Se intampla ca partenerii sa inceapa sa semene si in timp, chiar daca incep prin a fi diferiti. E un lucru bun, atata timp cat e vorba de o evolutie si nu de o depersonalizare. E una sa inveti ceva de la celalalt, si cu totul altceva sa devii cu totul alta persoana, renuntand la tot ce iti placea sau te reprezenta de dragul lui. O asemenea atitudine nu poate fi sanatoasa, ci doar autodistructiva. S-ar putea sa-ti placa la inceput, dar in timp este doar nociv.
In plus, mediul comun, mancarea comuna sau empatia pot duce si la asemanari fizice. S-a constatat ca multe dintre cuplurile care au petrecut foarte mult timp impreuna (ani) incep sa semene destul de mult. Bineinteles ca nu este o regula.
Nu intotdeauna insa partenerii seamana unul cu altul. Se aplica frecvent si regula "opusii se atrag". Sau nu neaparat opusi, ci pur si simplu diferiti. Ce e de facut in acest caz? Aveti sanse sa formati un cuplu de durata?
Nu tot ce e diferit este si incompatibil; si cu siguranta nu orice aspect diferit sau opus influenteaza negativ relatia. Daca se intampla ca lui sa ii placa fotbalul si tie sa faci cumparaturi, dar tie nu iti place fotbalul si nici lui cumparaturile, nu e niciun capat de lume! Puteti chiar sa va practicati aceste preocupari simultan, chiar daca nu impreuna.
Adesea se intampla sa ne atraga ceea ce noi nu avem sau nu ne reprezinta. Esti seriozitatea in persoana si iti place un barbat zapacit si spontan? Foarte posibil! Sa fie o asemenea relatie condamnata din start? Nicidecum! O persoana diferita de tine nu inseamna neaparat esec garantat. Daca partenerul tau e altfel fata de tine, inseamna ca fiecare dintre noi are parte astfel de noutate. Puteti invata atat de multe unul de la altul! In cazul pe care l-am mentionat, de exemplu, femeia il poate invata pe el sa fie mai stabil, iar el o poate ajuta sa fie mai dezghetata, mai curajoasa si mai vesela. Situatie din care ambii au de castigat. Si astfel se pot maturiza impreuna.
O astfel de pereche poate crea dependenta. Fiecare are ceva ce-i lipseste celuilalt. Insa, daca nu reusesc sa se influenteze unul pe altul, relatia se poate transforma, dimpotriva, intr-un razboi continuu. Fiecare e altfel, fiecare vrea altceva, fiecare are alte asteptari de la celalalt. Iar cand esti dezamagita permanent sau in aspectele importante pentru tine, nu poti fi fericita...
"Pentru parteneri e important sa aiba interese comune. Adica scopul existential al unuia dintre ei sa fie completat in scopul existential al celuilalt. Daca el considera ca barbatul este cel care trebuie sa asigure protectia familiei, partenera lui ideala va fi una care va simti nevoia de a fi ocrotita, si atunci complementaritatea va fi un avantaj. Daca el insa considera independenta in cuplu o valoare de baza si crede in ea, o partenera cu valori similare ii va fi alaturi intr-un cuplu care va duce armonios aceste reguli de-a lungul timpului. Deci important nu este sa fim diferiti sau sa fim la fel, ci sa avem valori care se completeaza", spune psihoterapeutul Lena Rusti.
Prin urmare, cand e vorba despre un cuplu, exista o multime de detalii care variaza, de la persoana la persoana si de la pereche la pereche. Reteta perfecta nu exista, asa cum nu se poate spune ca e mai bine ca partenerii sa fie similari sau complementari. Adevarul este, cel mai adesea, undeva la mijloc: similari in unele aspecte, pentru a putea merge in aceeasi directie, si complementari in altele, pentru evitarea rutinei si a plafonarii. Pana nu incerci, nu ai de unde sti. Asa ca incearca si afla ce ti se potriveste tie.
Comentarii (1)
In general cuplurile dupa o perioada de convetuire a devenit pt. ei rutina ,se complac a petrece restul vetii asa,au uitat ce frumos este in fiecare zi sa dai nastere la noi activitati,discutii,sa vii acasa cu surasul pe buze sa fii mereu preocupat de fericirea prezentului si a viitorului.De aceea multi gresesc de frica de schimbare dar nu stiu ca acest lucru este cel mai frumos si mai placut .
Posteaza comentariu