit sa fac ceva bine,(mi-am luat examenele la facultate cu note mari , mi-am gasit un servici foarte bun de care sunt mai mult decat multumita ), , el in loc sa ma felicite si sa fie alaturi de mine ma desconsidera si ma critica de fata cu alte persoane.Tot timpul imi auzeam comentarii de genu ``ce stii tu sa faci?`` , ``de ce te-au angajat pe tine daca nu ai experienta?`` si multe alte lucruri care treptat ma faceau sa-mi pierd increderea in mine. Toti imi spuneau ca nu are rost sa raman cu el , ca nu merita. Nici acum nu-mi dau seama de ce nu am pus punct mai devreme , de ce am acceptat sa ma umileasca,sa ma critice ...culmea e ca nici macar nu l-am iubit....Un partener te poate distruge pshic , te poate face sa -ti pierzi increderea in tine..eu una m-am trezit la timp si am rupt orice legatura cu el. Au fost saptamani in care s-a tinut dupa mine spunandu-mi ca se va schimba , sa-l iert ...pana sapt trecuta cand a revenit la vechiul comportament...Fetelor nu faceti gresala pe care am facut-o eu.Nimeni nu se schimba peste noapte.Nu lasati sa va calce in picioare cineva care nici macar pe jumatate nu e la fel de bun ca voi.Am invatat ca persoanele , in special cele apropiate tie vor fi mereu invidioase pe succesul tau......am simtit-o pe propria piele.Viata e o jungla in care trebuie sa lupti neincetat ca sa supravietuiesti
Posteaza comentariu