Posibile cauze ale instalarii bolilor

Teorii ale personalitatii, implicatii sociale si terapeutice

Cu siguranta ca nu sunteti singurii care v-ati pus aceste intrebari si cercetatorii in domeniu au incercat de foarte mult timp sa descopere cauzele care au determinat instalarea nevrozelor, a anxietatii sau altor afectiuni psihice sau organice.

Astfel, incepand cu renumitul Sigmund Freud, psihologi si psihanalisti au cautat si gasit raspunsuri in insasi dezvoltarea noastra stadiala cu plusurile si mai ales cu minusurile ei, in care asa cum se va putea vedea, rolul parental si social are implicatii majore in dezvoltarea sanatoasa ulterioara a adultului.

In continuare, voi scrie despre principalele aspecte si implicatii psihologice pe care le are dezvoltarea umana, atat din punct de vedere sexual (teoria lui Freud), cat si psihosocial (Erikson) sau vocational (Super).

I. Stadiile dezvoltarii psihosexuale dupa Freud

II. Stadiile dezvoltarii sociale a individului dupa E. Erikson si repercusiunile pe care le are nesatisafacerea corespunzatoare a acestora aspura sanatatii persoanei.

III. Mecanismele de aparare si importanta identificarii lor in practica psihoterapeutica, evolutii patologice Tipuri de mecanisme de aparare folosite inconstient pentru a face fata presiunilor vietii: refularea, reprimarea, negarea, regresia, substituirea, sublimarea, blocajul, proiectia, izolarea, altruismul, refuzul realitatii etc.

IV. Stadii de dezvoltare dupa D. Super, importante in alegerea vocationala-alegerea ocupatiei fiind o expresie a personalitatii. Dupa Super, ciclul vietii impune diferite sarcini de dezvoltare in diferite perioade ale vietii. D. Super extinde patternul carierei la comportamentul vocational si clasifica:

• patternuri stabile - de obicei indivizii raman in acelasi domeniu de activitate (de exemplu medicina);
• patternuri conventionale - indivizii, pana se stabilizeaza, au diferite locuri de munca;
• patternuri instabile - indivizii incearca diferite locuri de munca, fara sa reuseasca sa gaseasca ceva stabil;
• patternuri de incercari multiple - indivizi care desi isi pastreaza acelasi nivel de pregatire, isi schimba locul de munca.

Oamenii sunt diferiti datorita personalitatii, abilitatilor si intereselor fiecaruia.

Din perspectiva medicala, tipologiile comportamentale aduc informatii suplimentare legate de vulnerabilitate, functionabilitate sau disfunctionabilitate in structura persoanei.

Multi psihologi, psihanalisti, ca S. Freud, Ana Freud, Adler, Jung, Piaget sau Erikson, au dezvoltat si cercetat teorii de dezvoltare a personalitatii care s-au dovedit a fi de mare folos in psihologia medicala, clinica si nu numai.

Cunoasterea stadiilor de dezvoltare si identificarea rolurilor jucate de individ pe parcursul vietii sunt importante pentru cunoasterea diferitelor cauze care au generat instalarea unor tulburari afective sau boli psihosomatice de-a lungul vietii.


Principalele abordari ale stadiilor de dezvoltare ale individului

Asa cum am aratat mai sus, multi psihologi sau psihanalisti s-au ocupat de cercetari in acest sens, dar cele mai importante si in acelasi timp contradictorii au fost ale lui Freud si mult mai aproape de realitate teoria lui E. Erikson, prin introducerea unei variabile importante si anume rolul psihosocial, teorii la care am sa ma opresc in continuare. Psihanalisti de formatie, acestia au concluzionat ca asa cum omul trece prin anumite etape fizice normale de dezvoltare de la nastere pana la batranete, asa si din punct de vedere psihic, parcurge anumite etape de dezvoltare a personalitatii, in care omul indeplineste sau trebuie sa indeplineasca anumite roluri specifice pentru o anumita perioada de varsta, iar nesolutionarea adecvata a acestora duc la diverse tuburari in perioada adulta.


I.a Stadiile dezvoltarii psihosexuale dupa Freud

Freud a fost primul cercetator care a identificat o serie de stadii denumite de autor psihosexuale (libidinale) si sunt conturate in functie de fiecare caracteristica a dezvoltarii personalitatii copilului, in care energia sexuala (libidoul) se concentreaza asupra unor regiuni ale corpului: gura, anus, zona genitala. Dupa Freud, evolutia satisfacatoare a acestor etape ale copilariei are o mare importanta asupra profilului personalitatii ulterioare a viitorului adult.

Fiecare stadiu determina un set de probleme, care urmeaza sa fie rezolvate in stadiile urmatoare de dezvoltare. Esecul in parcurgerea unui stadiu va avea ca rezultat fixatia (stagnarea dezvoltarii la nivelul acelui stadiu). Aceasta determina mentinerea unora dintre caracteristicile stadiului respectiv si in etapele ulterioare, iar in cazuri mai grave poate determina instalarea nevrozelor la varsta adulta.

Stadiul oral (0-1 ani)

In acest stadiu, inconstientul (Id-ul) este predominant. Placerea fizica (libidinala) este concentrata asupra gurii, copilul obtinand satisfacerea prin supt si muscat. Freud spunea ca fixatia in acest stadiu poate fi dat de suprasatisfacerea nevoilor orale ale copilului, dar si de o frustratie a acestuia fata de nevoile orale care mai tarziu se poate manifesta prin vicii ca fumatul, alcoolismul, folosirea excesiva a sarcasmului sau lacomia.

Stadiul anal (2 ani)

Energia libidinala se concentreaza asupra senzatiilor de placere din zona rectului prin eliminarea sau retinerea fecalelor, astfel poate satisface parintii sau dimpotriva-i poate enerva si astfel apare nevoia de multe ori exagerata a acestora de a le forma deprinderile de igiena, iar fixatia rezulta tocmai din conflictul dintre parinti si copil in timpul instruirii igienice. Fixarea la acest stadiu poate duce la aparitia de mai tarziu a unei personalitati excesiv preocupata de curatenie sau a unei personalitati refractare, avare, obsesive (efectul retentiei). Tipul de personalitate in care se gasesc astfel de trasaturi este denumita personalitate obsesiv-compulsiva.

Stadiul falic (3-6 ani)

In acest stadiu, placerea fizica (energia libidinala) se concentreaza asupra zonei genitale, cand sentimentele, trairile, devin sexuale. Freud a descris atat pentru baieti, cat si pentru fete trairile emotionale prin care trec copiii la aceasta varsta. Astfel, pentru baieti autorul a descris complexul lui Oedip cand fanteziile baiatului cuprind dorinte de intimitate cu mama sa, cand apare sentimentul de gelozie asupra relatiei intime pe care tatal o are cu mama lui. Complexul lui Oedip se incheie odata cu identificarea copilului cu tatal lui si cand apare dorinta de a relationa, de a fi si in prezenta altor copii decat a mamei.

In cazul fetitelor, apare complexul Electra, caracterizat de un sentiment puternic fata de tata (cand doreste sa se casatoareasca cu el). In final, fetita se va identifica cu mama ei.

Rezolvarea satisfacatoare a acestor complexe permite identificarea copilului cu parintele de acelasi gen, adopta standardele morale ale parintilor, dar si standardele morale ale societatii transmitandu-se astfel valorile morale si culturale de la o generatie la alta, dand nastere super-egoului (supraeul, constientul).

Fixatia din acest stadiu apare ca urmare unei abordari neadecvate ale parintilor, iar nedepasirea corespunzatoare a acestui stadiu sta la baza majoritatii nevrozelor din perioada adulta.

Perioada de latenta (6 ani-pubertate)

Este o perioada de un calm relativ in care energia sexuala este intr-o stare latenta, fara a se mai concentra pe o anumita parte a corpului. Este o perioada de dezvoltare a ego-ului (eul, preconstientul), mai ales in sfera deprinderilor sociale si intelectuale.

Stadiul genital (pubertatea)

In acest stadiu, modificarile hormonale stimuleaza trezirea libidoului (energie sexuala), creste interesul pentru placerea sexuala, urmand a se integra in setul de interese si atitudini sexuale asemanatoare adultului.


Teoria lui Freud, critici si punct de plecare in dezvoltarea altor teorii

Cu toate ca teoria lui Freud a intampinat numeroase critici si pe buna dreptate, aceasta teorie este totusi punctul de plecare pentru toti neo-freudienii ca C. Jung sau E. Erikson.

Conceptul a fost criticat deoarece Freud a folosit un esantion limitat format din adulti care sufera de anumite tulburari de natura psihologica prin metoda studiului de caz si notarea selectiva a problemelor pacientilor; pe de alta parte procesele descrise nu pot fi observate direct, iar teoria nu este capabila sa prezica dezvoltarea sociala a individului spre deosebire de alte teorii. Dar se pune problema de ce este atunci prezentata aceasta teorie daca intampina atat de multe critici.

Teoria lui Freud nu are suport, dar nici nu poate fi infirmata, motiv pentru care autorii care au preluat ideea lui Freud au fost de acord cu anumite aspecte si anume existenta impulsurilor instinctuale si a mecanismelor de aparare, mecanisme folosite inconstient de orice om pentru a face fata problemelor vietii, pentru a se proteja de anxietate, vina, durere etc. si care vor fi prezentate in a III-a parte a acestui articol.

Vezi I.b. Implicatiile psihologice ale dezvoltarii psihosociale dupa Erikson