Dar care este motivul pentru care versurile reușesc să ne atingă o coardă sensibilă? De unde vine plăcerea de a citi poezii și ce se întâmplă în creierul nostru atunci când ne lăsam purtați de versurile pline de înțelesuri ascunse? Câțiva cercetători de la universități din Germania și Norvegia au realizat un studiu tocmai pentru a răspunde la aceste întrebări.
În cadrul studiului s-au format grupuri din tinere în jurul vârstei de 25 de ani, vorbitoare de limba germană. Unul dintre grupuri era format din tinere care citeau frecvent poezii, iar celălalt grup, din tinere care s-au declarat novice în ceea ce privește această activitate. Cercetătorii au analizat apoi reacțiile acestora atunci când li s-au recitat poezii. Printre autorii selectați s-au numărat poeți germani precum Friedrich Hölderlin, Friedrich Schiller, Theodor Fontane sau Otto Ernst. Participanților li s-a cerut să aleagă singuri unele poezii, iar printre autorii selectați s-au numărat William Shakespeare, Johann Wolfgang von Goethe, Friedrich Nietzsche, Edgar Allan Poe, Paul Celan sau Riner Maria Rilke.
Pe măsură ce voluntarii ascultau poeziile, cercetătorii le înregistrau bătăile inimii, expresiile faciale și cu ajutorul unei camere speciale, mișcarea firelor de păr de mâini. Când participanții simțeau fiori provocați de poezie, apăsau un buton și îl mențineau apăsat pe toată durata senzației.
Rezultatul: Toate persoanele au declarat că au simțit fiori la un anumit moment în timpul recitării, iar 40% dintre subiecți au prezentat efectul de "piele de găină". Acesta este un rezultat asemănător cu cel obținut atunci când oamenii ascultă muzică sau văd scene emoționante din filme. Dar răspunsul neurologic detectat a fost diferit în cazul poeziei: tomografiile realizate în timpul studiului au arătat că ascultarea poeziei activează părți diferite ale creierului față de cele care sunt activate atunci când subiectul ascultă muzică sau vede un film.
Autorii studiului au mai descoperit că plăcerea de a asculta poezii este o experiență care se dezvoltă lent, ceea ce ei au denumit "pre-fiori". În timp ce ascultă poezii care le ating o coardă sensibilă, participanții anticipează în mod subconștient plăcerea emoțională, într-un mod similar unei activități urmate de o recompensă, cum ar fi desfacerea ambalajului unui baton de ciocolată. Cu până la 4,5 secunde înainte ca participanții să apese butonul care anunța că simt fiorii provocați de poezie, datele oferite de senzorii pentru piele indicau faptul că emoțiile participantului au fost deja stimulate.
În mod interesant, fiorii și pre-fiorii au apărut de obicei la finalul strofelor și, mai ales, la finalul poemului. 77% dintre participanții care nu mai auziseră o anumită poezie au arătat semnele neurologice de anticipare a momentelor maxime de plăcere emoțională, ceea ce demonstrează că forma poetică în sine are capacitatea de a provoca fiori de plăcere.
Posteaza comentariu