Majoritatea stim foarte bine ce nu suntem. Enigmatic, nu? Da, si paradoxal. Dar daca stai si te gandesti, iti vei da seama ca nu este deloc iesit din comun. Multi oameni au tendinta de a se subestima, chiar daca in aparenta lucrurile stau cu totul altfel. De ce se intampla asa, oare? Poate pentru ca ne este frica sa nu cadem in capcana multumirii de sine? Sau poate pentru ca dorim sa ne protejam si, tocmai din aceasta cauza, afisam o imagine de oameni puternici si increzatori in propriile forte?
Ca de obicei, adevarul se afla probabil undeva pe la mijloc. Fie ca urmare a unor complexe dezvoltate in copilarie si alimentate pe parcurs, fie din alte cauze, avem tendinta sa ne subestimam si sa acordam exagerat de mare importanta celorlalti si parerii pe care si-au format-o despre noi.
Daca nu reusim sa "gestionam" aceste trairi, ele pot ajunge sa fie foarte intense si sa ne afecteze inclusiv din punct de vedere fizic.
De fapt, simptomele mentionate reprezinta niste semnale de alarma prin care organismul incearca sa ne atraga atentia. Managementul stresului ar trebui sa fie la fel de important pentru noi ca si controlul aportului de sare din alimentatie, al numarului de tigari fumate (daca este cazul) sau a cantitatii de dulciuri consumate. Nu trata acest aspect cu lejeritate, pentru ca este ceva cat se poate de serios.
Oamenii care sunt stresati dezvolta tot felul de obiceiuri nocive: somn mai putin si mai agitat, mestecat guma (obicei care, daca este practicat in exces, duce la hiperaciditate), rosul unghiilor, fumat sau tulburari de alimentatie. Iar de multe ori, explicatiile sunt cautate in oricare alta parte, numai in noi insine, nu.
Explicatia consta in faptul ca sentimentele intense de teama si rusine stimuleaza hipersecretia de cortisol (asa numitul "hormon al stresului"), care afecteaza sistemul imunitar. In cazul persoanelor mai sensibile, dezechilibrul poate fi atat de mare incat sistemul imunitar este la fel de slabit ca al unei persoane contaminate cu teribilul virus HIV.
Rusinea de sine si de ceea ce reprezentam este una dintre cele mai puternice si potential nocive emotii. De fapt, stresul provocat de modul in care te percep ceilalti este la fel de agresiv pentru organism precum cel provocat de surmenaj sau de pierderea locului de munca. De multe ori, ni se intampla sa reactionam ca urmare a primei inspiratii (sau, mai direct spus, impulsiv); nu multa vreme dupa aceea, linistea noastra sufleteasca este de domeniul trecutului.
"Oare am procedat corect? Oare ce vor crede ceilalti? Cum voi da ochii maine cu ei?" Acestea sunt numai cateva dintre intrebarile care ne pot macina si uneori, orice am face, pare ca pur si simplu nu ne putem gandi la altceva. In aceste conditii, linistea sufleteasca si relaxarea sunt de domeniul trecutului.
Oricum am proceda, nu ne putem gandi la altceva si episodul respectiv ne revine mereu, obsesiv, in minte. De multe ori se intampla ca, a doua zi, toate fricile si temerile noastre sa se dovedeasca lipsite de temei. Atunci ne linistim, dar nu la fel de repede vor disparea si efectele negative asupra organismului nostru.
Ce putem face?
Faptul ca am constientizat problema in ceea ce priveste perceptia de sine constituie, cu siguranta, un progres, dar nu inseamna ca ne-am vindecat. Cum ar trebui sa procedezi pentru a nu mai fi atat de sensibila?
- Incearca sa depasesti momentul cat mai repede. Cercetarile efectuate au aratat ca numai starile prelungite de anxietate, sentiment de umilinta, subordonare excesiva si rusine conduc la aparitia problemelor de ordin fizic. De aceea, daca tot nu te poti controla asa incat sa ai mai multa incredere in tine, straduieste-te sa depasesti cat mai repede aceasta stare.
- Este adevarat ca, daca te-ai obisnuit sa-ti faci griji din orice si sa cantaresti opiniile tuturor celor cu care ai de a face, iti va fi greu sa te schimbi. Incearca macar ca, atunci cand ai o realizare, sa reflectezi asupra ei cel putin la fel de mult cat o faci atunci cand ai un esec. Pana la a avea nevoie de validarea celorlalti, in primul rand ai nevoie de validarea ta.