Gradul de spontaneitate se construieste impreuna, de catre participanti. In primul articol din aceasta serie destinata familiei, va povesteam despre acea familie de trei persoane, construita din el - (M), ea - (F) si copil - (C).
Aparitia copilului este o invitatie la spontaneitate si la a invata sa redescoperi inca o data lumea asa cum este ea, in continua creatie. Dar aceasta spontaneitate este blocata din start de temerile, grijile, gandurile de "a face bine" ceea ce faci. In locul parintelui spontan apare unul ingrijorat, bazat pe scheme de actiune, pe un contact emotional relativ cu copilul, pe expectatii mai curand intelectuale fata de acesta sau pe asteptari mai curand sociale.
Toate aceste stari altereaza spontaneitatea naturala a copilului si capacitatea sa de a-si exprima starile emotionale. Cand aceasta spontaneitate este blocata, se creeaza un raspuns schematic stereotip (enurezis, timiditate, suptul degetului, agresivitate majora etc.), iar cand spontaneitatea devine interzisa, apar simptomele.
Simptomul devine vizibil si pentru parinti si atunci ei vor incerca sa faca ceva. Dar aici va interveni o mica pacaleala - in loc sa mearga spre cauzele emotionale situate in campul propriilor stari sufletesti si in campul cuplului si a ceea ce se intampla pe plan emotional, se vor repezi spre simptom.
Atunci apare aceasta cerere adresata psihologului si care suna cam asa: "Copilul meu sufera de enurezis, vindecati-mi-l."
La nivelul cuplului, relatiile sunt similare cu cele din cadrul relatiei parinte - copil. Cand gradul de spontaneitate se reduce semnificativ, incep sa apar rolurile stereotipe, schematice, iar un cuplu ajunge sa traiasca o stare de plictiseala, care se impune ca o stare nevrotica pentru acel cuplu.
Cand spontaneitatea este redusa la maximum, posibilitatea ivirii unui simptom creste semnificativ. Astfel de simptome care contureaza un grad semnificativ al absentei spontaneitatii pot fi: atacuri de panica, teama de singuratate, impotenta, incapacitatea de a te bucura de prezenta celuilalt. Gelozia, certurile sau absenta certurilor sunt alte simptome care marcheaza o stare de aparare si de retragere din cadrul matricei de cuplu.
Gradul de spontaneitate marcheaza fiecare relatie si fiecare rol. Este o energie fundamentala care asigura manifestarea iubirii, a ceea ce este in sufletul si mintea unei persoane.
Principiul spontaneitatii in relatiile de cuplu si pe verticala, in relatia mama - copil si tata - copil, este unul dintre principiile esentiale ale Scolii Parintilor, care se adreseaza parintilor. O data cu serbarile care premiaza elevii silitori, Scoala Parintilor si-a deschis portile pentru inscrieri. Inscrierea este posibila in orasele: Bucuresti, Brasov, Constanta, Braila, Bacau si Timisoara.
De la ce premisa pleaca ea? De la faptul ca in cadrul fiecarui cuplu exista o stare de spontaneitate care este reiterata de fiecare intalnire importanta. A lasa propria stare de spontaneitate sa se manifeste liber presupune ca participantii la relatie (copii, barbati, femei) sa relationeze, sa colaboreze, sa se manifeste.
Studioul de psihodrama este o modalitate de redescoperire a starii de spontaneitate. Este similar unui spatiu de redescoperire a propriei capacitati de joaca, de manifestare autentica. Daca in studio reusesti sa gasesti o stare de spontaneitate pe durata unei sedinte, va ramane la latitudinea ta ce vei face cu ea, cum o vei utiliza.
In ce se concretizeaza spontaneitatea?
Atunci cand va uitati la un copil, puteti observa capacitatea lui de a gasi comportamente si roluri noi. De la moduri inedite de construire a limbajului pana la utilizari inedite ale obiectelor din jur. Aceasta este spontaneitatea. Ceea ce aduce ea sunt lucruri creative pentru copil. Ele sunt cunoscute mamei, tatei, dar pentru copil sunt lucruri noi. Cu alte cuvinte, in urma starii lui de spontaneitate, copilul reuseste sa fie creativ.
A fi creativ nu inseamna o opera de creatie. Creatia presupune un travaliu aparte, ce implica si spontaneitate, dar este mult mai mult de atat, avand nevoie de forma, de creativ, de capacitatea de a finaliza intr-un act cu finalitate sociala (cititorul, privitorul, ascultatorul).
Creativitatea este o stare individuala - ea iti aduce tie ceva nou, o stare noua, un comportament nou, trairi noi, descoperiri noi cu privire la tine si, poate cel mai important pentru evolutia ta, intrebari noi.
Creativitatea in cuplu se bazeaza pe implementarea unor elemente noi care sa ramana. Daca descoperi ceva placut voua, iar acest placut dispare, atunci starea de spontaneitate care v-a permis sa ajungeti aici este sortita sa se piarda.
Spontaneitatea este o energie, dupa cum spunea J.L. Moreno, ea nu poate fi pastrata si folosita mai tarziu, ci este necesar sa fie utilizata "aici si acum". Dar creativitatea permite utilizarea a ceva ce exista si este important pentru tine, pentru relatie.
Daca putem vorbi despre spontaneitatea rolului, cand vorbim de creativitate ne referim la relatie. Copilul poate fi spontan, mama poate fi spontana, dar pentru ca relatia sa functioneze si sa aiba efecte benefice este necesar ca relatia lor sa cuprinda creativitate si ceea ce descopera fiecare in intalnirea lor sa produca efecte de durata.
Spontaneitatea este ca si curentul electric, nu poate fi pastrata, ci doar utilizata, prin intermediul ei folosind lumea exterioara pentru tine insati. Creativitatea iti permite sa ai relatii in conformitate cu tine si cu ceilalti. Dar drumul spre ceilalti trece mereu prin minte. Iar acest "tine" nu sta, este un dinamic, este un proces permanent de transformare, de devenire a ceva.
Omul normal se defineste ca fiind omul care are capacitatea de a parcurge o varietate de stari, dar omul care are capacitatea de a crea este un om deosebit, care il aproprie de o stare aparte, o stare deosebita, care, poate paradoxal, este accesibila oricui.