În agitaţia vieţii de zi cu zi uităm în mod voit că moartea face parte din universul nostru, dar şi că nimeni şi nimic nu este pentru totdeauna în lumea noastră. Cu toate acestea, că acceptăm sau nu, fiecare dintre noi va fi nevoit să se întâlnească de-a lungul vieţii cu pierderea cuiva drag. Face parte din ciclul vieţii, pe care suntem obligaţi să-l acceptăm.
Nimeni şi nimic nu îţi poate lua durerea pe care o simţi în astfel de momente, iar puterea de a merge mai departe o găseşti în primul rând în interiorul tău. Un cunoscut psiholog şi psihoterapeut american, William Worden, a alcătuit de-a lungul anilor de experienţă în tratarea persoanelor care sufereau în urma pierderii cuiva drag o listă cu cinci etape esenţiale pe care oricine trebuie să le parcurgă pentru a putea face faţă unei dureri atât de mari. Nu uita că traversarea acestor etape poate dura luni sau chiar ani. Iată care sunt:
Acceptarea realităţii că persoana dragă nu mai este
Când cineva drag moare, oamenii resimt în primă fază senzaţia că nu este adevărat, că este ireal. Iar primul pas al perioadei îndurerate este încercarea de a realiza faptul că acea personă nu mai este printre noi şi că, cel puţin în această viaţă, nu o vom mai întâlni. Este un pas foarte dificil, în care multe persoane se pot confrunta cu senzaţia, credinţa sau convingerea că simt prezenţa persoanei dragi în jur.
Înfruntarea durerii
Unul dintre scopurile psihologilor şi psihoterapeuţilor atunci când consiliază o persoană care a trecut prin experienţa de a pierde pe cineva drag este de a o ajuta să se elibereze de această durere, astfel încât să nu le urmeze întreaga viaţă. Cei care îşi lasă durerea să se manifeste, care o acceptă şi o trăiesc descoperă că aceasta scade puţin câte puţin. Dar unele lucruri îi pot împiedica pe oameni să facă asta. Este vorba despre mesajele subtile şi adesea bine intenţionate din partea rudelor, prietenilor sau colegilor, de a te "aduna", de a depăşi situaţia, de a fi puternic. Sau reacţia unor alţi membri ai familiei care aleg să-şi blocheze sentimentele şi să nege că durerea este prezentă. Pentru ca durerea să treacă trebuie să o laşi să se manifeste. Plângi atunci când îţi vine să plângi sau când te simţi furiosă. Astfel de momente pot apărea oricând şi este esenţial să îţi exprimi durerea atunci când simţi nevoia. Această etapă poate fi mult mai dificilă pentru bărbaţi decât pentru femei. Pentru că sunt învăţaţi de mici că plânsul este o formă de slăbiciune, mulţi dintre ei se abţin şi încearcă să-şi reprime emoţiile.