Fiecare primeste exuberanta invitatie a primaverii in mod diferit. Explozia de lumina, culori si miresme corespunde, paradoxal, uneori unor stari contrare: in loc de asteptata exuberanta, dezinvoltura, prospetime - tristete, incordare, irascibilitate, oboseala... In genere, primavara este gasita raspunzatoare, ca un alibi, iar termenul popular care desemneaza acest gen de manifestari, "astenia de primavara", nu ingrijoreaza pe nimeni cu adevarat, datorita presupozitiei ca nu noi am fi tristi, obositi, anxiosi, irascibili, ci corpul ori creierul nostru...
Si, totusi, de ce unii oameni intampina cu placere venirea primaverii, in timp ce pentru altii aceasta este un calvar?...
In functie de vulnerabilitatea fiecaruia (capacitatea de a rezista constrangerilor mediului inconjurator), primavara poate reprezenta sau nu o amenintare, o invazie de stimuli ce copleseste simturile, generand tensiune afectiva, dupa cum poate fi un context pentru aparitia sau recidivarea unor tulburari psihice.
Totodata, stilul in care persoana obisnuieste sa raspunda la situatii noi sau solicitante si abilitatile de "a face fata" ("coping") factorilor externi, modeleaza conduita in fata schimbarilor de mediu.
Ce probleme pot aparea si cum se pot rezolva ele?
Daca avem de a face cu manifestari de tipul oboselii, insomniei, fluctuatiilor atentiei, irascibilitatii, insotite, eventual, de lipsa de motivatie si sentimentul unei usoare inadecvari in raport cu exteriorul, situatia este relativ simpla, iar remediile vizeaza evitarea suprasolicitarii, printr-o pondere mai mare a activitatilor placute, linistitoare de petrecere a timpului, in raport cu cele centrate pe randament.
Acestea depind de preferintele personale, dar, ca si o conditie generala, se va viza crearea unui echilibru intre interactiunile cu ceilalti si solitudine. Astfel, daca o persoana obisnuieste sa-si petreaca majoritatea timpului printre oameni, isi va acorda mai mult timp siesi, in timp ce o alta care lucreaza la domiciliu va iesi in oras cu prietenii.
Se va opta, de asemenea, pentru efort fizic moderat, ca de exemplu plimbarile (si nu drumetiile!), inotul si mersul pe bicicleta in ritm lejer, exercitile fizice care sa nu depaseasca, insa, 10 minute pe zi.
Cu toate ca aceste "stari" sunt adesea trecatoare si considerate banale, ele vor necesita o investigatie clinica in cazul in care apar in mod repetat (si cu alte ocazii) sau nu cedeaza in fata remediilor obisnuite.
In cele mai multe cazuri, se opteaza pentru interventii tip antrenament, accentul fiind pus pe dezvoltarea capacitatilor de "a face fata", dar si a celor de a anticipa si influenta cursul evenimentelor. In acest scop, se folosesc tehnici de comunicare, de relaxare, imaginatie dirjata, NLP etc.
Daca, in schimb, domina trairile anxioase, insotite sau nu de panica, sentimentul propriei inutilitati, cel de a nu mai fi aceeasi persoana ca inainte, starile de derealizare, cea mai buna cale de a le gestiona presupune rezolvarea lor si nu indepartarea, negarea sau minimalizarea lor prin asa-zisele "strategii de fuga" (persoana crede ca se elibereaza de tensiunea afectiva, recurgand la mijloace de alinare necorespunzatoare: abuz de medicamente, tutun, alcool sau "senzatii tari" etc.).
In acest caz, se recomanda investigatia clinica. Aceasta va tine cont de amplitudinea clinica a manifestarilor, evidentiind coping-ul si structura de personalitate in cadrul careia apar respectivele manifestari. Se va explica necesitatea confruntarii cu problema si se va realiza o informare adecvata privind posibilitatile de a actiona in vederea rezolvarii ei, continuandu-se cu stabilirea si urmarea unui plan de actiune terapeutica in functie de fiecare caz in parte.